OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Cei doi au fost vedetele de prim rang ale televiziunilor si ziarelor romanesti de saptamina trecuta. Ce s-au intrecut, care mai de care, sa promoveze cu insistenta citeva secvente cu cei doi, de parca ar fi fost acele momente cind lui Marylin Monroe i se ridicau fustele sub ventilatorul de la Hollywood sau acele teribile clipe cind Humphrey Bogarth isi ia ramas bun de la Ingrid Bergmann in Casablanca. Scene antologice, clipe din istoria cinematografiei universale.

Asa vor ramine si secventele filmate in capitala Statelor Unite, mult comentate si grosolan rastalmacite de o presa romaneasca jenant servila si obedienta pina la satietate fata de maharii politici ai lumii mioritice de azi. Nu este vorba de simpatii sau antipatii, ci despre adevar si minciuna.
Este inadmisibil ca politicieni responsabili si jurnalisti cu pretentii sa preia adevarate secvente si sa le rastalmaceasca inadecvat la modul gretos. Asa devine albul negru, si curcanul PSD prezentat ca lebada PD. Cum in Romania nu exista timpiti, ci doar pupincuristi si lingai de mare clasa, dincolo de ideologii si doctrine politice, reaua vointa devine batatoare la ochi. inca o dovada, daca mai era cazul, al lui „Romanii e destepti!“ – dar mai sta cineva sa-si bata capul cu Camil Petrescu daca ii avem la indemina pe alde Mircea Badea sau Andrei Gheorghe si pe sub mina deputati al caror nume nu ne spune nimic, dar ies in astfel de momente in evidenta – la cum se lasa aservita gloata la vorbe mari si gaunoase si „lumea buna“ deservita de finantari generoase si posturi bine remunerate.

Viata e scurta si nu merita sa te sacrifici pentru o idee sau un ideal. De ce sa nu faci cariera carind tucalul cui trebuie si la momentul potrivit decit sa te pui de-a-ndoaselea cu cine poate sa-ti faca mizerii si sa te arunce in anonimat. Nu te iubeste cine trebuie, ai incurcat-o. Ai mizat pe un tucal gresit, te-ai ras, te urasc si copiii, si soacra, si toate rudele, care puteau sa ciupeasca si ele ceva din capatuiala ta. Dreptate, adevar? Ha, o prostie, te dai cu puterea, nu te doare capul, oricine ar fi in capul mesei si oricare ar fi regimul de ocupatie. Otoman, rusesc, comunist sau, de ce nu, democratic. Daca pina mai ieri comunismul putea umple camara gospodarilor de partid vesnic in alerta, acum anticomunismul a devenit o ocupatie rentabila si producatoare nu doar de bunuri simbolice. Manipularea grosolana a unor momente din intilnirea Rice-Cioroianu ar trebui sa constituie un moment de meditatie, mai ales ca vine dupa 13-15 iunie. Cind ne-am reamintit de Piata Universitatii si asaltul minerilor, datorita filmului lui Stere Gulea, cu folos reluat la TVR 1. Vom reveni asupra acestui film si a semnificatiilor lui.

Dar ce s-a intimplat, la urma urmelor, in capitala unde Romania inca nu are ambasador?
Sefa Departamentului de Stat american, urmasa faimosului „imperialist“ Allen Dulles – va mai aduceti aminte, stimati contemporani? –, a inteligentului Henry Kissinger sau a hiperlucidei Madeleine Albright, Condoleezza Rice, urma sa se intilneasca la Washington cu cel care conduce astazi Ministerul Treburilor din Afara roman, dl Adrian Cioroianu. Ne place sau nu, ii place sau nu lui „Base“, reprezinta Romania in relatiile internationale. Oficialmente. Asta e.
Adrian Cioroianu este continuator pe postul ocupat de atit de des pomenitul Titulescu, uitatul azi Grigore Preoteasa – ce s-ar fi intimplat daca ajungea el Prim Secretar PCR in locul nu mai spunem cui – inubliabilul Stefan Andrei, produs de marca al mediocritatii comuniste, si, mai spre noi, guralivul Petre Roman sau scortosul vajnic vienez M.R. Ungureanu.

Ca ne place sau nu, a ajuns la Washington sa aiba intrevederi cu diversi „factori de raspundere“ din SUA. Dar in primul rind cu Condy Rice, mai ales ca relatia cu Statele Unite este una privilegiata la Bucuresti, iar viitoarea intrunire NATO din 2008 de la Bucuresti bate la usa. Sint treburi care nu se rezolva in 3-4 luni, cum ne-am obisnuit noi de ani in sir, „munca in asalt“ rezolvind, cu icneli, si Festivalul „G. Enescu“ si asfaltarile de pe Titulescu. Am lungit prea mult consideratiile noastre: nu trebuie sa ai prea multa experienta diplomatica, era de ajuns doar putin bun-simt si nu rea-vointa, ca sa pricepi ce s-a intimplat.
inainte de discutiile oficiale, unde presa nu este prezenta, jurnalistii fac fotografii. Cei doi sau chiar trei – atunci cind Simon Peres a fost cu Yasser Arafat la Camp David cu presedintele american – interlocutori dau mina, zimbesc sa nu spunem cum, fortat si artificial uneori, destins si sincer (cam cit, nu vom stii niciodata...) alteori (vezi recenta intilnire Putin-Bush), si apoi ziaristii sint poftiti sa paraseasca sala.

Conferintele de presa sint altceva, se aranjeaza in alt cadru, au alt protocol convenit de parti (microfoane, pupitre etc.) legat de ce se spune si ce nu – astfel ca toata lumea sa fie multumita. Si sa fie respectate regulile jocului. De data aceasta, in biroul ei de la Departamentul de Stat, inainte de inceperea convorbirilor, atunci cind ziaristii faceau fotografii, Miss Rice a avut o scurta interventie vocala. in calitate de gazda, pe de o parte, de persoana suspusa (USA nu este chiar Kirgistan) ce reprezinta o mare putere, basca diferenta de virsta dintre debutantul Ady si mult experimentata femeie de lume care este Condy – iar la 5 dimineata cine mai face fitness? – au creat premisele, nefaste pentru ministrul roman, ca Miss Rice sa conduca balul. Balul si valul retoric. Nefericita initiativa de vorbarie, in incontinent stil Dinescu/Vasilescu Olguta, de a-l introduce pe ministrul roman presei de la Washington l-a aruncat pe istoricul oltean in gura rechinilor si pestisorilor pirranha de la Bucuresti. Si asa „Base“ nu-l avea-are la inima-icre pe vicele liberal, asa ca a fost floare la ureche sa se rastalmaceasca imaginile cu cei doi in functie de vorbareala Condoleezzei.

Ce era sa faca ministrul roman? Sa-i spuna sa taca, altfel o sa aiba necazuri cu editorialistii de la „E.Z. “ si „ Cotidianul“? Sa-l lase Condy si pe el sa spuna ceva, „ Please, Condy, please!“ ca sa se remarce ca este ministrul unei Tari mindre si demne precum Romania, si nu un june diplomat aruncat printre marimile lumii? Era frumos si politicos sa o bruscheze pe Miss Rice, asa cum poate... dar sa nu fortam imaginatia. Lumea Marthei Bibescu a apus, iar cea in care Madeleine Albright si Margaret Thatcher functioneaza ca mari cucoane nu are relevanta la Bucuresti, „Taci, fa, din gura, ca ma faci de risul lumii... T-ai dracu de nesimtiti cu presa voastra cu tot! “, sa zicem si noi acru. Deci: nu este vorba de simpatia pentru alde Remes, Adomnitei, David sau Chiuariu, suficient de antipatici pentru a transfera iritarea si asupra altor membri ai executivului, ci despre un simplu adevar. Sau manipularea lui in scopuri tulburi, dar ferme: ai lor sint timpiti, ai nostri inteligenti, culti si buni de clanta. Sa ne traiasca: chiar ca de 13-15 nu mai este loc.