OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

La Editura Compania a aparut de curind un incitant volum semnat de colaboratorul nostru Adrian Majuru, despre Bucurestii mahalalelor sau periferia ca mod de existenta. Alcatuita din materia unui studiu istoric despre peste o suta de mahalale bucurestene insotit de o suita de „eseuri libere“ – cu tenta polemica – pe tema spiritului periferic al Capitalei, cartea se deschide printr-un text al editurii ce explica miza „alternativa“ a proiectului, situat in raspar cu viziunile idilizante despre „Bucurestii de altadata“. Cele noua capitole propun tot atitea imagini si tipologii ale periferiei, explorind, pe baza unui vast material documentar – inclusiv de arhiva –, istoria mahalalelor bucurestene, cu incepere din primele decenii ale secolului XIX (cind sint „hotarnicite“ marginile de oras) pina pe la 1920 (cind mahalalele, ca unitati administrative, dispar aproape cu totul, locul lor fiind luat de comunele suburbane). Ceea ce nu inseamna ca prelungirile contemporane ale „spiritului mahalalei“ scapa atentiei autorului. Dimpotriva. Ultimul capitol (Capitala „tarii lui Hubsch“) se ocupa de proliferarea acestui „spirit“ in conditiile in care „Europa insulara“ a centrului – singurul loc unde modernizarea a fost una autentica – a fost, practic, anihilata de-a lungul deceniilor de comunism. Investigatiile istorice ale lui Adrian Majuru au in vedere numeroase aspecte sociologice si de istorie a mentalitatilor, eclectismul metodologic fiind dublat de o organizare narativa complexa a materialului.

O importanta componenta a volumului este cea iconografica: harti „de epoca“, fotografii, litografii, gravuri, parte din ele puse la dispozitie de Muzeul Municipiului Bucuresti, parte – de persoane particulare, totul contribuind la „inchegarea“ unui mozaic complex si a unei imagini de ansamblu pitoresc-naturaliste, departe de farmecul gratios al perspectivelor „centrale“ asupra orasului, dar nu lipsite de o fascinatie specifica. „Bucurestiul vazut de la margine“ pe care-l propune Adrian Majuru ofera – prin urmare – o replica „Bucurestiului vazut din Centru“ si o perspectiva (din nou) alternativa, ea insasi (deocamdata) „periferica“ – oricum, complementara istoriografiei traditionale. „Partea istorica“ a lucrarii se preteaza, evident, unui alt tip de evaluare decit cea „eseistica“. Din mixajul celor doua se obtine insa un „hibrid“ afin, in fond, profilului de „oras al contrastelor“ pe care continua sa-l ofere Bucurestii – azi, ca si ieri. O omisiune inexplicabila: din bibliografia autorului tiparita pe coperta cartii lipseste cea mai relevanta lucrare a sa de pina acum, si anume volumul sau de debut, Bucurestiul albanez.