OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Lipsind citeva saptamini din tara, aproape ca si uitasem de obisnuintele la care sint adaptata de suficient de multi ani ca sa-mi pot permite si vagi reverii. Faptul ca la Paris ti se zimbeste daca intrebi cind nu stii cum sa ajungi in Rue Pinton nu ar trebui sa mi se para anormal. Faptul ca la Lyon, in gara, esti ajutata sa-ti gasesti bagajele si nu-ti dispare altceva intre timp ar trebui sa ni se para firesc.

Faptul ca nu am auzit 35 de zile (nu pot pune pe hirtie!) niscaiva expresii pe care trebuie sa le suport cu abnegatie de fiecare data cind iau troleibuzul de Balta Alba sau autobuzul de Ghencea (sint zone din Capitala; aduc precizarea celor ce nu cunosc topografia Bucurestilor) m-a facut sa ma simt mai libera si protejata la mama dracului de casa, decit chiar la doi pasi de parintii mei. La Paris te simti protejat pina si de strada pustie. La Bucuresti te temi pina si de noaptea instelata de deasupra.

Parintii mei sint pensionari amindoi. isi fac iluzii, dupa ce discuta ei intre ei sau cu numerosii lor companioni de generatie, dar li se taie avintul dupa ce apare pe ecran Stelian Tanase si invitatii lui, fostul ministru al finantelor, economistul Ilie Serbanescu si analistul politic, ziaristul Radu Calin Cristea. De ce? Simplu: nu sint bani. Geaba hotarire de guvern, geaba vot in parlament, nu sint bani. Populism, demagogie, minciuni. Cine minte, cine spune adevarul, cine are dreptate? Incilceala mare pe calduri si mai mari. Chiar asa, acum, taman acum s-au gasit si social-democratii sa-i apuce dragostea de pensionari? Cind ei sint o povara pe capul tuturor guvernelor postdecembriste si este putin probabil ca situatia lor sa se schimbe in bine in viitorul imediat. Si atunci? Atunci raman dezbaterile, trancaneala, comentariile, vorbaria spumoasa si birfa mustoasa: sintem o tara unde lumea casca gura in masa la talk-show-uri, asa cum se statea inainte vreme pe marginea santului sau pe banca de la portita sa se afle ce mai e nou prin lume. Acum avem Internet si telefoane mobile, daca nu pensionarii, macar nepotii lor, asa ca orice informatie poate fi transmisa rapid.

Ca este vorba de pensii, de compensate, de locuri de veci sau sarbatorile de vara la pret redus pentru care se agita micul Chavez de Bucuresti. L-am numit pe Marean Vanghelie, care, oricit ar strimba din nas dascalimea intelectuala din preajma parintilor mei, care se uita ca la niste icoane la domnii Djuvara si Balaceanu-Stolnici, face treburi bune pentru saracimea din mahalaua lui plina ochi de minoritati greu de strunit. N-ar trebui sa neglijam procedeul! Fostul primar al New York-ului, Rudolf Giuliani, care ar putea fi un viitor candidat la biroul oval de la Casa Alba, a stirpit criminalitatea din Bronx si Harlem dupa ce a apelat la „organe“ de aceeasi nationalitate cu locuitorii. in doar doi ani te puteai plimba si la ore mici nu doar prin Manhattan, ci si prin Queens sau Bronx. Evident, daca nu voiai sa-l cauti pe dracu’ cu lumanarea. Asa ca activitatea dlui Vanghelie ar trebui privita mai cu atentie si nu prin prisma noilor aparitii din seria Crimele comunismului. Un oras ca Bucurestiul, ravasit de lucrari de „reabilitare“, un oras care trebuie sa absoarba si sa cheltuie fonduri, nu poate fi administrat cu surisuri superioare si vorbe de duh din presocratici.

Ne place sau nu, asta vedem la televizor: sint gunoaie peste tot si nu sint bani de pensii nicaieri. Si nu se poate face nimic, se zice, si vedem dincolo de televizor ca lumea se distreaza, amuza, bea si maninca asa cum nu a apucat in toata istoria lui, „Consumul a crescut enorm...“, clameaza sec Ilie Serbanescu, „si nu este acoperit de productia interna...“, adauga el fatalist. Si atunci de unde bani pentru pensionarii nostri, care ne asasineaza cu compensatele si mutra antipatica a dlui Nicolaescu, ministrul sanatatii? Macar sa fi avut un ministru de resort mai cu lipici la oameni, ca pe omul nostru daca-l iei cu binisorul si cu vorbe dulci, se lasa repede convins ca asa e bine. Daca-i esti simpatic, devine si el intelegator. Marea eroare a actualului executiv se poate raporta si la faptul ca are in componenta oameni cu totul si cu totul lipsiti de orice charisma. Acum nu ca am duce dorul lui Dudu Ionescu sau al dnei Rodica Stanoiu, dar cind ii vezi pe micul ecran pe alde Traian Remes, Adomnitei, Chioaru sau belferul David de la Interne, incepi sa nu mai crezi in nici un fel de bune intentii.

Premierul are fason de lume buna, dar omului nostru din popor ii vine greu sa inghita limbajul sofisticat al noii orinduiri. De aici i se trage si popularitea lui nea Traian, se simte ca este de-al nostru, de aici apetenta intelighentiei autohtone de a-l folosi ca portdrapel al luptei anticomuniste. Ce sa faci doar cu figuri pline de har si duh, acolo unde duhneste a vin prost si transpiratie: asta e Romania. Eu ii inteleg pe parintii mei care-l idolatriteaza pe dl Iliescu, ei nu ma inteleg pe mine cind le spun ca nu trebuie sa se astepte la mari salturi in urmatorii 5-10 ani. Dupa 2015 mai vorbim, daca apucam, cine prinde anul acesta de cotitura al istoriei romanesti. Nu l-am suferit pe Silviu Brucan (iata ca a disparut si nimeni nu-l regreta...), dar cinismul lui a fost mai aproape de adevar decit entuziasmele si iluziile mele. Noastre. Anticomunismul agitat in ultimele luni ca un fel de manifest al Redesteptarii Nationale a Trecutului nu pare a avea prea multe sanse de izbinda daca a fost confiscat doar de o mina de intelectuali.

Cum sa faci „procesul comunismului“ fara mijloace juridice de penalizare a crimelor lui, cum sa induci in mase sentimentul dreptatii si justitiei morale daca anticomunismul este folosit ca mijloc de capatuiala si jenant oportunism. Nu am fost membra de partid, dar parca destui din cei care ar fi trebuit sa se jeneze sa deschida gura, fac pe corifeii luptei, post festum si post eventum, antitotalitare. Daca nu se rezolva problema pensiilor si a gunoaielor ce napadesc Romania, anticomunismul apasat afisat din aceste ultime luni nu ramine decit o simpla moda repede trecatoare. De unde sa scoatem anticomunisti autentici si convinsi, daca nu am avut nici de saminta comunisti autentici si devotati pina la capat. Pina si dl Iliescu a tradat cauza si s-a facut social-democrat. Autoritatile au doua luni pina la toamna sa rezolve problema pensiilor, a gunoaielor si a anticomunismului. Vin europarlamentarele si va aparea si noua recolta de struguri. La seceta mare se coc bine strugurii si ies productii mari la hectar. Nu ar fi de neglijat! Si atunci putem schimba si mustaria. Cu lustratia, anticomunismul si, eventual, noua Constitutie.