„Bruxelles – o viaţă culturală activă“ - Numarul 520 - Aprilie - 2010 - Arhiva

„Bruxelles – o viaţă culturală activă“

Dialog cu Carmen DUCARU, referent al Centrului Român de Informare de la Bruxelles

Autor: Silvia DUMITRACHE | Categoria: | 0 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

Cum se configurează spaţiul cultural din Bruxelles, oraş care iese în evidenţă mai degrabă prin evenimente politice şi economice? Care este atenţia acordată culturii?

Este o viaţă culturală realmente activă, datorită şi multiculturalismului oraşului, care este o capitală europeană – este sediul tuturor instituţiilor europene, drept urmare găzduieşte aici toate statele membre ale Europei, cele 27 de state, şi acestea se regăsesc şi din punct de vedere cultural pe piaţa bruxelleză. Ca pondere, politicul şi economicul ocupă spaţiul vieţii cotidiene a Bruxelles-ului. Remarc şi atenţia deosebită pe care presa o acordă evenimentelor politice şi economice, aş spune în detrimentul celor culturale, deşi Bruxelles, aşa cum menţionam mai devreme, este o capitală europeană, culturală, activă. Şi nu numai Bruxelles, ci şi Belgia, în general – Mons a cîşigat anul acesta titlul de „Capitală europeană culturală“ pentru anul 2015, au loc festivaluri importante, la Namur, un vechi şi bine-cunoscut festival de film, la Gent sînt festivaluri de jazz foarte importante, aşadar, e o viaţă culturală activă dincolo de spaţiul bruxellez. Totuşi, economicul şi politicul sînt pe primul loc.

Se pare însă că în aceste zile de Balkan Trafik, spaţiul cultural a devenit centrul atenţiei, avînd în vedere numărul impresionant de oameni care au întîmpinat cu entuziasm muzica, dansul şi filmele balcanice.

Festivalul Balkan Trafik şi-a căpătat un loc aparte în viaţa Belgiei, este un festival puternic, nu aş spune neapărat finanţat, dar promovat atît de comunitatea francofonă, dar şi de partenerii flamanzi. Fiind deja la a patra ediţie, are o tradiţie în spate, reuneşte, sub cupola acestei instituţii de cultură, care este Palatul de Arte Frumoase, cultura, valorile şi tradiţiile tuturor statelor din sudul şi estul Europei.

În aceşti doi ani de cînd lucraţi în Bruxelles, aţi observat o schimbare în modul în care balcanicii, în general, şi românii, în particular, sînt priviţi de vestici?

Nu pot să vorbesc neapărat în numele tuturor statelor care fac parte din Peninsula Balcanică, dar, în ceea ce priveşte România, s-a schimbat cu siguranţă percepţia. Vă pot da un exemplu. Nu de mult, anul trecut, în luna iunie, cînd am organizat un festival, aici în Bruxelles, care s-a numit „Bucharest-Café“ – noi, practic, aduceam în lumină tradiţiile Bucureştiului interbelic în muzică şi film; am avut o selecţie de filme româneşti, de tango şi cabaret, în special. Am primit apoi reacţiile publicului: „aţi reuşit să schimbaţi, să întoarceţi puţin atenţia de la imaginea aceea a unui Bucureşti neapărat sub 50 de ani de dictatură, iată că vedem o altă imagine a ţării voastre, aţi readus Bucureştiul din epoca lui de aur, Bucureştiul, micul Paris, România frumoasă a acelor ani“. Acesta a fost un exemplu, dar iată şi ediţia aceasta a festivalului – am adus aici un ansamblu special, profesionist, Ansamblul Transilvania, care are o istorie de 50 de ani şi care, într-adevăr, a făcut spectacol aici, la Beaux Arts.

Care au fost criteriile în selecţia artiştilor români?

În primul rînd, ne doream un ansamblu naţional, care să reprezinte România şi toate zonele etnofolclorice româneşti. Anul trecut am invitat Junii Sibiului şi, anul acesta, a venit, într-o logică firească, rîndul Ansamblului Naţional Folcloric Transilvania. Criteriile au fost profesionalismul, autenticitatea şi o valoare deosebită a muzicii şi a dansului româneşti.

Un succes la fel de mare la public l-a avut şi Oana Cătălina Chiţu, prin tangourile şi romanţele cu nuanţă interbelică.

Ştiam despre proiectul Oanei încă de anul trecut, am ascultat-o în cîteva înregistrări şi m-a impresionat, are o voce specială, e un talent deosebit. În trupa ei sînt reprezentanţi din mai multe ţări, din Republica Moldova, din Grecia, din Serbia, din Germania, iar ea este stabilită la Berlin de 20 de ani şi are o istorie personală foarte frumoasă – ea este autodidactă, a îndrăgit muzica şi s-a îndreptat spre această nişă a tangoului românesc ascultînd plăcile vechi ale bunicilor ei. A cîntat şi în corul bisericii şi, desigur, a făcut şi studiile de specialitate, a ajuns la Berlin şi, din anii ’90, Oana Cătălina Chiţu cîntă la Berlin şi în toată lumea.

Comparativ cu ediţiile trecute ale festivalului, cum apreciaţi ediţia din 2010?

Are aceeaşi valoare ridicată, categoric, şi anul acesta este cu atît mai important pentru noi pentru că aduce un focus spre România. Mi-aş fi dorit însă mai mult public în sală, am remarcat, spre deosebire de ediţia de anul trecut, mai puţin public prezent aici, la Beaux-Arts.

Şi totuşi, pentru unele evenimente, sălile au fost neîncăpătoare, iar succesul pe care reprezentaţiile româneşti l-au înregistrat a fost impresionant. Cum explicaţi atracţia pe care manifestările artistice româneşti o stîrnesc în publicul străin?

E o bogăţie specială a folclorului românesc, o spiritualitate care trece dincolo de cuvinte, oamenii o simt indiferent dacă înţeleg sau nu limba, ceea ce cîntă, toate chiuiturile şi strigăturile de pe scenă din timpul dansului, costumele superbe, mişcările – totul a fost într-o armonie perfectă, pentru care le sînt recunoscătoare evident maeştrilor coregrafi şi întregului ansamblu.

Va face parte România din cadrul Balkan Trafik 2011?

Vom continua să fim prezenţi, dacă vom fi invitaţi, şi sper ca lucrul acesta să se întîmple. Mă bucur că avem o bună colaborare cu organizatorii, cu directorul artistic al festivalului, Nicolas Wieërs, şi cu echipa Beaux-Arts, gazda acestui festival, şi sper să fim şi anul viitor prezenţi aici.