OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

La ora cind scriem aceste rinduri, marti noapte, inainte de plecarea revistei noastre la tipar, situatia de la CNSAS nu este clarificata. Avem o institutie decapitata, o institutie care agonizeaza, a carei „victorie“ temporara a fost sa nu traga obloanele. Curtea Constitutionala a transformat raspunsul dat sesizarii avocatului Sergiu Andon intr-o arma de distrugere: intreaga lege dupa care functioneata CNSAS este neconstitutionala. Consecinta insemna dizolvarea Colegiului, concedierea angajatilor si parasirea sediului. Termen-ultimatum: 45 de zile. Arhiva fostei Securitati, pentru care s-au facut si se fac serioase eforturi de recuperare, ar fi devenit a nimanui.

In fata acestei situatii imposibile, de supravietuire la limita inecului, „de viata si de moarte“, Guvernul a facut singurul gest care putea sa apara intr-un interval atit de scurt. A pregatit o Ordonanta de Urgenta care reinfiinteaza CNSAS. Reinfiintarea nu inseamna ca-si pastreaza si atributele de pina acum. CNSAS este tinut in viata cu aparate artificiale, dar comportamentul sau, la acest moment, este de „leguma“. Putea Guvernul sa faca mai mult? Avea timpul necesar si era in legalitate daca prevedea institutia si cu citeva atribute care sa duca mai departe deconspirarea Securitatii? Dupa ce ne-am revoltat, am iesit in strada si am spus in gura mare: Curtea Constitutionala actioneaza abuziv, ajungem la Guvern caruia ii atribuim comportamente inadecvate situatiei? Dar ce face oare presedintele Basescu, peripatetizeata prin gradina de la Cotroceni, in cautare de melci-codobelci, iesiti dupa ploaie? Ce se poate face mai departe? – aceasta este marea intrebare a acestor zile. Asa cum explica Marius Oprea in interviul pe care il puteti citi in acest numar al revistei, e nevoie de o noua lege de functionare a CNSAS. Asa incit CNSAS sa poata spune, dupa o verificare minutioasa, daca omul politic care-mi cere votul a avut vreo tangenta (ca informator sau ofiter) cu fosta Securitate.

La intrebarea din titlu, raspunsul corect nu poate alege o singura varianta. Criza continua – cum, altfel, se poate numi o institutie care respira greu si se misca spre un loc neclar? Nici de sfirsitul institutiei nu poate fi vorba. Asa ca, in acest moment, CNSAS pare o forma fara fond, un schelet care asteapta sa i se puna carne si sa fie inzestrat cu o noua minte. Mai exista o intrebare: de ce acum? De unde aceasta precipitare impotriva unei institutii pe care multi o persiflau, de la ofiteri la oameni politici, in vremea guvernarii Nastase? Daca panica e atit de mare, se mai profileaza o ipoteza: sint foarte multi minjiti, cu stare, cu pozitie, cu nume, cu renume, iar dosarul i-ar afecta grav. De aici – dorinta razbunatoare. De aici – sa vrei s-o distrugi si sa presari sare. Daca CNSAS nu mai este impotenta si clorotica institutie de la inceputul mileniului, batalia merita purtata.