OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Viata vazuta la televizor este precum cea perceputa la Piata Obor: intr-o neobosita schimbare. Se schimba si marfa, se schimba si preturile. Dupa anotimpuri. Dar si dupa punga cumparatorilor. Utilizatorilor. De gaze sau baze. Dar ce are Putin cu putina cu varza care a crescut exporturile romanesti de varza murata, precum Sevastopolul cu primaria? Mai nimic: sa traim bine. Si am dovedit-o din plin. Asa ca am avut de toate: si la Obor, si la televizor. Nebuneala cumparaturilor s-a conjugat perfect cu vraja stirilor. Festivalul pirotehnic si frenezia bombardamentelor a cuprins toata tara. Am avut parte de multiple si feerice spectacole.

De tot felul si din toate directiile. Nu s-a plictisit nimeni, chiar si cei care nu au beneficiat de zapada, explozii sau televizor au fost mintuiti in Romania de marea „Sarmaliada“ ce a binecuvintat omenimea autohtona dupa un an de munca si necazuri, dupa patru trimestre de noi ucazuri care ne apropie de ceasul mintuirii: intrarea in Uniunea Europeana. In care sintem deja integrati, dupa cum dovedesc cifrele statistice. Daca ar fi sa consemnam unitatea de spirit si cuget prin care televiziunile romanesti ne-au delectat: Manele „über alles“! Posturile private s-au intrecut cu cele de stat ramase neprivatizate in a combina „popularii“ cu „intelectualii“, astfel ca programul unitar de imbecilizare distractiva sa atinga cote unice ale prostului gust si vulgarizarii. Fara exceptie.

„Programele speciale“ de Revelion au fost tot ce a fost mai dizgratios din tot ce au realizat posturile romanesti, din antichitatea geto-dacica pina in contemporaneitatea dramatico-tragica. Mai mult de plins, decit de ris. Dar ce ne facem daca pe la noi risul tine si de plins? Ar fi bine si asa ceva, mai bine sa curga vin si tuica decit singe. Dar. Dar daca ele, emisiunile TV, ating cote de popularitate si rating-uri incredibile, ar fi bine sa tacem si sa nu mai exprimam nici o opinie; Vox populi, vox Dei! Scurt si cuprinzator: daca Florin Salam, Vali Vijelie, Sorin Pustiul, Guta, Bursuc si silicoanele Danielei dau tonul si fac fericite masele, ar fi inutil sa proiectam pe ecranele imaginatiei noastre duioase filme documentare cu pelicani sau viata intens traita a lui Nicolae Iorga. De altfel competitia „Cei zece pentru Romania“ ne atragea atentia asupra „trendului“ pe care circulam: popularitatea a inlocuit prestigiul. Profesional, intelectual, stiintific sau moral: succesul tine presul! Ce e dedesubt nu mai conteaza. Televiziunile isi pot asuma raspunderea? N-o s-o faca: nu-i intereseaza.

Si atunci ce intereseaza? Audienta. Banii. Rating-ul ca unitate de masura. A puterii. A ambitiei si vanitatilor de tot felul. A orgoliului fara masura. Felicitari dlor Sarbu si Dan Voiculescu: sint cei mai tari din parcare!
Si alte inubliabile momente ne-au fost servite de Realitatea TV. Unde un anume domn Nedelcu – moderator cu aer de sef de post la Saftica – conducea un „debat“ intelectual intre domnii Catarama si Gigi Becali. Despre succes, onorabilitate, prestigiu si elite. Amindoi fiind beneficiarii sondajului cu „Cei zece pentru Romania“ care i-a proiectat pe locuri fruntase in constiinta televizuala a natiunii lui Ion Tiriac, si acum se revansau oferindu-ne mostre de cum se reuseste in viata prin munca si intelepciune.

N-am inteles bine nemultumirea dlui Becali legata de „elitele negative“, care, citam, „nu fac nimic pentru mase“. Ar putea dezvolta ideea intr-o carte. Nu ar fi exclus sa-l vedem publicind un volum cu panseurile lui. Care s-ar si vinde bine, la o adica, cine si-ar mai putea permite o lansare de carte pe stadionul Steaua in compania lui Coelho, Dr. Vladimir Tismaneanu si Gica Hagi. Ar fi ca transmisiile de la Viena cu concertele de Anul Nou: reluate prin satelit in toata lumea, ca sa vada si papuasii fragezimile noii lumi care se nasc sub ochii romanilor. Pina si UNESCO ar vrea sa schimbe listele minunilor Antichitatii si sa vina cu noutati: de ce nu am propune si noi cite ceva? Restul, ce-o mai vrea Dumnezeu. Si Sfintul Vasile cel Mare. Sau directivele Uniunii Europene pentru Romania, unde si iarna, si vara sint ca toamna si primavara: o distractie teribila. Nimeni nu se plictiseste.

De Anul Nou, Antena 1 a batut Pro TV-ul, Prima TV si TVR-ul la audienta. Doar pentru citeva minute, cind vedeta mediatica numita Traian Basescu a iesit pe post sa blagosloveasca populatia dintre Prut, Dunare si Vama Bors, TVR-ul lui Tudor Giurgiu, cu tot cu consilierul lui englez, a fost pe primul loc. Dovada, dovada, asa cum cerea, mai ieri, nu spunem cine, este o biata sursa: TSN/AGB. Intre 23.58 si 0.04, in noaptea de Anul Nou, TVR 1 a avut o audienta de 19,5 puncte (asta insemnind 2.194.000 telespectatori), fata de Antena 1 cu 1.840.000 si Pro TV cu 799.000. Care si-au scos pirleala imediat dupa ce starul de la Cotroceni s-a „dedat florarului“, anul acesta bind sampania din pahar, si nu din sticla. Spre marea fericire a intelighentiei romane, care monitorizeaza toate miscarile capitanului de marina. Caruia putin ii pasa si se distreaza foarte bine, si de Revelion si dupa, facindu-i pe multi dintre flacaii SPP-ului sa remarce cu invidie: „Stie sefu’ sa petreaca!“.

De petrecut stie si poporul, sa chefuiasca si sa se distreze. Lui, poporului, ii pasa mai putin de ce zic ONG-urile si Monica Macovei de obtinerea azilului politic in Suedia de catre Gregorian Bivolaru sau daca Hristo ar vrea sa impacheteze Casa Poporului pentru a cistiga Romania popularitate in lume. O idee generoasa, consideram noi, si perfect realizabila de bulgarul stabilit la N.Y. City, care are la activ si alte prestigioase impachetari. La Berlin (Reichstag-ul) sau Paris (Pont Neuf-ul) sau la Barcelona. Sa zicem.
Ba daca am reusi sa-l convingem pe dl Ion Tiriac – primul cu miliardul de euro, la romanii cu un salariu mediu de aproximativ doua sute – sa sponsorizeze manifestarea artistica (va puteti imagina impactul de imagine al Romaniei si pe presedintele Senatului aparind la CNN in prime time), lucrurile ar lua o turnura posibila dintr-un simplu joc al imaginatiei noastre. „The Gates“ (proiectul „Portile“) din Central Park a costat 20 de milioane de dolari, care au fost recuperati apoi din vinzarile de suveniruri si carti postale.

Dar impactul mediatic a fost extraordinar, iar citeva milioane de vizitatori au cheltuit si mai multe milioane de dolari cu prilejul unei plimbari de doar citeva ore. Vedem perfect posibila o impachetare a Casei Poporului (in cel mai rau caz a Casei Scinteii), iar entuziasmul unui asemenea proiect ar solidariza intreaga suflare romaneasca. Aflata azi in suferinta prin absenta unui Nobel pentru literatura, dar si prin absenta de la mondialele de fotbal, unde echipa Iranului va fi prezenta. Totusi. Ce-ar insemna citeva zeci de milioane de euro pentru Ion Tiriac, mai ales ca stie de Hristo si l-a vazut pe „impachetator“ si nu l-ar confunda cu Stoicikov, fost coleg la Barcelona cu „Bai, Gicule, vorbeste si tu cu Hristo, sa ne ceara mai putine parale... Il dau si pe Ogararu... Eu daca zic o vorba, vorba ramine!“. Hristo la Pro TV, Hristo la Antena 1, Hristo la Dan Diaconescu, sa moara Salam de ciuda si nea Gigi sa vrea sa impacheteze toata Romania: „Platesc oricit!“.
Am inceput un an nou bun si dorim ca toate visele sa vi se impacheteze cu succes.