OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Am avut o saptamina bogata in evenimente televizuale. Minunile vietii politice romanesti au aparut in variate ipostaze, nu care cumva sa le uitam… chipurile. Precum copertile cartilor expuse la un alt eveniment major, tirgul de carte Gaudeamus. Elegant adus din tastatura, mult e dulce si bogata limba romengleza pe care urmeaza s-o vorbim. Altminteri, la nivel de „etos“ al „cosmosului“ romanesc, greu sa ne mai facem iluzii ca vom apuca si alte obiceiuri si, iata, inca o vorba frumoasa, „indeletniciri“.

Ca si propunerea de numire a dlui M.R. Ungureanu la SIE, ca si „rinduiala“, recent reintrodusa in circuitul ideilor de dl Horia Roman Patapievici, presedintele ICR, printr-o frumoasa si mult cugetata carte numita Despre idei si blocaje (Humanitas, 2007). La Gaudeamus, in prezenta tutelara a dlor Gabriel Liiceanu si Andrei Plesu la lansarea volumului, alaturi de autor s-a strins multa lume, semn de adinca pretuire si admiratie de care se bucura autorul Omului recent. Am citit si noi recenta aparitie si am apreciat in cel mai inalt grad modul cum reuseste dl H.R.P. sa coaguleze ideile-vector ale unei culturi si sa le dea o noua directete. Comparatia cu Titu Maiorescu nu ar fi cu totul inoportuna, mai ales intr-o cultura ca a noastra, unde am avut foarte rar strategi lucizi si responsabili. Oare nu putea fi propus si H.R.P. pentru SRI?
In rest, filme bune si talk-show-uri nebune, violenta pe stadioane, muzica berechet si campanii electorale cu toptanul. A venit si ziua „Z“ a votului uninominal.

Am votat si ne-am linistit. Unii la 8.30, cam ca la schimbul de cart, altii mai pe la 10.00-10.30, caci este circulatie proasta in orasul dlui A. Videanu-Bordura. Capitala cu cele mai multe si noi borduri din lume, unde se schimba bordurile si la aleile din parcuri, unde vreti si unde nu vreti se deschid santiere noi, o mare ciubucareala aceasta schimbare la fata a Bucurestilor, oricum am suci lucrurile. Ca doar si in cursul saptaminii lumea buna nu serveste ore mici, iar duminica e zi de odihna, nu de vot. Acum este bine, inca o felie de asfalt, inca trei strazi cu borduri noi si gropi vechi, nimic nu e ca lumea, ce conteaza, lumea voteaza, s-a publicat si Raportul Comisiei de Judecare a Crimelor Comunismului – mari insomnii vor avea alde Plesita, ha, ha, ha… – care e deja mindria intregii populatii cu pensia marita si compensatele la zi. Este o coincidenta sau nu, fericita sau mai putin, ziua alegerilor si ziua lansarii raportului cu comunismul criminal, care va face dreptate trecutului, adevarului si ideilor gingase si nobile, de ieri si de azi.

Mindru si ferice viitor ne sta in fata, dupa ce am terminat de analizat justitiar trecutul. Cine pe cine si cum s-a facut asta conteaza mai putin, dupa cum si la comemorarea victimelor represiunii de la Brasov s-au dat in stamba te miri cine care nu aveau nici in clin, nici in mineca cu revolta brasovenilor, cu anticomunismul, nici cu gesturile riscant eroice. Dovada ca la comemorarea acelui Jan Palach roman numit Liviu Babes nu au aparut mai mult de 15-20 de participanti. Memoria noastra e scurta si e legata de cum bate vintul. Este partea buna a felului nostru de a fi, „capul plecat sabia nu-l taie“ si „fa-te frate cu dracu’ pina treci puntea“, sanatoase cimilituri de luat aminte. Nu e sanatos sa te cocosesti prea tare, ca nu se stie cum se schimba vremurile. Oportunismul si compromisul au salvat multe vieti la nord de Dunare. Asa cum pupincurismul – cu o frumoasa vocabula autohtona, de sorginte necunoscuta – a creat noi mecanisme de supravietuire si progres.

Fara nici un fel de gluma. N-o sa gasim analizat acest fenomen nici in campaniile lui Dimitrie Gusti, nici in studiile lui Draghicescu si Zeletin, cu atit mai putin la Ernest Bernea, care chiar iubea poporul sau si credea in sanatatea lui morala. Ceva, ceva s-a stricat pe parcurs, nu neaparat ceva ce e de pus pe seama comunistilor, securistilor si oportunistilor de conjunctura, care au distrus nu doar o tara, ci si, mai ales, un mod de a fi. S-o fi construit mult, inutil, altminteri – Transfagarasanul si Canalul Dunare-Marea Neagra –, cu sudoarea maselor si banii tarii, dar am trait urit. Ca un blestem, nu reusim sa fim altfel nici acum, cind nimeni nu ne mai obliga la asa ceva. O facem nesiliti de nimeni, prin libera optiune. Prin vot democratic, uneori – uitam ca si Hitler a ajuns la putere cit se poate de legal –, alteori prin fel de fel de codoslicuri si aranjamente de culise. O facem mimind democratia, legea, calea, lumina, adevarul si banii contribuabililor.

Faimoasa „descurcareala“ a fost de prea multe ori benefica, astfel ca acum sa mai cirtim ca nu e bine asa sau altfel. Europa e cu noi, vine NATO si la Bucuresti in primavara viitoare – un concert de toata slava cu Enescu, Beethoven si Gershwin va impaca si capra europeana si varza americana, totusi, armata cea mai tare din lume si care, ne place sau nu, conduce balul si pentru ca scoate banul! Avem europarlamentari oficial alesi si vot uninominal aminat, care, credem noi, n-o sa produca minuni peste noapte, nici peste ani, iar peste zi, nici atit. Cele citeva saptamini de agitatie electorala pentru a capta interesul, fesul si votul Cetateanului Turmentat tot timpul de nebuneala vietii de zi cu zi au devoalat in fata televizoarelor si a intregii natiuni romane citeva dintre defectele si virtutile noastre colective. Sigur ca de cind cu „revulutia“ de la 1789 si drepturile omului exportate la liber prin lume, de a mai iesit de citeva revolutii si zeci de milioane de victime – mereu uitam de teroarea iacobina si de milionul de morti oferit de „Liberté, Égalité, Fraternité“ si tot ce a lasat in urma.

Istoricii mai noi incep sa aiba rezerve mari fata de rezultatele darimarii Bastiliei, unde, fie vorba intre noi, nu se aflau decit 7-8 nevoiasi, si nu crema opozitiei democrat-populare, care concocta cu Regele precum Maxim Gorki cu V.I. Lenin. Ce vrem sa avansam prin acest melanj de amaraciuni si ironii? Ca nu trebuie sa asteptam minuni de la SRI peste noapte. Ca nu doar banii, SIE si o mai buna stare materiala europeana ne pot scoate din mizeria vesela unde ne simtim altminteri foarte bine, dincolo de vorbele mari si vaicareala generala. Ca ar fi bine sa ne mai si privim in oglinda propriei constiinte, daca e bine si frumos ce facem sau nu. In rest, ca si-a luat Elena Basescu „Jeep“ de 70.000 de Euro cu bani gheata conteaza mai putin. Trebuie sa se bucure si tineretul roman, pai nu? Sanatate si virtute sa fie. Daca nu gasim, se poate importa, tot este leul in depreciere. Oare ce-o sa ne mai aduca Mos Nicolae anul acesta? Nici STS nu stie.