OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

In 1967, primul colocviu international Brancusi reunea la Bucuresti celebritati ale istoriei de arta europene, alaturi de artisti, critici de arta, arhitecti, straini sau romani, care-l cunoscusera pe Brancusi. A fost primul moment important dupa moartea lui Brancusi cind reflectia asupra artei sale intrunea marturii revelatoare si opinii avizate asupra locului sculptorului roman in arta secolului XX. Era faza de pionierat a cercetarii operei lui. La vremea aceea, cartile despre Brancusi se numarau pe degete si, daca atelierul sau era deja reconstituit la Musee d’art moderne de la Ville de Paris, nici un mare muzeu din lume nu-i consacrase inca o expozitie cuprinzatoare. Astazi bibliografia brancusiana a crescut considerabil. In 1995, a avut loc la Paris si Philadelphia o mare retrospectiva, insotita de un catalog masiv semnat de unii dintre cei mai cunoscuti specialisti in Brancusi, iar atelierul sau, mult mai bine integrat acum in Muzeul de arta moderna de la Centrul Georges Pompidou, a fost redeschis si are un program coerent de studiere a operei brancusiene.

Colocviul international Brancusi la apogeu. Noi perspective, care a avut loc la Bucuresti in 18-19 mai, organizat de Academia Romana, Ministerul Culturii, Comitetul Unesco pentru Dezvoltare Culturala si Institutul de istoria artei „G. Oprescu“, a avut in vedere nu numai sarbatorirea a o suta douazeci si cinci de ani de la nasterea artistului, ci, mai ales, stimularea reflectiei asupra sculpturii brancusiene in urma importantelor evenimente recente – expozitiile mentionate si redeschiderea atelierului – care n-au facut decit sa ii confirme artistului roman statura universala. Colocviul bucurestean a fost un prilej de intilnire a unor cercetatori din generatii diferite si cu perspective diferite. Conservatori de muzee, universitari si cercetatori au putut sa-si impartaseasca si sa-si confrunte punctele de vedere. Au participat istorici de arta din Franta, Ungaria, Germania, Anglia, Statele Unite, Italia si, bineinteles, Romania – Barbu Brezianu, Amelia Pavel, Sidney Geist, Krystina
Passuth, Marielle Tabart, Inna Busch, Sanda Miller, Doina Lemny, Antoaneta Taneva, Johnathan Wood, Edith Balas, Vasile Maruta, Ioana Vlasiu, Gh. Vida, Dragos Gheorghiu, Matei Stircea-Craciun, Cristian Velescu, Ovidiu Maitec, Ingo Glass.

Dupa cuvintele de bun-venit adresate participantilor de catre presedintele Academiei Eugen Simion si ministrul Culturii Razvan Theodorescu, i-a revenit lui Barbu Brezianu bine meritata onoare de a deschide seria comunicarilor cu o evocare a raporturilor dintre Brancusi si James Joyce, adaugind date noi edificiului brancusian de documente si interpretari la care lucreaza de o viata. Sidney Geist, pe care interesul pentru Brancusi l-a adus pentru prima oara in Romania in 1964, continua sa faca descoperiri si sa lanseze noi ipoteze privind anii de inceput ai lui Brancusi si lumea pe care o frecventa. Despre competenta si pasiunea cu care Marielle Tabart si Doina Lemny de la Muzeul de arta moderna, Centrul Georges Pompidou, pun in valoare de ani de zile fondul Brancusi, despre cartile si articolele fiecareia ar fi multe de spus. Amintesc aici doar ca, sub coordonarea lor, in ultimii ani a inceput editarea Carnetelor atelierului Brancusi, ajunse la al treilea volum, care insotesc expozitii consacrate unei teme sau lucrari.

Experienta frecventarii cotidiene a operei lui Brancusi explica observatiile subtile din comunicarile Mariellei Tabart si a Doinei Lemny, surprinzatoare adeseori chiar pentru vizitatorul avizat al muzeelor. Krysztina Passuth, profesoara de istoria artei la Universitatea din Budapesta, cunoscuta autoare a numeroase carti despre avangarda maghiara si central-europeana in general, s-a ocupat nu o data de Brancusi si de avangarda romaneasca. Ina Busch, directoarea muzeului landului Hessa de la Darmstadt, autoare a uneia dintre cele mai interesante carti ale ultimilor ani despre Brancusi, a conferentiat despre Pitagora, Platon, Poincaré si drumul lui Brancusi spre abstractia pura. Sanda Miller de la Modern Tate, noul muzeu de arta moderna deschis cu mare succes la Londra anul trecut, a prezentat, impreuna cu Lars Nittve, directorul muzeului, conceptia expozitiei Brancusi, prima din Anglia, care va fi organizata acolo in 2003. De la Institutul Henry Moore din Leeds au fost prezenti cercetatorii Jo Spencely si Jonathan Wood. Tot din Anglia, arheologul John Nandris a depistat analogii ale formelor brancusiene cu modele arhaice, iar Antoaneta Taneva, venind dinspre critica literara, s-a oprit asupra lucrarii Sarutul, evidentiind noi semnificatii. Paola Mola de la Universitatea din Milano, autoarea unei carti recent aparute despre Brancusi, a vorbit despre Brancusi si Italia in anii ’30, in timp ce Alexandra Parigoris de la Chicago si-a propus sa-l „recupereze“ pe Brancusi din perspectiva postmoderna.

Un cunoscut istoric de arta, Julius Meyer-Graefe, spunea la un moment dat ca un artist e cu atit mai mare cu cit reuseste sa absoarba si sa asimileze mai mult din tensiunea artistica si intelectuala a epocii sale. In acest sens, cercetarea operei lui Brancusi din ultimii ani a pus tot mai mult in lumina diversitatea si complexitatea relatiilor operei brancusiene cu artisti, curente artistice si de idei contemporane.
De aceea nu trebuie sa surprinda ca Amelia Pavel a evocat relatiile lui Brancusi cu ambianta artei germane, Gh. Vida pe cele cu Art Deco, Cristian Velescu, raporturile cu Marcel Duchamp. Relatiile lui Brancusi cu elevii sai si, mai precis, pedagogia brancusiana (Ioana Vlasiu), interpretari ale ansamblului monumental de la Tirgu-Jiu (Matei Stircea-Craciun, Dragos Gheorghiu) s-au numarat printre temele colocviului. Nu au lipsit reflectiile a doi sculptori, Ovidiu Maitec si Ingo Glass, care si-au omagiat fiecare in felul sau inaintasul.
Colocviul s-a incheiat cu un drum la Tirgu-Jiu, unde Coloana fara sfirsit, dezmembrata acum citiva ani fara argumente serioase si in ciuda protestelor specialistilor, se afla din nou in picioare.