OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Tot apare le televizor si a inceput sa semene cu mai vechii actori, actanti si comedianti ai micului ecran, de la Malec si Groucho Marx pina la Stan Laurel si Bourvil. Seful statului roman, care nu este dl Ion Iliescu, cum poate cred inca destui locuitori fara acces la mass-media nationala, cu aerul lui de comandant de nava ajuns sef de post la o gara rurala din mijlocul Baraganului – ce bine ar sta sepcile cu cozoroc pe capul dlui Traian Basescu – se tot otaraste la seful Guvernului, de ne-am plictisit si noi peste poate. Si de viata si de moarte. Nici moartea nu este pusa la punct in Romania, nici Vlahuta, nici Eminescu, nici scepticul Ion Luca Caragiale nu au rezolvat multumitor chestiunea plictiselii si eternitatii la romani. Dl Basescu tot ii reproseaza una alta Primului Ministru si tot ii cere unele peste altele, dar Primul Ministru, inginer la obirsie, la izvor, se lasa greu… manivelat. Sic!

Adica nu se lasa deloc. Si, uite asa, mai trece o primavara, mai vin si trec niste concedii, se consuma si niscaiva inundatii, pina dispare si Elodia Cioaca, noua Desdemona a romanilor, apare si noua recolta de hamei, mai trec si alte alegeri, mai vine tiptil si o iarna, mai trec niste referendumuri – de ce nu s-ar face un referendum ca sa nu se mai tina referendumuri, n-ar fi o idee buna? – se vede clar ca lumea isi vede de treburile ei. Mai la sat, mai la oras, banii circula, vinul s-a facut in cantitati suficiente ca sa imbete de bucurie un intreg popor ca viata e frumoasa, cum spuneam, ce se vede la televizor e mai altfel decit la gura muierilor care mai trebuie sa duca si gospodarie in spate.

Sa nu ne departam de la subiect: inainte de a pleca la Lisabona, dl Basescu a cerut intempestiv si ultimativ, „public“, nu doar scriptural, schimbarea a doi ministri care au dosare penale. Adica sint acuzati de nu stim noi bine ce si ar trebui schimbati din functie, ca sa nu ne facem de ris prin demiterea-suspendarea lor direct de catre primul cetatean al tarii. Nu s-ar zice ca ne numaram printre admiratorii dlor Chiuariu si Paul Pacuraru – preferintele noastre se indreapta catre carismaticele personalitati ale dlor Adomnitei si David, cel de la interne – care au fost si ei selectati din pepiniera de cadre liberale pe cai si criterii care ne scapa, dar daca tot se doreste o schimbare majora in viata politica a Romaniei, macar sa fie ceva ca lumea. Ne vine noua gindul-idee, veloce. Ce mai tura, vura, cu miscari si lucrari partiale, unul sau altul remaniati pentru un guvern greu de „remaiat“ – oare se mai repara ciorapii de dama, ca pe vremuri, cind conitele mergeau la „modista“, se remaiau ciorapii, iar madamele purtau „corset“ si mincau „batoane de socolata“, frumoase timpuri cind nu totul era nud si la vedere, iar imaginatia barbatilor functiona mai lesne decit acum, cind totul e supus privirilor si lipseste orice fel de apetit pentru „amorul carnal“ – avansam si noi o initiativa cetateneasca.

O propunere directa si concreta ar fi remanierea poporului roman. Ad integrum. Chestiunea ar fi cind si cum? Permite Constitutia Romaniei – invocarea acestui document este tot atit de frecventa, precum se apela la ventuze in caz de raceala severa, in deceniile trecute – remanierea poporului roman? Si in ce conditii se poate remania poporul roman? Prin ce cai si cine ar conduce aceasta vasta si ampla operatiune de scimb valutar? Sa schimbi un papitoi de ministru cu un altul la fel, doar ca ar fi mai gras au mai slab, dar este om de casa, nu ar fi mare scofala. Tot am auzit vorbe mari si gonflate, „Loial Tarii “ – asa cum s-a sclifosit tantos, cu aerul lui de pionier fruntas, tot la televizor, noul june gestionar SIE. Care se adresa dlui Basescu Traian – care-l trata cu tandrul-filialul „Razvane“, precum un fecior de casa de pe vremurile lui Voda Grigore Ghica – cu ardoarea si respectul fata de romani al lui Ferdinand, supranumit, la rindul lui, cel „Loial“. Dar acela chiar demonstrase ceva in fata natiunii careia ii devenise Rege si nu era un banal oportunist si vajnic carierist, dincolo de poporul care-l deserveste. Si, ca sa facem un alt mic exercitiu de imaginatie, ajunsi in acest punct, ne inchipuim lesne cum vechile „structuri“ ale SIE si personalul civil si militar se dau de ceasul mortii in aceste zile si citesc cu aviditate Gershom Sholem si Moshe Idel, ca sa intre in gratiile noului lor sef pentru a face fata noilor cerinte si preferinte intelectuale.

Carierele nu se fac chiar simplu si usor, iar intratul pe sub pielea sefilor este o meserie care se deprinde cu greu, rabdare si sacrificiile sotiilor puse mai nou sa interpreeze Cabala si Zohar-ul, ba chiar sa-si insuseasca si „a bissale Jiddisch“, ca nu se stie cind este de trebuinta pentru obtinerea unui post de „rezident“. Stiu bine romanii ce stiu, nu de azi de ieri, ci dintotdeauna: nu stai in fata sefului si in spatele calului fara anumite riscuri. Si atunci daca tot avem un nou sef SIE, om de casa si palat al presedintelui, nu ar merita si o remaniere a poporului, nu doar a guvernului? Solutia unei aliante PNL cu PSD ca o pondere de stinga la oferta de dreapta – sa murim de ris, cind vedem cum Elena Udrea si Vasile Blaga devin politicieni „de dreapta“ si alde Adrian Iorgulescu cu Cristian Diaconescu s-ar putea alia sub flamura unei stingi ad-hoc liberal-socialiste. Ca incununare a unei viziuni integratoare a spiritualitatii, dar si a traditionalei ospitalitati dimbovitene de a incilci-descilci descalecind lucrurile.

Cum bate Vintul. Valurile, vinturile, malurile, mall-urile. Frumoase zile de implinita istorie am apucat. Daca tot am pus si de-o temelie la Catedrala Neamului in aceste ultime zile ale lui 2007 inseamna ca la trecutul mostru maret, marele viitor se lasa lesne ispitit. Ce dau televiziunile pe post este doar un mizilic: bucuria se traieste la modul real si nu virtual. Cu Anul nou si Craciunul serbat crestineste in Dubai – noua destinatie a ciocoimii romane, nu mai merg boierii la Monte Carlo si Ritz, acum se poarta Dubai si Golden Blitz, dar se compara chelnerimea de ieri de la Capsa si Athénée Palace cu serviciul ireprosabil de azi de la „Cocosatu“ sau „Burebista“– putem fi siguri ca identitatea noastra nationala in fibra ei tare nu va fi atinsa. Si atunci orice fel de remaniere a poporului roman ar deveni caduca. Ceea ce si voiam sa si demonstram.
Q.E.D.
Cine nu are televizor sa-si cumpere.