OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Vremea devine din ce in ce mai primavaratica. Si acest lucru ne ofera un sentiment tonic pentru ziua de miine. Un miine cu radacinile in ieri, un miine al sperantei de astazi ce se trezeste din nou la viata odata cu mugurii ce stau sa izbucneasca, odata cu nazuintele noastre de a trai mai frumos. Exista ceva inefabil in aceste stari tranzitorii la care doar femeile au acces.

Departe de mine intentia de a crea noi clisee feministe de care sa se agate multimea de misogini ce tot asteapta pretexte pentru a-si etala frustrarile „macho“. Dar nici nu ma pot abtine si sa ma ascund dupa deget, atunci cind bucuria de a trai imi da tircoale. Acel sentiment plenar al unei fericiri-bucurii-satisfactii de-o clipa ce-ti iriga intregul sistem vascular alimentind o beatitudine ce se poate lipsi de cuvinte. Traind zi de zi cu ochii in televizor si ecranele computerelor, mimind clipa de clipa importanta unor evenimente capitale efemere ce se consuma rapid in insignifianta maruntisurilor, aproape ca am si uitat sa ne mai bucuram.

Acel „soare negru al Mediteranei“ launtrice de care sintem astazi vaduviti pentru ca nu mai avem timp sa meditam. Sa gindim cu propriul nostru creier, sa visam nepasatoare la fericita noastra conditie muritoare. E foarte simplu, avem totul la indemina. Dimineata, soarele, cerul, norii, pasarile din streasina casei de vizavi, un batrin care trece tragind un ciine dupa el, vinzatorul de ziare din colt care-ti face complimente de fiecare data. Sper ca ati inteles despre ce este vorba. Si Albert Camus pe care tare as vrea sa-l recitesc, tocmai acum cind pare uitat si excesele orgiastice ale lui Beigbeder sau sexualitatea cinica a lui Pascal Bruckner vor sa inlocuiasca emotia noastra cu starile agreste ale hiper- si suprabiologicului.

Vine primavara.
Evenimentele tari de pe micul ecran se succed cu repeziciune. Nici nu au intrat bine trupele turcesti in Irak – tara libera si independenta la urma urmelor… – ca au si venit Premiile Oscar de la Hollywood. Le-a prezentat-comentat, cam gaunos, Margareta Irina Nistor, departe de avea sarmul doamnelor Oproiu si Adina Darian. Pelicule care au incununat scenarii dure, unde singele si moartea erau la ele acasa. La 80 de ani de Oscar, puteam sa avem si noi o mica satisfactie daca-l vedeam premiat si pe Cristian Mungiu al nostru. Sute de milioane de oameni stau in fiecare an sa priveasca acest show de decernare a premiilor pe care Hollywood-ul le ofera lumii. Dragile iluzii si minciunele de pe marele ecran, dindu-si mina cu mai marile dulci manipulari ale noastre oferite prin mijlocirea micului ecran. Nici nu a apucat sa-si savureze Adrian Nastase revenirea in centrul puterii marelui partid de stinga romanesc, ca o alta stire a explodat duminica.

Frumoasa mezina a actualului presedinte roman a cistigat printr-un scor detasat: nu stiu cite sute – 377, parca – la doar doua, dovada a marii pretuiri pe care o acorda tinara generatie competentei si profesionalismului – lupta cu un imberb june om de afaceri care nu a avut de lucru sa se puna cu o absolventa de relatii economice internationale si masteranda a lui Cristian Parvulescu pe deasupra. Frumoasa aceasta competitie a tinerilor de a accede in structurile de putere ale unui partid democratic. Decit sa piarda timpul si sa-si risipeasca tineretea prin baruri si strandurile care, imediat vine luna mai, se vor deschide. Mi-a placut declaratia noii secretare generale a pedeleului, cum a punctat faptul ca ea a fost aleasa pe merite personale, si nu pentru faptul ca e fata lui tata. Si o sa se sacrifice si o sa renunte si la modelling. Bravo, ce frumos, emotionant. Nimic obtinut fara truda, a adaugat ea cu matura intelepciune. Asa este, dreptatea, munca si adevarul au avut cistig de cauza pe la noi prin multa truda. Culmea e ca trud in limba rusa tot munca inseamna, dar tinara absolventa a Universitatii Romano-Americane nu are de unde sa stie. La invatatul limbii ruse nu se inghesuie tineretul de astazi, ca atunci cind eram noi mici, iar mama alerga dupa ciorapi de nailon si tata tinea cu Dinamo.

A inceput si campionatul de fotbal, bun prilej sa mai vedem pe micul ecran fel de fel de chelfaneli, unde tineretea da in clocotul violentei, iar democratia capata forme contondente. Cum foarte contondenta a fost si dictatura revolutionara a celui numit Fidel Castro Ruz si care s-a incheiat in aceste zile. Noul presedinte al Cubei, ales democratic si nu pe criterii de nepotism, este fratele mai mic al unui om politic consecvent cu doctrina marxista si dupa ce ea a fost abandonata de Gorbaciov lui-même. Un documentar extrem de bine facut de americani si difuzat chiar in ziua alegerii noului sef de stat cubanez pe Discovery a scos la iveala numeroasele malversatiuni la care s-a dedat fostul lider maximo ca sa se mentina la putere. Dar sa-si exporte La Revolucion, prin Africa si America de Sud. Aventura trupelor cubaneze in Angola, ca si sprijinul acordat gherilelor sandiniste din Nicaragua au produs mii si mii de morti, numeroase suferinte pe trei continente.

Dar ce conteaza, daca a fost servita o idee mare? Secventele cu un Fidel Castro ramas pe aceleasi pozitii antidemocratice ne trimiteau la incapatinarea lui Hitler de a nu accepta realitatea si dramatismul evenimentelor. O mare lectie a esecului si aceasta revolutie cubaneza. Efectele ei sint inca vizibile, chiar daca nu mai au forta de iradiere de acum 40 de ani, cind un grup de tineri asaltau Moncada si luptau sa-l dea jos pe dictatorul Batista. Nu uit numele asta, pentru ca mereu si mereu bunica imi spunea sa nu umblu fara batista la mine. De ce ? Pentru ca asa e frumos.
Frumoase sint si emisiunile de calatorii prin insule exotice de la Antena 3 si mai interesante devin documentarele de pe Discovery. Unde afli ce cu mintea nu gindesti, unde esti pus in situatia de a vedea cu ochii ceea ce imaginatia ta nu poate cladi.

Tot ne-am propus sa ne ocupam de emisiunile specializate, precum cele de pe Money Channel, dar am tot aminat momentul din considerente de audienta: oare chiar ar mai fi interesat cineva sa citeasca abstracte comentarii dupa ce a urmarit aride emisiuni despre evolutia pietii imobiliare sau oscilatiile leului in raport cu euro si dolarul sau masurile intreprinse de Banca Nationala a Romaniei pentru a pastra in parametrii proiectati inflatia? Cu toate ca am urmarit cu atentie citeva emisiuni – as putea spune ca am dat peste redactori si reporteri dintre cei mai seriosi si dedicati subiectelor in cauza –, imi este greu sa abordez astfel de teme. Si atunci, sigur ca-mi vine mai la indemina sa glosez in marginea unor imagini din Florida sau a unora dintre cele mai nostime legate de viata animalelor. Dar tot zapind de pe un post pe altul, mai si uitam ce am urmarit.
Vine primavara, iata o certitudine.