Tot televizorul, saracul, ne scapa duminicile de nevroze, depresii, accidente si, de ce sa nu recunoastem, plictiseala. Ce poti sa faci prin casa devenita aragaz si sufletul – cuptor cu microunde? Sa suni prietenii, sa bei o bere rece cu vecinul pe banca de la intrarea in bloc, sa crosetezi, nici atit, e duminica si e cu rosu in calendarul ortodox. Raposatul Alexandru Paleologu nu se rasfata degeaba cind tot spunea ca la batrinete nu ramii decit cu Biblia si Televizorul. Asa, cu litera mare: oare ce-o sa ne facem pe lumea cealalta fara televizor? Nici nu vreau sa ne gindim. Sigur ca, din punctul nostru de vedere, senectutea este mai mult o stare de spirit decit una biologica, dincolo de ravagiile trupului si trairile mintii. Asa ca, vrem, nu vrem, ne lasam dusi de valul ce vine peste noi impreuna cu faimoasele „grile de vara“ si „programe de vacanta“. Unde se distreaza nevoie mare cei din platouri si studiouri, iar noi ne amuzam sau ne crispam, de la caz la caz, de ce ni se ofera.
De exemplu, la o emisiune a imbatabilului Ion Cristoiu, care, iata, „trecut-au anii ca nouri lungi pe sesuri“, de la SLAST a ajuns la Antena 3 si de la ingrijirea unei editii din Rapid-Constantinopol-Bioram a lui Camil Petrescu, un bun road story autobiografic al autorului Doctrinei substantei si al voluptuosului roman Patul lui Procust – oare ce-or mai fi putind face Emilia cea grasana si naratorul in pat, pe caldurile astea? – la o convorbire-dialog cu seful cancelariei prim-ministrului. Un anume domn, cu ochi abia mijiti si zimbet strimb: Dorin Marian. Am aflat ca ar fi fost cindva geolog la sistul bituminos al pregatirii sale profesionale. Oare unde am mai auzit de meseria asta bine mediatizata si de succes in ultimii ani? Faptul ca a umbla cu ciocanul prin muntii patriei i-a fost de folos sa ajunga consilier prezidential al fostului Prim Geolog al Romaniei n-ar fi nimic.
Dar cind povesteste – el spune, noi nu inventam nimic – cum l-a dat afara din birou pe un colonel din „Servicii“ care a venit la Cotroceni si l-a gratulat cu „Salut, batrine!“ ramine de tot hazul. Colonelul, cica, ar fi iesit afara, a intrat din nou, s-a prezentat ostaseste si i s-a adresat asa cum trebuia de la ince-put: „Sa traiti, Domnule Consilier Prezidential!“. Marian al nostru jubila. Frumoasa scena cotrocenica, doar ca ne putem intreba daca infringerea suferita de dl Emil Constantinescu in lupta cu „sistemul ticalosit“ al Securitatii nu i s-a tras si de la acest consilier, pus pe cultivarea excesiva a unui orgoliu si a unei demnitati de uz intern. Ion Cristoiu, care in ultimele luni este extrem de agresiv fata de actualul locatar al ctitoriei de vizavi de Gradina Botanica, a fost unt si miere cu un personaj cu totul obscur si insignifiant, ajuns unde este: in preajma prim-ministrului. L-am urmarit cu atentie, asa cum am urmarit si un fost general de informatii/Securitate, trecut in rezerva, care marturisea senin ca exista si o asociatie a fostilor combatanti in domeniu. Cu titlu onorific, ar face parte din ea si dnii Timofte, Harnagea si Saftoiu. Interesante confesiuni, ce lasa loc diverselor speculatii, din moment ce sint si astazi consultati de cei in charge. in rest, un „bourean“ cu ifose bipede s-a dovedit, in dialogul cu Ion Cristoiu, actualul consilier al prim-ministrului.
Credeam ca nu mai exista, era vizibil pe vremea fostului presedinte Constantinescu Emil, geolog, acum aflam ca si Dorinel tot geologel, ca si fostul rector, ca si un ambasador al Romaniei, geologel si el, ajuns la 70 de ani sa se capatuiasca din banii de protocol ai misiunii si prin rivna sotiei: „Noi ne cunoastem cu Emilica de 30 de ani!“, se confesa cu miinile in solduri o conita cu ifose de cartier si apucaturi de ciocoi ajuns in fruntea bucatelor. Frumoasa e Romania cu ciocanul in mina si secera in traista-poseta, ca nu se stie bine ce timpuri vin! Asta este, dupa cum vedem, geolog la geolog trage si dorinta de capatuiala, limitata de rezervele din strafundurile pamintului stramosesc. Este si televizorul bun la ceva. Daca n-o fi cumva filonul aurifer al „Serviciilor“ in mijlocul pungii de gaze naturale al intereselor din zona lui No Comment. Dar poate este mai sanatos sa ne ocupam de Catalin Botezatu si Mihaela Radulescu.
Daca avem un „specific romanesc“ in varii zone ale spiritualitatii si traditiilor geologice de tot felul, si daca ne zbatem pentru pastrarea si valorificarea „bogatei mosteniri“, nu vedem de ce sa nu ne agitam ca sa inventam ceva nou si acolo unde toata lumea fuge ca dracul de tamiie.
Este vorba dar, din nefericire, si intimplarile sint elocvente – de accidentele cu multi morti si raniti. Nu era de ajuns ca ne situam printre primele locuri in materie de „evenimente rutiere“, adica accidente, mai pe intelesul telespectatorilor care nu ajung pe Autostrada Soarelui, nici prin Ungaria vecina si prietena sau pe linga vechea cetate de scaun a Tarii Romanesti. Unde un tren a intrat in plin intr-un autobuz cu nuntasi ca sa nenoroceasca zeci de oameni. Secventele sinistre, prezentate cu o vioiciune demna de cauze mai bune de televiziunile noastre, sint ingrozitoare. Cum sa-ti mai maninci iaurtul si cornul proaspat cind ramii, incepind de dimineata, cu lingurita in mina la Breaking News cu morti, raniti si masini contorsionate demne de marii sculptori ai secolului XX? Aceasta avalansa de grave accidente cu mult prea numeroase victime ridica in fata autoritatilor, dar si a opiniei publice, o grava chestiune: disciplina pe drumurile Romaniei. Cine si cum circula, de unde provine excesul de adrenalina si vitezele excesive ale „participantilor la trafic“, de unde aceasta proasta crestere a „conducatorilor auto“ in a sfida legile in vigoare? Gravele accidente din ultimele saptamini ar trebui sa alerteze autoritatile: ce se intimpla?
Unde este „veriga slaba“ in pregatirea si educare soferilor? Nu cumva si aici avem de tras din aceeasi psihologie a maselor, care se conduc pe principiul pagubos al lui „’om vedea ce-o fi “ si „fiecare cu norocul lui“? Doar ca. Doar ca ce vedem la un televizor romanesc este cutremurator. Un transportor romanesc, incarcat cu zeci de masini, a intrat intr-un microbuz plin cu muncitori romani care se duceau in Cehia sa stringa euro. Opt morti, alti multi raniti. Ce se intimpla, sint respectate regulile si procedurile standard? Daca soferul a adormit la volanul unui asemenea monstru, nu exista si un al doilea sofer care sa-l inlocuiasca pe cel obosit? Interogatiile se pot multiplica. Asa cum ciocoismul unor demnitari se conjuga cu jemanfisismul nostru criminal: Asa a fost sa fie!
Chiar ca este distractiva viata in Romania. Nu doar duminica.

