OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Cuvinte pline de intelesuri ascunse ne dau tircoale in aceste saptamini de feerie. S-a schimbat si ora, am trecut la cea de vara, au iesit si urzicile, si stevia si loboda, si spanacul&fasolea de post, pietele gem de kiwi, vinete si mango de import, verdeturile si fructele ne ofera aportul de vitamine si proteine necesare combaterii nervilor de primavara. Luptam impotriva depresiilor si deprecierii leului tare, care va deveni si mai mare in raport cu euro si dolarul.

Macar daca am incepe sa constientizam ca putem trai si altfel decit pina acum. „Noi muncim, dar si gindim!“ ar fi un exemplu de slogan mobilizator pe linga fabulospiritul care anima noua peltea publicitara a virilei imagini a Romaniei revolutionar-muncitoare. Cu gindul la 1 Mai sarbatoresc vom petrece si sarbatorile pascale de anul acesta, puse in cumpana restrictiilor comunitar-europene. Mieii si somonul, varza de Bruxelles si ceapa arpagic vor alimenta sperantele noastre in utilizarea fondurilor comunitare eficient accesate. in rest, nu este chiar apocaliptic, vodevilul-drama se consuma intre limite suportabile. Ce ar mai fi de adaugat, dupa victoria fotbalistilor romani la Rotterdam, in Olanda, unde „ai nostri“ au reusit un memorabil zero la zero, prin care masculinitatea romaneasca devine mai vinjoasa si la nivel profesional – conjugal, ce sa mai vorbim? –, spre armonia ferice a intregii familii, natiuni unite. in cuget si simtire. La Berlin si aiurea. Sintem un singur popor, chiar daca unii traiesc in euro, iar altii tinjesc in dolari. Leii sint doar forma exterioara a vietii: daca dragoste nu e, nimic nu mai este posibil. Oare?

Agitatie mare in aceste ultime zile de martie. Atit la Berlin, unde s-au adunat marimile politice ale Europei, ca sa serbeze unitatea unui continent dezbinat de avatarurile istoriei, dar si la Bucuresti, unde restructurarea clamata a guvernului vine in pandant cu vinzolelile opozitiei de a-l „suprima“ – un termen administrativ bine conturat de liberalii din timpul lui I.L. Caragiale! – pe presedintele nostru jucator. Sintem racordati la acest dramatic scenariu, amestec de Coana Chirita si Wagner, cu sau fara voia noastra. Turnirul inceput de Traian Basescu a capatat accente vadit agresive in ultimele zile, prin schimbarea atitudinii pasive a premierului Tariceanu, cu una mult mai virila, impusa de consilierii sai israelieni. Gresita miscare, dupa opinia mea de nespecialista in probleme de PR si strategii de imagine, aceasta iesire la „bataie“, cum se spune la oina, a premierului. Nu-i este felul lui Tariceanu sa stie sa se certe – este si asta o arta. Arta polemicii, chiar si a celei glisate in cearta abrupta si culori de mahalagism, nu este la indemina oricui. Aveam si eu o colega la televiziune care ne ameninta mereu: „Nu va puneti cu mine ca stiu sa ma cert mai bine ca voi!“.

Avea dreptate si a avut cistig de cauza: ea a ramas, noi am plecat. Nu este vorba doar de mine, eram citeva doamne vizate de nazuroasele ei izbucniri umorale. Asa, aproape si uitasem de acele zile urite din viata mea devenita cosmar. Asa ca este greu de admis ca oricit ar fi bine de sfatuit profesorul Alexandru Zub, ce si cum sa faca, va putea sa-i tina piept Ralucai Turcan, daca ar fi sa dam exemple de certa reputatie si notorietate intelectuala. Polemica de azi are, ce-i drept, si altceva decit cea din vremea lui Zarifopol si Ibraileanu. Care, de buna credinta, isi trimiteau unul altuia articolele prin care polemizau, inainte de a aparea in Viata Romaneasca, tocmai ca sa aiba fiecare mai mult timp pentru a pregati raspunsul!? Duioase vremuri, ce sa spunem, cind acelasi Ibraileanu i se adresa sotiei cu „matale“..., acum de cind cu egalitatea femeilor cu barbatii, aproape ca nici nu mai conteaza apartenenta la un sex sau altul. Conflictul acutizat dintre presedinte si premier, iesit din matca unei simple inaderente temperamentale sau interese partizane, a dat in clocot si prin partidele politice. Toata lumea lupta cu toata lumea, si fiecare cu fiecare, nu se mai stie bine cine e la guvernare si cine e in opozitie.

Absurdul acesta conduce si la situatii hilare in care un dovedit colaborator, cu patalama de la CNSAS, al securitatii, l-am numit pe inenarabilul proprietar al Antenei 1, 2, 3 etc., Dan Voiculescu, masterandul de la Londra in adidasi, ajunge sa conduca o comisie de ancheta a activitatii presedintelui. Ce sa mai intelegem, in ce tara traim, cind si unde orice devine posibil si incredibilul creditabil sa fie admis ca normalitate?
Si pe fondul ciorovaielii generalizate – care, de ce sa nu recunoastem, place populatiei romanesti aflata in Postul Mare si in cautare de posturi bine remunerate, dincolo de partide si partile in conflict – primavara care da tircoale. Nu doar cu oua de ciocolata si cu revendicari sindical-salariale, ci si cu inundatii nedorite. Aceste nefericite „iesiri din matca“ ale apelor revarsate care fac prapad peste o Romanie reala. Mult mai putin colorata decit apare ea in reportajele televiziunilor, care nu mai pot de dragul celor „umiliti si obiditi“.

Acel clivaj care se mentine intre burtaverzimea cu stare, chiar si de clasa medie, si amarastenia disipata prin cotloanele marilor orase. Ca si cea pitita printre pliurile spatiului mioritic de tip deal-vale, munte-ses. Sarbatoarea unitatii europene de la Berlin, cu cancelarul Frau Angela Merkel a Germaniei in prim plan si presedintele Chirac/premierul Blair ostoind la vedere, poate fi de bun augur si pentru Romania. Oricite inhibitii avem, oricite cuie ne batem singuri in talpile batatorite de prea mult umblat in picioarele goale ale Aliantei D.A. Discursurile festive si focurile de artificii nu trebuie sa ne imbete cu apa rece. Programul post-aderare elaborat, dar putin mediatizat de actualul guvern, ar trebui completat cu masuri rapide si eficiente. Punctuale, clare, limpezi si pragmatice. Fie ca vorbim de energie si pretul carburantilor, ca pomenim de investitiile in IMM-uri si piata de capital, ca ne agitam pentru taxa de prima inmatriculare, care naste nu putine discutii polemice.

E adevarat ca suna bine sloganul cu „nu sintem lada de gunoi a Europei“, dar ce te faci daca nu ai bani de haine noi? Mai cumperi si de mina a doua pina la o dorita pricopseala ca sa-ti schimbi garderoba! Ce nu e clar? Sau sint si alte interese la mijloc... de multe ori ne scapa ce altora le este vizibil cu ochiul liber. Vizibil cu ochiul liber intr-o lume care stie sa faca cu... ochiul. Despre ce este vorba? Despre coruptia care face ravagii in lumea reala si pe seama careia ne distram cascind gura la televizor. Am vazut si un film cu Ultimele zile ale lui Hitler, am vazut si Umbrelele din Cherbourg, o sa-i mai vedem la Realitatea-teve si pe Teo cu Romantica ei – emisiune despre visele noastre... Cum sa nu ne placa in Europa: e chiar „misto“!