OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Razboiul unei singure roze este gata sa dea in clocot. PNL si PD au intrat intr-o fundatura. Totusi, se inteleg bine. Si pe fata si pe dos. Iar posturile de parlamentar in UE bat la usa. Nu sint de lepadat nici lefurile de mii de Euro. Dorita fuziune ideologico-politica este mai mult o mezalianta conjuncturala, alimentata de o (mica) parte din electorat, nucleul dur, cel care, orice ar fi, mai bine maninca jar decit sa voteze cu alde Iliescu si se tot iluzioneaza ca „o sa-i dam in git pe comunistii astia“. Altfel, se tot confrunta factiunile din postPCR/ postFSN, de la Bruxelles/Strasbourg, care ar fi o ispita mai mare decit o biata Elena troiano-traiana ce tinjeste, mai nou, si la un statut de barbat de stat. Precum aprigile Madeleine Albreight sau Margaret Thatcher care, sa recunoastem, nu aveau capitalul estetic al vizionarei Cleopatre bucurestene.

Nebunia incepe cind o femeie frumoasa incepe sa creada ca este priceputa si la treburile fizico-chimice ale politicii. Intriga, retorica si „miscarea scenica“ – vede si poporul televizual cum se misca dulcica politiciana – nu tin loc de bibliografie, chiar daca biografiile pot alimenta telenovele spectaculoase. Asta ne mai lipsea: un nou razboi... traian !

„Avem nevoie de iubire ca sa traim...“, s-a marturisit telespectatorilor inlacrimati, cu daco-romana tandrete paunescian-cenacliera, Doamna cea Dintii a Ministerului Integrarii Europene, Anca Boagiu. Si a consfintit apoi, cu autoritate guvernamentala, virtutile afectiv-emotionale ale recent descoperitului Dragobete ca „Sarbatoare Nationala a Romanilor“, cum s-a exprimat in recunostinta de cauza etno-antropologica la serbarea tineretului PD-ist, aflat la studii ideologico-partinice. Sintem stupefiati de kitschul oferit de aceste reuniuni dansante, chermeze-chefuri de prost gust, ale tineretului angajat politic, de toate culorile si nuantele ideologice, unde sting-drept-sting-ul marsurilor viguroase din deceniile trecute este inlocuit, pe nesimtite, de heirupul european integrator al hip-hop-ului manelist. Sigur ca tineretea ce fierbe si oportunismul carierist isi cer dreptul la distractie, dar nu pricepem de ce TOATE manifestarile de vara-iarna ale instructajului ideologico-partinic sint asezonate de varii idiotenii distractive, pentru o populatie care, atunci cind nu stringe noroiul dupa inundatii, stringe cureaua dupa necazurile cotidiene.

Daca tineretul pesedist propunea tricouri cu mutra lui „cheguevara“, de ce nu s-ar impopotona si junetul pedist cu silueta „doamneiudrea“ pe pieptul democrat. Sa fie lupta dreapta intre doua brand-uri! Nu pricepem si pace de ce nu sint si optiuni alternative, Tineretul dansant din PD, PSD sau PNL, care-si instruieste, chiar in aceste zile, viitorimea national-liberala in Scoala de iarna de la Predeal, are de ales intre modelul Catalin Botezatu si modelul Catalin Avramescu, ca sa luam marginile extreme ale spectrului intelectualo-mediatic romanesc. Sigur ca, daca dragostea tip „totusi iubirea...“ face ravagii in Romania – mai nou, pina si cel cu Apelul catre lichele a dat-o pe De dragoste, recitind din marea lirica iubareata a lumii pentru publicul bucurestean, intr-un CD amoros si clamorotic, ce va creste, probabil, vinzarile si la Sein und Zeit si la memorialistica de detentie si la Stelian Tanase –, atunci putem fi linistiti ca Sentimentul romanesc al fiintei nu piere, iar marturia testamentara a lui Mircea Vulcanescu „Nu ne razbunati!“ este si va fi respectata aidoma.

Toata vinzoleala de a promova, „protocronic“, Dragobetele, ca pandant autohton si viguros la Valentine’s Day, ni s-a parut de un gust indoielnic in apropierea Martisorului si a Zilei Femeii, cind coafura Elenei Doamna Udrea face ravagii la Tirgoviste, unde un salon de infrumusetare promoveaza insistent modelul „à la Udrea“, spre bucuria conitelor din vechea Cetate de Scaun si Fotolii Parlamentare a Tarii Romanesti, dar si a populatiei de ambe sexe, ambetata de desavirsitul simt intelectual si politic al noii achizitii a Partidului Democrat. Avind un bun exemplu in ambitiile senatoarei Hillary Clinton, avocata de marca la rindul ei – nu prea cunoastem marca profesionala a fostei consiliere prezidentiale, dar asta ar fi o alta coafura intelectuala de dezbatut, dupa trecerea Dragobetelui –, nu ar fi exclus sa avem si noi o candidata prezidentiala la viitoarele alegeri. Nu ar fi pentru prima data cind fiica iubita s-ar ridica impotriva mamei, iar Basescu ar cauta alinare la pieptul lui Vadim, cu care se intelege bine, ca s-o infringa pe mai vechea lui pupila.

Si asta dupa ce zile de-a rindul am servit „Patriciada“, oferita gratis de procurorii romani, cind, cu mic cu mare, ne intrebam din ora-n ora daca l-au „umflat“ mascatii pe diriguitorul de la Rompetrol si daca l-au perchezitionat pe cel de la Camera Deputatilor, aflat la celalalt capat al telenovelei. Isteria arestarilor cu orice pret, ca si cea a perchezitiilor sau ascultarilor – numararea posturilor telefonice si a persoanelor aflate sub „control auditiv“ pare rupta din manualul de utilizare al impartirii steagurilor, al nemuritorului strateg al supravietuirii mioritice, Ghita Pristanda – nu lasa loc decit unui sentiment de neputinta, iar memoriei noastre istorico-afective un gust amar-amarui. „E adevarat, daca esti o persoana despre care se scrie foarte mult, automat vin si contractele“, spune, cu aceeasi inocenta intelectuala de blonda prezidentiabila, domnisoara Gina Pistol. Mai lipseste ca si dnii Tariceanu, Marko Bela si Dan Voiculescu sa se imblonzeasca intru pacificarea Romaniei si belsugul de blonde al Europei.

Inca putin si vom asista si la o noua lansare de carte: versurile Elenei Doamna Udrea in lectura unor Emil Hurezeanu si Cristian Tudor Popescu, care „se dedau (si ei) florarului“ literar. Brandul la branduri trage: iar ce inseamna sa devii un brand, nici bunul si vechiul brand Dumnezeu nu poate banui. Doamna Udrea ar putea deveni, insa, brandul de Romania, cu care sa rupem gura Europei si dintii celor care vor mai indrazni sa atace necugetat frumusetile neasemuite ale Patriei, ingemanate cu apetitul liric al milenarei populatii bastinoase, cum elegant se exprima Dl Prof. Univ. Dr. Luca Pitu. „Fiti fericiti si veseli!“ ne ura si nenea Iancu Caragiale, recent recocotat pe soclul lui de pe Maria Rosseti. Cunoscutul dramaturg, pisicher si patit, prefera brunetele, stia el ce stia cum e cu politica si schimbarea culorii parului politic si la Bucuresti si la Berlin. Fiecaruia cum ii este dat. In dragoste, desigur.