Oare ce este mai important pentru telespectatorul roman, rezultatul alegerilor din Federatia Rusa sau lansarea noii colectii de moda a lui Galliano de la Paris? Meciul dintre Steaua si CFR Cluj sau situatia localitatilor inundate din Maramuresul istoric ? Cum si-a umflat buzele Elena Basescu sau cum au ramas cu buza umflata fostii detinuti din lagarele de concentrare sovietice care nu-si primesc la timp protezele dentare la care au dreptul prin votul Dumei de Stat a Rusiei?
Lista acestui tip de interogatii ar putea continua la infinit si cam cu acelasi raspuns. Ce este mai interesant devine si important. Prezentarea unei noi colectii de moda la Paris sigur ca atrage mai mult interes decit defilarea supraponderalelor neveste ale baskan-ilor de la Kremlin. Citeva batrine care bocesc in fata caselor devastate de viitura nu mai impresioneaza deja pe nimeni, daca sint mai frumoase imaginile cu Porsche-ul Cayenne IV al Andreei Banica si Ferrari-ul cumparat de Adi de la Vilcea de la Mugur Petrescu si prezentate in emisiunea Apropo a lui Andi Moisescu. Ce vrem sa relevam cu aceasta ipoteza de lucru: ca ratingul mare al programelor TV este dat de nimicuri frumos ambalate si nu de lucruri grave si serioase, care nu mai intereseaza pe nimeni. Viata si educatia sexuala prezentate de Laura Andresan atrag mult mai multi telespectatori decit ar putea aduna o emisiune despre soarta monumentelor istorice realizata, erudit si cu farmec, de Andrei Pippidi. Asta e, nu se poate face nimic, publicul telespectator ramine suveran in gusturile lui. Si decide unde se duc banii, adica publicitatea care dicteaza totul. Restul vine de la sine, treaba de uzura cumva la marginea indiferentei. Daca emisiunea Dansez pentru tine este mai buna decit recent disparuta Surprize, surprize devine o chestiune secundara.
S-a facut mare caz in aceste ultime zile de Dmitri Medvedev, succesorul lui Vladimir Putin la Kremlin. Pupilul marelui judoka, pregatit din vreme pentru a face parte din grupul din jurul lui Putin, fostul Director General de la Gazprom, cu toate studiile lui „civile“ de care se face mare caz, este tot un aparatcik. Al vechiului sistem nomenclaturist sovietic, perpetuat fara probleme, si al lui Putin personal. Chiar nu are relevanta daca Medvedev nu a fost lucrator cu acte la FSB, mostenitoarea KGB (de care sint atit de mindri Putin si ai lui, dar si echivalentii romanasi, cu stele si petlite de culori apropiate), chiar nu are importanta daca el a fost de la 13 ani un admirator Deep Purple, interzis in URSS. Cica. Ce chestie! De parca Dr. Mengele nu cinta serile la vioara din Bach, dupa ce ziua se ocupa cu fel de fel de orori! Cui foloseste imaginea asta noua de comisar curajos si fara pata a lui Medvedev, coborit parca printre oameni din filmele lui Sergiu Nicolaescu? S-a facut enervanta tevatura pe posibilul liberalism al lui Medvedev prin faptul ca a fost la un concert dat de Deep Purple la Moscova, in timp ce Putin ar fi fost un simplu ascultator de imnuri, cintece ostasesti si balade cintate la balalaica. Pe cine vor televiziunile rusesti si romanesti sa pacaleasca? Putin cel dur si rece, tragind cu pistolul si arcul, practicind arte martiale cu seriozitatea cu care Miciurin studia calitatile marului Antonovka si ale paduretelui de Ussuri, ramine acelasi reprezentant al complexului militar-economic sovietic. Faptul ca Dmitri Medvedev nu are burta lui Victor Cernomirdin, alt fost prim-ministru si Director General la Gazprom, si practica inotul doua ore pe zi, se imbraca in blugi si poarta haina de piele ca rockerii, nu-l face mai altfel decit este.
Nu bag mina in foc ca astazi generalul Plesita nu umbla in blugi prin propria ograda, cu toate ca pina mai ieri statea cu sapca pe cap si cind facea pipi. Pe cine vor sa pacaleasca plutoanele de comentatori care s-au tot perindat pe la televiziuni ca sa ne convinga de victoria democratiei in Rusia, de realismul unei noi relatii pragmatice cu Rusia si de marea infringere a extremistilor de tip Jirinovski (declarat nationalist, sovin si antisemit) sau Ziuganov (declarat comunist si antioccidental). Nu se schimba nimic la Moscova, care nu crede nici in lacrimi, nici in istorie. Milioanele de morti livrate de Marea Revolutie din Octombrie si alte zeci ce au urmat stau marturie pentru un popor care nu a cunoscut decit democratia cnutului. Degeaba incearca postul lui Tatulici – cel care in marele lui curaj revolutionar i-a dat o palma unui om cazut, cum a fost Nicu Ceausescu, se uita lesne mizeriile astea – sa cosmetizeze ce se intimpla in Rusia. Faptul ca acum se platesc salariile si pensiile la timp – si nu ca pe vremea dezastruoasei guvernari a lui Eltin – ar obnubila si sterge cu buretele deceniile de crime si orori implementate de un sistem criminal si odios.
Chiar uitam atit de repede?
Chiar sa primeze, in absolut, cinismul si pragmatismul, iar notiunile de etica, morala, adevar si dreptate sa ramina teme de dezbatut la o vodca mare la Sankt Petersburg si o tuica mica la Bucuresti? La urma urmelor, de ce nu? Viata e oricum scurta si lenjeria lui Catalin Botezatu mai parfumata decit cadavrele mortilor din Kolima lui Salamov! Iar cind savantii de pe Discovery ne fac atenti la temperaturi de 70 de grade si la secarea oceanelor, la plecarea iminenta a oamenilor de pe pamint, ce ar mai fi de adaugat? Si binele si raul devin insignifiante. Ipocrizia si minciuna se poarta nu doar la Bucuresti, unde batalioane de activisti PCR si activiste uteciste se dau de ceasul mortii anticomuniste si democratiei servite pe felii subtiri de piine cu somon fumé sau caviar. Banii nu au miros, precum petrolul, constiintele nu au miros frumos precum fotomodelele ce se preling pe linga arcasul-pistolar de la Moscova. in functie, inca, pina in mai, calitate care ii va permite sa vina la summit-ul NATO de la Bucuresti si sa schimbe bezele cu liderii celor mai puternice state ale lumii de azi. Un concert de la Ateneu va prezenta lucrari si de Gershwin si de Beethoven, n-ar fi exclus ca si Deep Purple sa fie invitat sa cinte in piata din fata Parlamentului Romaniei.
Frumoasa e viata la televizor!

