OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Saptamina trecuta au inceput, intr-o locatie in cimpul din apropierea lacului Baneasa, filmarile pentru Capul de zimbru, mediumetraj realizat de Lucian Pintilie cu un scenariu compus de cineast dupa proza omonima a lui V. Voiculescu. Extrem de parcimonios ca de obicei, daca nu si refractar fata de tam-tamul publicitar, autorul a lasat sa transpara foarte putine informatii prealabile asupra noii sale opere, in afara de stirea ca filmarile se vor incheia in citeva saptamini, iar in distributie va figura, printre altii, interpretul sau fetis din ultimul timp, Victor Rebengiuc. In schimb, ne-a oferit privilegiul publicarii textului scenaristic, pe care vi-l oferim la rindu-ne, in cadrul unui virtual workshop, prefatat in consecinta.

Ne place foarte mult

Am primit de la Lucian Pintilie scenariul Capul de zimbru si, dupa ce l-am citit, ne-am dat seama ca ne place foarte mult. Asa ca am decis sa-l publicam, omagiind simplu, fara ifose de parada, prin deschiderea textului catre cititori, o personalitate nelinistita, care de 40 de ani incearca sa sminteasca prea indaratnicele noastre habitudini si sa dea contur unor vieti pleostite si resemnate.
Lucian Pintilie filmeaza deja la Capul de zimbru. Scenariul are o multitudine de indicatii regizorale, care, ele insele, trebuie mai intii intelese printr-o lectura personala. Citirea scenariului poate fi o pregatire pentru vizionarea filmului, un katharsis, dar si un purgatoriu de parcurs. Nu poti sa vizualizezi „capul de zimbru“ pina nu ti-ai inchipuit cum poate fi mingiiat un timbru precum „lespedea mormintului lui Stefan cel Mare“ sau cum timbrul devine, pentru ofiterul german, „corpul amantului sau, zimbrul“.

Scenariul are poate aceasta stranie insusire, de a vizualiza „capul de zimbru“, obiectul-fetis, obiectul-adorat si obiectul-disputat, care ascunde o intreaga filozofie a acapararii sau a venerarii. Capul de zimbru va fi un mediumetraj, indicatia regizorala ultima este ca „filmul nu trebuie sa depaseasca 35-40 de minute“. In Capul de zimbru, lumea lui Pintilie este inghesuita intr-o clasa de scoala ucraineana, unde nu s-a mai facut curat de la inceputul razboiului. Sintem in aprilie 1944. Ferestrele sint toate sparte si batute cu scinduri. In acest univers suspendat, in aceasta insula fara identitate, unde doar pianul hodorogit mai aminteste ca in salile de clasa se preda muzica, are loc o infruntare intre un reprezentant al armatei germane si capitanul Tomut, ofiter al armatei romane. Nu e o infruntare dupa regulile clasice ale razboiului.

Nimeni nu loveste cu baioneta, nimeni nu arunca trasoare sau grenade. Totul se misca in jurul „capului de zimbru“ – cel mai rar si mai scump timbru din lume. Il are si maiorul german, il are si capitanul Tomut. Fiecare l-a dobindit pe o alta cale. Reprezentantul armatei germane l-a cumparat de la un evreu care si-a negociat viata in schimbul timbrului. Capitanul Tomut are „capul de zimbru“ din familie, de la mama – „o veche boieroaica moldoveanca“ – ca sa-i poarte fiului „noroc pe front“. Povestea „capului de zimbru“ (cind disparut, cind reaparut, intr-un soi de pendulare intre virtual si real) este despre mindrie si onoare, despre mastile acestora. In finalul filmului, „capul de zimbru“ al capitanului Tomut dispare cu tot cu purtatorul lui. Dispare si lumea pentru care obiectele venerate aveau un anumit rost.
Ramine demagogia monstruoasa si acea insula fara identitate si fara istorie, scoala fara scolari, calea lui Tertium non datur. Calea scufundarii sau a pribegiei perpetue. (Observator cultural)