OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Daca vrem sa intelegem ce se intimpla cu oamenii si comportamentul lor este suficient sa urmarim programele difuzate cu generozitate de Animal Planet. Aflam lucruri incredibile din lumea celor care nu cuvinta, dar comunica extraordinar cu cei din jur. Vazind cum ataca leul sau vineaza ursul polar, urmarind infrigurati raidurile in haita ale lupilor, care au un simt teribil de a selecta animalele bolnave sau cu betesuguri, dar ataca in cimp deschis, la vedere, fata de feline, care au un simt innascut al adaptarii la natura terenului – militarii din fortele speciale sint antrenati exact pe aceste principii ale camuflarii perfecte –, incepi sa intelegi mai bine umanitatea. Asa cum este ea, asa cum sintem. Noi. Cei care traim ca sa privim la televizor, de parca nu ar mai exista si alte forme de supravietuire.
Transmisia votului din Parlamentul Romaniei de suspendare a Presedintelui Traian Basescu a fost cea mai importanta emisiune a ultimelor luni. Privind ce se intimpla prin documentarele oferite de Explorer si Discovery, putem trage anumite invataminte. Dar folosesc ele celor care casca gura in fata ecranelor si apoi trancanesc la telefoane mobile sau pe Internet?

Au ele, sugestiile induse, vreo finalitate concreta sau stilul nostru de „viata si munca“, amestec de „Sa nu ne invete ei ce avem de facut noi!“ &„Lasa, ma, zi ca ei si fa ca tine!“, sa ne mentina in spatiul virtual al eternitatii nascute la sat? Televiziunea in locul lui Dumnezeu: este una dintre noile forme de existenta mioritica. Alta ar fi cea care nu prea se uita la televizor: are de facut investitii, se agita, sau ceilalti care asteapta, infrigurati, cum se risipesc repede banii de pensie si numara zilele pina la talonul urmator. Clasa de mijloc, cea mai activa si productiva, pare si cea mai putin ideologizata, aproape ca nu mai conteaza cine conduce Romania, profit sa iasa. Asa o fi? Dar daca nu este asa, cum mai toate pe la noi stau sub semnul lui viceversa? Cine si-ar fi inchipuit ca liberalii familiei Bratianu vor vota alaturi de cei puiati din resturile activului securitatii si PCR si adunati sub generoasa sigla „Romania Mare“? Cine si-ar fi inchipuit ca PNL-ul o sa bata palma compromisurilor conjuncturale cu PSD-ul dlui Ion Iliescu, iar intransigentul etnic UDMR va vota punctual alaturi de inamicul sau traditional?

Cum a fost posibil ca dusmaniile, aparent ireconciliabile, dintre persoane de aparent contrare optiuni politice sa se uneasca pentru a-l da jos de pe puntea de comanda pe Traian Basescu? Realitatea existentei „Carului cu Bere“ ne obliga la o banala constatare: la noi se poate si ce nu se poate. Nu trebuie sa ne mai mire sau sa ne mai nemultumeasca nimic. Iar faptul ca presedintele suspendat nu si-a mai dat demisia ni se pare absolut firesc: nici Grusenka din Fratii Karamazov nu a mai vrut sa sarute mina Nastasiei Filipovna, cu toate ca se exprimase in acest sens. „De ce?“, o intreaba inocenta femeie pe apriga iubita a lui Feodor Karamazov. „Pentru ca nu mai vreau...“, raspunde sec un om care si-a schimbat hotarirea. Ni se pare de tot hazul cazul care se face in aceste zile de intorsul ca la Ploiesti al constanteanului Basescu. De parca virajul rapid in functie de interese si conjuncturi – chiar am uitat de „interesul tine fesul“? – nu face parte din felul nostru traditional de „a o da cotita“. Indignarea cvasigenerala fata de Traian Basescu ca nu si-ar fi tinut cuvintul ni se pare nepotrivita.

De parca atunci cind Carol I a „intors-o“, iar Ion Antonescu nu, a mai facut cineva caz! Basescu, ca un vajnic animal politic, isi apara pielea. Si bine face, daca am ajuns ca Vadim Tudor, Geoana, Voiculescu si Orban-Crin Antonescu sa reprezinte etica si epica faptelor din Tara Romaneasca. Vorba unui prozator, cult, cinic si inteligent, dar extrem de volatil si fara iluzii, daca era vorba de etic, de Paul Georgescu vorbesc, azi complet uitat, care spunea sagalnic: „Vom trai si vom vedea!“. A murit. Noi traim. Traim si vedem la televizor ce se intimpla. Si ce mai vedem?
Roma lui Fellini este o fabuloasa pelicula a unui fabulos cineast al secolului trecut, asa cum Romania lui Basescu este o fabula plina de tilcuri a Romaniei ce se deruleaza in plin secol al XXI-lea. Canalul de televiziune MGM a programat filmul lui Fellini la concurenta cu puzderia de buletine informative si talk-show-uri ce dezbateau, felin si canin deopotriva, decizia presedintelui suspendat de a nu demisiona si a aduce in fata urnelor, pe 20 mai, alegatorii, cetateni ai Romaniei.

Decizie nu foarte surprinzatoare, la o mai buna cunoastere a mentalului colectiv autohton, „Am zis si eu, ce am dat cu parul...“, si in acelasi timp surprinzatoare pentru cei care sperau sa-l elimine rapid si lesne din jocul politic pe fostul capitan de cursa lunga. Fabula romaneasca va mai dura, chiar daca pelicula italieneasca, in care se intilneau Marcello Mastroiani si insusi Fellini – filmul dateaza din 1972, fiind realizat intre alte doua capodopere, Clownii (1970) si Amarcord (1973) – s-a consumat in doar o ora si jumatate. Arta lui Fellini de a sonda viata unui oras si a patrunde inauntrul vietii locuitorilor lui, supusi ritualurilor, prejudecatilor si obisnuintelor de tot felul, ramine exemplara. Roma lui Fellini nu este mult diferita de Romania lui Basescu. Cu ce se vede si se consuma la suprafata evenimentelor, cu ce se deruleaza in subteranele vietii sociale, politice si religioase.

Ipocrizia si retorica marilor cuvinte si gesturi sint extrem de atent valorificate de ambii regizori. Fellini e mai artist, Basescu vrea sa para, uneori chiar reuseste, sa fie si convingator. Doar ca estetica nu se confunda decit arareori cu politica. Curvasareala politicii romanesti se poate regasi mai greu in fantasmaticul plin de erotic din Satyricon-ul lui Petronius, la rindul lui magistral prins pe pelicula de Fellini, pentru ca aici intervin atit culoarea locala, cit si diversitatea procedeelor. Lucrurile se vor precipita in saptaminile ce urmeaza, spre disperarea noastra si amuzamentul maselor care au ce sa comenteze. La o berica si un sprit, au aparut si verdeturile, stevia, loboda si urzicile sint chiar mai sanatoase decit somonul si prepelita, o sa apara si pelinul, vine si luna mai, de la 1 la 31 va fi iar sarbatoare.

„Toata saptamina de lucru libera!“ ar fi un ideal pentru care ar merita sa-l sacrificam si pe Mesterul Manole cu Ana lui, si pe Basescu cu suspendarea lui, care a pus o tara intreaga pe jar. Cind ea vrea liniste si pace ca sa confirmam buna intuitie, singura altminteri, a unei plictisitoare si infatuate vedete TV numita Mircea Badea: „Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul!“. Sa recunoastem, buna gaselnita. Ideala, daca am trai in Roma lui Fellini. Peste Ocean, noile vedete ale show-biz-ului sint Sanjaya Malakar si, dulcica foc, Hilary Duff. Duff e chiar foarte puf-puf, pufoasa. Nici ca le pasa de Fellini si Basescu.