OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Departe de a fi zile de piosenie si rugaciune, de post (Sfinta Maria) si smerenie in fata mortii neasteptate, la inceputul saptaminii trecute, a PF Patriarh Teoctist, televiziunile s-au intrecut, care mai de care, sa ne arate cum se face treaba in Romania. O treaba ca lumea, nu asa, de florile marului sau bananelor. Cum in doua, trei zile, nu mai mult, se aduna zeci, sute de mii de tone de gunoaie. Ba mai mult, ca in basme, apar si flori peste noapte, asa cum rasareau si in Piata Universitatii, curatata de mineri si rapid inflorita cu sprijinul autoritatilor locale.

Culesul gunoaielor intr-o frenezie ce amintea de campaniile de cules bumbac din Tadjikistan, Turkmenistan si Kazahstan atingea clipele de epopee din Cuba lui Castro cind pentru culesul trestiei de zahar se adunau si voluntari din lumea intreaga. Ce am vazut la televizor amintea de vremurile lui Ginghis Han si Soliman Magnificul. Sute de utilaje de mare tonaj, escavatoare, buldozere, incarcatoare (astea au cupa si nu lama, primele imping, celelalte incarca, ceea ce nu este acelasi lucru pentru firmele unde vedete TV, gen Silviu Prigoana, dau dispozitii de santier) si transportoare, o mobilizare cum nu s-a vazut in Romania de la vizita lui Mao Tze Dun. Si pentru ce? Pentru ca Mai-marelui Romaniei i s-a pus pata pe gunoaiele Romaniei. Nu oricum, nu oricind: a fost premierul Tariceanu suparat pe gospodarii comunelor limitrofe Capitalei ca nu gestioneaza bine mizeriile de pe marginea drumurilor, hop a sarit si presedintele sa arate cum se face treaba la romani. Si cine are autoritate mai mare in stat? Daca-i fura si tema asta premierul cu consilierii lui, asa cum s-a intimplat cu cresterea pensiilor? Si atunci, zis si facut: sa vina baietii constructori la mine. Si au venit, ca din schimbarea periodica a bordurilor si asfaltarile manolice (adica azi turnam, miine spargem) se cladeste viitorul Romaniei si creste marmora conturilor din banci.

Scurt: „Va merg bine treburile?“, intreaba sec sultanul, „Da, Slava lui Allah, sa nu miniem cerul, Insallah…“, raspund in cor beizadelele firmelor de constructie, nu care cumva sa vina vreun firman de mazilire, ca-i omoara nevestele romance. Mai abitir ca la Calugareni. Si de frica pastrarii intacte a dintilor in gura (chiar ne miram ca firma Colgate nu a facut un clip publicitar cu momentul pierderii dintilor de catre Sinan pe valea Neajlovului, si cum numai un gel Total 24/24 poate reface masa osoasa etc.), „Aferim, zice haiduceste, nu-i mai dam numele, slavit fie in veac, bine, de la societate luati, la societate sa se intoarca parte din avutia voastra… Sa dispara toate aceste mizerii din fata ochilor mei si fac de rusine imperiul meu…“ Scurt, concis, clar, doar mai lucrasera impreuna si la primarie si la transporturi si Bunul Allah mai stie pe unde colaborasera inainte. Si asa, in plina durere a Bisericii Ortodoxe Romane, cind moare Intiistatatorul ei si urmeaza sa fie si zi de doliu national, vineri incepe o furnicaiala demna de marile campanii ale lui Baiazid Ilderim, Fulgerul, cum ar veni pe romaneste. In 48 de ore dispar, spre bucuria noastra, e drept, cantitati incredibile de resturi de pe santierele de constructii, dar si reziduuri menajere, industriale sau casnice ce facusera un peisaj dezolant in jurul Bucurestilor. Nevolnica noastra obiectie este legata de momentul ales pentru aceasta campanie de dezgunoire, modul cum a fost ea antamata si aspectele juridico-administrative implicate intr-un stat de drept. Ni se pare o impietate fata de momentul mortii PF Patriarh aceasta campanie menajera. Se putea astepta macar o saptamina, din ratiuni pe care ni se pare inutil sa le repetam.

Asa cum ni se pare o impietate ca intr-o Zi de Doliu National s-a jucat fotbal in Romania!! Faimosul nea Mitica Dragomir, MP, s-a aratat neputincios in fata realitatii aminarii unor partide de fotbal: o rusine nationala! Fara comentarii. Ce s-ar mai putea adauga? Cind pe de o parte vedem cum toata conducerea politica si zeci de mii de oameni se inghesuie la ceremonia funebra, iar in aceeasi dupa-amiaza alte zeci de mii urla si se distreaza la meciurile de fotbal? Ce ar fi de priceput, daca si seful statului, dupa pioasele momente de la catafalcul Patriarhului, da fuga pe santiere sa vada cum sint puse in practica dispozitiile sale? Aici nu mai este vorba de simpatie sau antipatie fata de un personaj, ci de grotescul si absurdul unor situatii, care, cu putin calm si multa intelepciune, puteau fi evitate. Mai ramine sa ne intrebam cum pot reactiona diferitele societati private la astfel de solicitari? Ce s-ar fi intimplat la un posibil refuz? In acelasi timp, faptul releva pletora de relatii clientelare dintre diferitele centre de putere din Romania. „Baietii destepti“ sau cum i se mai zice acestei noi oligarhii de ciocoi sint peste tot, codoslicurile sint transpartinice si nu au nici o legatura cu gargara din jurul eticii, moralei sau altor categorii din registrul ideilor gingase. O saptamina ce ar fi trebuit sa fie de meditatie, reculegere si planuri de viitor, mai ales ca Biserica este institutia cu cea mai mare credibilitate la romani, s-a transformat intr-o comedie de prost gust. Cel putin este parerea noastra, dincolo de faptul ca au disparut acele mormane de mormane de gunoaie. Carate si depozitate cu buna stiinta tot de aceiasi actanti din zona firmelor de constructii care s-au dat de ceasul mortii cu viguroasa curatenie. Si ar mai fi: absenta spiritului civic. Fiecare face ce-i place, cind, cum are chef si-i vine la indemina. Ca are masina, sau duce cu galeata gunoaiele la ghena. Sau le arunca pe fereastra. Sint aspecte virile ale postmodernismului romanesc inca insuficient fezandate de teoreticieni.

Practicienii vietii romanesti sint mai putin complexati: daca ei vor sa curete de tigari masina, arunca unde le vine la indemina. La fel si cu sticlele de plastic, cu pungile de plastic, cu mintile si sufletele noastre moarte dupa plastic: se spala si se poate refolosi. Plasticul. Ne miram ca nici unul dintre artistii plastici ai momentului nu a valorificat miile de imagini cu pungile atirnate prin copacii si pomii urbei lui Bucur, cind si dupa ce vinturile, valurile de la ploi si Apa Nova fac ravagii in noua Capitala europeana. Da, ne-am cam aprins cu acest subiect. Trist, dar adevarat, cu gust amar, intr-adevar, nu mai este loc de glumite. Se poate face ceva? Nu credem, gunoaiele isi vor reface formele de relief, cumva de la sine. Fara amestecul agenturilor straine.
Pe acest fond de tristete si amaraciune neputincioasa moare si actorul Florian Pittis.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!