OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

In prima parte a lunii martie anticipam ca Traian Basescu promoveaza cu tam-tam legile privitoare la siguranta nationala tocmai pentru a distrage atentia de la continutul si principiile pe care acestea sint construite. Atunci, ca si acum, militam pentru reluarea initiativei legislative de la zero si fara aportul serviciilor secrete. Pentru ca principiul de a-ti croseta singur legile dupa care sa functionezi nu este unul tocmai sanatos. Facind manevra cu trimiterea propunerilor legislative la Parlament intr-un pachet secretizat, Traian Basescu a reusit ce si-a dorit: a trecut mai intii prin CSAT strategia de aparare nationala, facind ulterior publice doar patru din cele sase legi vizate.

Astfel, ajutat de servicii, Basescu a reusit sa fixeze limitele negocierilor (vezi Observator cultural, nr. 311 din 9 martie) pentru ca a reusit sa fixeze agenda discutiilor.
Premierul a cazut in capcana si s-a complacut, declarind mai apoi ca „sint anumite lucruri care ar trebui reformulate, ar fi fost nevoie de un document care sa reflecte, intr-o masura mai mare, idei principale, [...] dar in momentul de fata, a reface complet conceptia documentului este o munca mult prea complicata“. Pina si aceste legi (ca oricare alta actiune intreprinsa in ultimul timp de presedinte) sint folosite pentru a-si creste puterea personala si pentru a-si subordona, intr-un fel sau altul, Guvernul si pe primul ministru. Ambiguitatea constitutionala in asumarea rolurilor executive intre presedinte si premier este accentuata de primul dintre ei, in contextul in care-si asuma, cit se poate de manifest, rolul de initiator legislativ. Este gresit. Basescu ar trebui sa se rezume exclusiv la a promulga legi, nu si la a le initia. Practic, submineaza principiul controlului reciproc al puterilor in stat, principiu fundamental in functionarea democratiei reprezentative. Cum-necum, a convins Guvernul sa-si asume aceste initiative (constitutional, Guvernul are drept de initiativa legislativa, iar presedintele nu are), dar este clar cine este initiatorul si promotorul principal al acestor proiecte de lege, care abia acum au fost publicate si sint intr-o dezbatere publica tirzie. Dupa ce cadrul discutiilor si limitele negocierilor pe baza lor au fost deja fixate!

Spuneam ca aceste legi sint folosite ca pretext de catre Basescu, pentru a si-l subordona pe primul ministru. Si o sa argumentez printr-o intrebare: ce cauta aici, in aceste legi, sanctiuni pentru „proasta guvernare“!? Conceptul nu este nici macar clar definit in politologia romaneasca. Acest lucru nu este cu nimic mai josnic decit intentia altora de a specifica in legea lustratiei ca nu vor avea acces la politica nici capitanii de vapoare, aluzie cu bataie directa la Basescu.
Incultura politica a lui Basescu si a „consilierilor“ ramasi la Cotroceni este hilara. Bineinteles ca este imperativ ca minunatul concept importat, cel de „buna administrare“ (traducerea englezescului good governance) sa se aplice intregii puteri politice, nu doar executivului, chiar daca, fonetic, cuvintul „guvernare“ ne poate duce cu gindul la Guvern. Este foarte important ca acest concept sa nu se aplice unilateral Guvernului, ci sa-l vizeze inclusiv pe presedinte. Prezenta acestui text in legile sigurantei nationale este absurda.

Asa ca o obraznicie de genul „nu accept erorile premierului“ devine penibila venind din partea unui om care aduce in discurs concepte pe care el insusi nu le stapineste. Jenant, cu atit mai mult cu cit ii reprosa lui Tariceanu ca habar n-are (poate fi adevarat) ce e cu acest concept. Presedintele ne spune ca el se afla in tratatul constitutional al UE. Probabil o fi primit o nota informativa pe tema aceasta. E putin probabil ca Traian Basescu sa stie ca „buna guvernare“ e o notiune mult mai complexa, care intra in grija avocatului poporului si nu a presedintelui sau a serviciilor, ca sa treaca o asemenea enormitate in legile sigurantei. E in masura presedintele sa aprecieze daca o guvernare este buna sau nu? Adica sa-si aprecieze mandatul? Sint in masura serviciile secrete? Este o chestiune mult prea complexa, care se indreapta spre o directie periculoasa. Mecanismele bazate pe controlul parlamentar si pe justitie (inclusiv institutia avocatului poporului, mult prea neglijata) ar trebui capacitate si ar trebui sa fie arhisuficiente.

Daca ar fi intuit cu adevarat sensul unor concepte frumoase ca acela de „buna guvernare“, ar fi stiut ca, dupa cum spuneam, el ar trebui sa tina cont de acest principiu, cot la cot cu premierul. „Buna guvernare“ are opt conditii esentiale, dintre care patru, pe care le vom enumera aici, au fost incalcate de catre presedinte, cu ocazia promovarii legilor care fac subiectul nostru: Participarea, Transparenta, Orientarea spre consens si Respectul fata de lege. A limitat participarea celor interesati la fixarea principiilor care sa stea la baza legilor, nu a dat dovada de transparenta, secretizind proiectele de legi, nu a fost interesat de contributiile partenerilor liberali si de pozitia primului ministru si nu respecta nici macar legea fundamentala care nu-i acorda si rol de initiator legislativ, depasindu-si astfel atributiile.