OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

profil

Bucharest Nightlife number 1, publicatie lunara de informatie despre viata de noapte a Bucurestiului, a ajuns la numarul 10. Este editata de Crystal Publishing Group. Editor-coordonator: Gabriel Arsene. Redactor-sef: Dan Patriciu. Director artistic: Andy Bogaciev. Revista geme de informatii, are 48 de pagini color (in format mic) este foarte consistenta si atractiva si costa 10 000 de lei. Poate fi gasita in principalele hoteluri bucurestene si in principalele baruri, restaurante si cazinouri. Textele sint in limbile romana si engleza. Manifestarile cultural-artistice, tirgurile, saloanele, spectacolele (teatru, film, expozitii), festivalurile si concertele, lansarile, programele restaurantelor si cluburilor de tot felul sint bine „panoramate“ si puse in pagina. Practic, intreaga „oferta“ (sa-i spunem) mondena a lunii este prezenta aici. Editorialul redactorului-sef ne prezinta „tirguri si concursuri de sezon“, facind totodata si o avant-prezentare a revistei. Revista din care mai retinem, intre multe-multe altele, cronichetele de teatru al Mariei Sirbu, prezentarile evenimentelor artistice, de film, moda, muzee, hoteluri etc. realizate de Mihaela Craciun, adnotarile lui Gabriel Arsene... Aflam de toate: de la moda la reptilele in carne si oase din muzeul Antipa, de la informatii despre cluburile de jazz si hard-rock pina la date privind Tirgul de Arte, Tirgul Societatii Civile – „FAR 2000“, de la Bejart Ballet si Festivalul National de Teatru la carti electronice, licitatii de vedete, noile concepte in Fitness, primul magazin virtual si burse pentru lesbiene. Nu lipsesc nici informatiile „frivole“ din viata „capitalei insomniace“. De exemplu, cum, unde si alaturi de cine si-a petrecut week-end-ul primarul general al Capitalei, Traian Basescu, sau cum a lansat albumul Music in miez de noapte, la discoteca „Flamingo“, sosia autohtona a Madonnei.
Paginile de „eveniment“ ale revistei sint dedicate „Noptii bucatarilor bucuresteni“. (Luni, 16 noiembrie, la Muzeul National de Arta al Romaniei s-au decernat pentru a doua oara in Bucuresti titlurile de Cel mai bun bucatar-sef al anului 2000. Toti cei prezenti au cistigat...)


in memoriam

Romania literara, nr. 47/2000, dedica doua pagini in memoriam Laurentiu Ulici. Semneaza Gabriel Dimisianu, Gelu Ionescu, Alex. Stefanescu, Eugen Uricaru, Horia Zilieru si Dumitru Radu Popa. Asa cum am promis in editia de saptamina trecuta, reproducem citeva fragmente. Gabriel Dimisianu: „In fond, Laurentiu Ulici facea parte din categoria scepticilor constructivi, ca si E. Lovinescu. Constienti de faptul ca vor construi pe nisip, astfel de oameni construiesc totusi. Convinsi de zadarnicia ultima a oricaror stradanii ei nu pot sa nu actioneze, sa nu creeze, sa nu lupte. Si o fac nu doar pentru ei dar si pentru ceilalti, cum a facut-o si mult regretatul nostru confrate si prieten...“. Gelu Ionescu: „Laurentiu adora jocul. In tinerete, fotbalul si ping-pong-ul, dar si bridge-ul si belota, sahul si zarurile. [...] Dar daca pierdea – si cum s-ar fi putut altfel? – nici o ranchiuna fata de cistigator – doar o privire de copil dezamagit. Caci era ascuns in acest barbat mare si falnic un copil, o inocenta si o secreta lipsa de protectie“. Alex. Stefanescu: „A trecut putin timp de cind ne-am despartit de Laurentiu Ulici si deja mi-e dor de el. As vrea sa-l mai aud dezvoltind teorii – literare si politice – cu o inepuizabila placere a constructiei fanteziste de idei. [...] Ce frumos ar fi ca si disparitia lui Laurentiu Ulici sa faca parte dintr-un scenariu ludic! Sa-l vedem aparind din nou intre noi si rizind de spaima pe care ne-a provocat-o! Ne-am stradui sa nu-l mai suparam, in nici un fel. De iubit l-am iubit intotdeauna. Dar acum am avea grija sa-i aratam asta“. Eugen Uricariu: „Cei care l-au iubit isi vor da seama ca l-au iubit prea putin, iar cei care i-au fost neprieteni isi vor da seama ca au pierdut in el un adversar demn si nu un dusman. Uniunea Scriitorilor din Romania a pierdut nu doar un presedinte, ci si o sansa de a supravietui, iar literatura romana una de a se limpezi. Cit priveste piederea oamenilor de litere, ea este pe masura sufletului lor – cei care il au, au simtit ca li s-a intimplat o nenorocire, cei care nu, nu“. Dumitru Radu Popa (16 noiembrie, New York): „Altii sint poate mai in masura sa se exprime despre intransigenta ori abilitatea politicianului, despre importanta operei literare pe care o lasa in urma. Pentru mine ramine un prieten drag si unic [...], un companion de neinlocuit“.


de ici, de colo

A aparut numarul 12-13 al revistei Universul scolii. Vedeta sumarului (foarte divers, dens si interesant) este „Oferta electorala in domeniul educatiei“. Adica oferta principalelor partide politice din Romania in legatura cu acest domeniu ultrasensibil. Cei care stiu sa citeasca printre rinduri si sint in stare sa discearna intre demagogia gaunoasa si ofertele concrete de compatibilizare a invatamintului romanesc cu cel european vor afla multe lucruri instructive din respectivul grupaj. Pe noi parca ne-a cuprins, asa, un frison citind programul PRM: „Partidul Romania Mare si-a formulat ca obiectiv vectorizarea proceselor de instruire si educare spre intarirea Romaniei ca «stat suveran si independent, unitar si indivizibil». [...] Revizuirea continutului invatamintului (planuri de invatamint, programe, manuale), astfel incit sa se asigure caracterul UNITAR al statului, eliminindu-se manualele de istorie alternative. s…t Acest Program de Guvernare in domeniul invatamintului propus de Partidul Romania Mare are caracter politic, normativ. Elementele de transpunere in practica vor cuprinde: resursele umane, resursele financiare si materiale, corpul managerial si sistemul de control. Romania dispune de un corp profesoral de elita, neincadrat politic, ce poate fi antrenat pe masura profesionalismului sau. Comitetul Director al PRM are in vedere specialisti capabili sa asigure reformele in domeniul invatamintului romanesc, specialisti care au dovedit un puternic sentiment de Patrie“. Nu lipseste decit P.T.A.P.-ul (va mai amintiti de „pregatirea tineretului pentru apararea patriei“?). Doamne fereste! Din sumar, mai semnalam bilantul activitatii ministrului Andrei Marga, un bun interviu acordat lui Sorin Ghergut de catre prof. Hans-Gerhard Wyneken de la Institutul pentru Pedagogie Waldorf din Witten/Annen si Colegiul Universitar Waldorf din Bucuresti.

Semnalam aparitia unui nou numar (10/2000) din Integrarea europeana, supliment saptaminal al ziarului Romania libera realizat in colaborare cu Uniunea Europeana. Cele patru pagini contin materiale despre programele de integrare a tarilor est-europene (si, in particular, a Romaniei) in Uniunea Europeana, o consistenta prezentare sistematica a Uniunii Europene si a Pietei Unice, un serial despre relatiile Romaniei cu Uniunea Europeana (contextul si starea lor actuala), un „dictionar de termeni comunitari“ (ex.: recunoasterea reciproca a legislatiilor, recunoasterea reciproca a diplomelor, sediul institutiilor), despre moneda Euro („o idee franceza si un mod de functionare german“). Textele au un caracter informativ, sintetic, fiind utile in ce priveste popularizarea modului de functionare al institutiilor europene. Ne-a atras atentia, in special, materialul din pagina 1 (realizata de Camelia Popa), intitulat Romania poate evada din plutonul codas al tarilor candidate la Uniunea Europeana. Intrucit „solutia este una singura: aplicarea cu fermitate a strategiei economice pe termen mediu“, este analizat, pe puncte, stadiul aplicarii pina in acest moment al politicii respective. Ramine de vazut daca viitorul guvern va avea curajul si responsabilitatea de a aplica pe mai departe acest program de integrare, si daca va putea renunta, macar partial, la demagogia „demnitatii“ (care, intre noi fie vorba, face cu ochiul in alta directie decit cea a integrarii...). Oricum, in cazul in care la putere va ajunge Corneliu Vadim Tudor vom putea sa spunem, cu totii, „Adio, Europa“!

Numarul 407 al revistei Dilema are o tema la ordinea zilei: „Cultura nemultumirii“. Interventia lui Caius Dobrescu ni s-a parut a fi cea mai „la obiect“: „In opinia mea, oribila ascensiune a liderului neo-fascist Corneliu Vadim Tudor se datoreaza, in buna masura, incapacitatii unor politicieni veniti la putere in numele rezistentei lor morale fata de comunism de a lega, intr-un mod esential si evident, acest capital simbolic de ideile reformei economice, legislative, administrative. Dar intelectualii care-i acuza astazi sint, oare, cu ceva mai buni, din perspectiva relatiei intre principiile pe care le profeseaza (cu o fermitate care nu e intotdeauna acoperita de claritate) si eficienta actiunii lor publice? Nu ramin ei oare intr-un vag simbolic si patetic, structural incapabil sa influenteze mecanismele mai mult sau mai putin profunde ale existentei cotidiene? Saltul cu adevarat important, care ar genera in cimpul cultural o forta reala de schimbare si modernizare (cum nu este cazul in prezent!), ar fi transformarea acestei «culturi a nemultumirii» intr-o veritabila contracultura politica a libertatii, puternica prin v(/r)igoarea sa morala. Aceasta contracultura ar trebui sa realizeze, in premiera absoluta pentru Romania, relatia dintre cuvinte si gesturi, dintre valori si interese, dintre idei si actiuni, sa operationalizeze convingerile morale intr-o rationalitate practica. s…t Vestea buna este ca idealul emanciparii active a constiintei autonome a putut fi, totusi, promovat cu succes de grupuri de intelectuali care s-au confruntat de-a lungul modernizarii occidentale cu o inertie si o agresivitate a mentalitatilor traditionale cu nimic inferioare celor care se manifesta astazi in societatea romaneasca.“ (Despre idei si actiuni). Intre „cultura nemultumirii“ si „cultura smecheriei“ legaturile sint complicate. Ni le reaminteste Catalin Manole, intr-un reportaj cu titlul unui film de Martin Scorsese – Baieti buni: „Micii smecheri, iesiti in strada la ciupeala sint parte integranta a peisajului contemporan: nu-ti dai seama de ei pina nu le simti prezenta absenta. Unii dintre acestia reprezinta investitorii privati cu ambitii de mahar, altii se multumesc sa cistige cit sa traiasca.

Ambele categorii sint inconjurate atit de succesul la public al marilor escroci, dar mai ales de legile prost facute si de aplicarea lor ingreunata de birocratie. Intimplarea mi-a adus in fata reportofonului un vinzator de deodorante HBO si un vinzator de CD-uri piratate. Cei doi nu se cunosc, isi fac smecheriile in doua piete diferite, dar iata ce-i uneste: si unul si celalalt sint fosti ofiteri in M.I“. In fine, ne-a retinut atentia in mod special interviul Magdalenei Boiangiu cu 1 Q Sapro alias Cristea Cezar, liderul trupei hip-hop Morometzii, fost rocker, fost muncitor pe santier, fost student, mai nou lansat in... teatru. „Sapoul“ ne pune mai bine in tema: „In ambianta rafinat-contestatara de la Teatrul Act, prezenta unui «baiat de cartier» are efectul unui soc. In Poveste de cartier (spectacol scris si regizat de Alice Barb) niste tineri marginali il asteapta pe mijlocitor, pe cel care le furnizeaza ratia de droguri. Asteptarea se prelungeste, ei isi povestesc frinturi din viata, timpul se dilata, trupul sufera si muzica urlata de 1 Q Sapro polarizeaza trairile intr-un strigat inarticulat, dar expresiv prin energia negativa acumulata. O energie a nemultumirii care isi cauta cultura. De dragul obiectivitatii, observ, totusi, ca interlocutorul meu a inceput prin a fi nemultumit de lipsa de orizont a vietii, acum fiind nemultumit de felul in care nu este aplicata legea drepturilor de autor. Este o evolutie“. Trebuie sa spunem ca raspunsurile lui Sapro sint nu numai interesante, ci si de bun-simt si, in fond, reprezentative pentru multi tineri dezamagiti, decisi sa nu voteze, dar dornici sa „faca ceva“: „In piesa, «Kalu» zice: «Sapro, hai sa facem ceva, hai sa tipam!» Eu ii spun: „Lasa, frate, ca eu tip de patru ani si nu ma aude nimeni“. Bine, eu tip de mai mult timp. Vreau sa va mai spun ceva: din muzica asta se scot bani, e o industrie; daca legea drepturilor de autor ar fi respectata intocmai, ar veni mai multi bani la buget. O bucatica din banii astia s-ar duce la sanatate, la invatamint si ar fi un pic mai bine. Foarte putin. Dar daca s-ar face treaba asta in toate domeniile...“