OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

In colectia Galeriei de Arta Europeana a Muzeului National de Arta al Romaniei exista doua opere atribuite cercului lui Bartolomé Esteban Murillo (1618-1682), provenind din Colectia regelui Carol I. Ele sint o buna dovada a afinitatii regelui Carol I pentru pictura spaniola, intregind o colectie impresionanta prin calitatea componentelor sale, care contine capodopere de El Greco, Francisco de Zurbarán, Alonso Cano sau José Antolinez.
Una dintre cele doua opere atribuite cercului lui Murillo este o Imaculata Conceptie, un tip de imagine care cunoaste o raspindire deosebita in epoca de dupa Contrareforma, in intreg spatiul catolic. Spania Secolului de Aur, caracterizata de fervoarea mistica, va profera imaginea unei Fecioare atemporale, o Regina Caeli a carei aparitie picturala e capabila sa determine un extaz de tip religios. Cealalta pinza apartine sferei laice si este intitulata Inventia artei picturii, dupa ce anterior fusese numita Tabloul umbrelor. Ea reprezinta patru personaje care privesc cu admiratie cum pe zidurile unor ruine, un personaj care poate fi identificat cu un artist traseaza conturul umbrei unui alt barbat.

Aluziile sint evidente la legenda originii picturii asa cum apare ea povestita de Quintillian si Pliniu cel Batrin. In Renastere ea va fi reluata de Leon Battista Alberti in Della Pittura si in De Statua, de Leonardo da Vinci in fragmentele din Tratatul de pictura si de Paolo Pino in Dialogul despre pictura. Potrivit legendei, Cora, fiica olarului Dybutades din Corint (in alte versiuni locul faptei este Sicyone), era indragostita de un tinar deosebit de frumos. Insa, la un moment dat, tinarul a trebuit sa plece la razboi. Neputind suporta despartirea, ea i-a desenat cu carbune umbra proiectata de lumina unei lampi pe perete, astfel nascindu-se pictura. Unele versiuni continua povestirea cu nararea nasterii sculpturii. Olarul Dybutades, impresionat de fapta fetei, de profunzimea dragostei ei, a facut portretul tinarului din lut, pe care l-a lipit pe zid, folosindu-se de conturul trasat de fiica sa.
Tabloul lui Murillo a fost relationat de catre Al. Busuioceanu inca din 1939, in articolul O opera de Murillo in colectia regala, publicat in revista Gindirea, nr.10/1939, cu un eveniment important al vietii pictorului. Este vorba despre fondarea in 1660 de catre Murillo a Academiei Pictorilor din Sevilla, al carei conducator va fi pina in 1665. Potrivit lui Busuioceanu, tabloul a fost daruit de catre Murillo capelei San Luca a bisericii San Andrés din Sevilla, cu ocazia alegerii acestuia ca presedinte al Academiei sevillene.

Totusi, exista dubii asupra paternitatii lui Murillo in ceea ce priveste acest tablou. D. Angulo