OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Am avut o saptamina televizuala plina, plina, plina, de am simtit pina si golul din stomac in creier, in-gro-zi-to-rul accident de la Slobozia soldat cu 14-15-16, Dumnezeu mai stie sa numere citi morti, atitea femei tinere intr-un carnagiu aparent fara o explicatie coerenta, nici in razboiul de 6 zile un stat beligerant nu a avut atitea victime, mi se pare in-gro-zi-tor ca drama familiala a zeci de oameni a fost mediatizata desantat, amestecindu-se cu indemnurile, tot atit de nelalocul lor, la distractie si chefuiala,

transformind Ziua Nationala a Romaniei intr-o chermeza publica, spre rusinea unei clase politice care nu e in stare sa dea solemnitate unui important eveniment istoric, celui-mai-important-moment-al-istoriei-nationale, cind cele trei provincii romanesti s-au unit sub sceptrul sobrului si tenacelui Rege Ferdinand si al iubitei Regine Maria intr-un entuziasm de nedescris, dar consemnat in scris de nenumarate marturii, dincolo de jertfa de singe pe care ofiterii si ostasii armatei romane au lasat-o pe cimpurile de lupta, sub steagurile tricolore pe care Traian Basescu le vintura de colo-colo, intr-un Palat Cotroceni unde silueta doamnei Elena Udrea este admirata si televizata insistent, la receptia oferita cu prilejul Zilei Nationale a Romaniei, precum a fost sarutata de fostul premier Adrian Nastase, copia sabiei lui Stefan cel Mare de la Palatul stambuliot Topkapi, ne lipseste foarte putin ca sa devenim ridicoli, „La multi ani, Romania!“, atunci cind nu devenim vulgari si grotesti, caci arborarea drapelului Romaniei in balcoane si la ferestre nu ar genera la noi decit glume proaste si ironiile vecinilor,

fata de greci sau americani, care sint chiar mindri sa se afiseze cu steagul lor, nu doar prin balcoane si curti, ci chiar pe automobile sau la reverul hainei sarbatoresti, indemnul la distractie al posturilor ProTV si Antena 1-2-3 sau cite or mai fi, dar nici cei din Pangratti nu au fost mai prejos, la a ne indemna sa ne exhibam golul launtric, cum adica imnul Romaniei sa fie motiv de variatiuni pentru Mambo Siria si Marian Mexicanu si manelistul Gigi Guta, „O idee frumoasa...“, cum rinjea imberb junele muzicant, in timp ce zeci de fete si baieti, mai mult despuiati decit imbracati, o luasera de la primele ore pe aleile „distractiei“ nationale, oferind pulpe si sini cu ghiotura, „La multi ani, Romania!“, unduindu-si frumoasele trupuri, „Ziua invingatorilor!“, care nu aveau nici o legatura cu cei 500.000 de morti din primul razboi mondial si cei trei sute de mii de invalizi de razboi care au fost obligati sa mai si traiasca dupa un razboi teribil si plin de sacrificii, „Ziua Invingatorilor!“, zbiera o voce la postul Andreei Esca, „Distractie cum n-ai mai vazut!“, „Gindeste liber“,

inteleg ca sint 10 ani de cind emite postul lui Cristian Tabara, care este un jurnalist de prima mina si Andi Moisescu – un realizator TV remarcabil, dar pusi sa se prostitueze pentru ce?, ca bani au destui, atunci de ce sa accepte orice imbecilitate propusa de nu se stie cine, pot pricepe mesajul „Romania esti tu!“, ca si faptul ca Johnny Raducanu isi sarbatoreste ziua de nastere in aceeasi zi, dar sa transformam fasolea cu costita la cazan si paharul de tuica in simbolul bucuriei zilei victoriei mi-e greu sa admit, oricita intelegere as avea si duiosie pentru hai-treaca-de-la-mine ca sa pricep, ca si faptul ca lui Mircea Dinescu i s-a aplecat de atitia „militari si popi“ si nu mai vrea sa-i vada nici defilind nici oficiind, dar contraoferta lui de Ziua Nationala cu „Schimba-te, schimba-ti sexul!“ ni se pare de cel mai prost gust, cum sa mai vorbim de sentimente patriotice daca reusim sa ne batem joc de cele mai sfinte lucruri pentru istoria unui neam, bascalia care ne satisface apetitul pentru distractie, amestecind mirosul de usturoi de la mititei, cu Chanel-ul 5 de la subtiori, o matahala de la Prima TV imbracata in costum popular facea glumite cu o domnita siliconata, care mesteca mamaliga intr-un ceaun cu evidente si ostentative miscari erotizante“,

„Mama lua mamaliga si o freca intre picioare...“ si lumea se distra de minune cu „Ha-ha-ha!“-ul vibrind prin toti porii vulgaritatii, precum „Ha-ha-ha!“-ul prezidential la defilarea de la Arcul de Triumf, fasolea la cazan nu salveaza Romania de ridicol, chiar daca oficialii PSD-ului depun flori la monumentul lui Mihai Viteazul de 1 decembrie, ca sa nu omagieze pe Ionel Bratianu si Iuliu Maniu care au contribuit decisiv la Marea Unire din 1918, ni se pare nu doar o eroare politica si lipsa de gust, ci o jignire adusa marilor inaintasi, dar ce ne pasa noua daca distractia continua pe stadioane, unde, la Timisoara, sint adusi la meciuri si puscariasi, in grup, ca sa sustina echipa locala, sa nu-mi spuneti ca e firesc si european sau expresia multiculturalismului american, care nu se poate gasi nici in filmul lui Elia Kazan America, America de la TVR Cultural, unde drama oamenilor arsi de vii intr-o biserica concureaza cu imaginile incredibile din aceste zile, cind am vazut cum intr-un sat din Delta Dunarii sau judetul Braila, nici nu mai conteaza, oricum in „La multi ani, Romania!“,

pasari vii sint aruncate in foc, tocmai in zilele postului Craciunului, incredibil si oribil, „Distractie cum n-ai mai vazut!“, „La multi ani, Romania!“, care poate alimenta afectiunea telespectatorilor pentru costumatia cea noua a lui Adrian Mutu si mai putin interes pentru Istoria... lui Chiritescu, e adevarat, sint trei volume groase si nu au fost publicate initial in Elle, dar ce sa ne mai miram daca jurnalistul Liviu Mihaiu marturiseste, de fata cu „nea“ Tudor (Octavian) ca o coafeza norvegianca a refuzat sa danseze cu el intr-o discoteca din Oslo, tara care a devenit celebra nu datorita lui Grieg, ci a Elenei Udrea, cind a aflat ca e din Romania, acolo unde copiii traiesc pe strada, sigur ca pare o exagerare gestul din 1990 al norvegiencei, dar sa o scuzam ca are minte de coafeza, ce ne facem insa cu cei cu doctorate si multa stiinta de carte, precum Cristian Badilita care, de la Berlin, in pragul Zilei Nationale, transmite injurii si invective la adresa lui Liiceanu si Andrei Plesu, care l-au sustinut si ajutat ca sa poata jigni si murdari, printr-un gest incalificabil, nu doar doua personalitati ale Romaniei, ci o idee, ca orice am face „Noi sintem romani...“, sa nu devina un subiect de bataie de joc, iata de ce nu m-am bucurat deloc cu prilejul Zilei Nationale din acest an si sper ca la anul fetita mea sa citeasca lucruri mai vesele si sa nu am un nod in git daca imi ureaza cineva „La multi ani!“, cum urez eu acum lui Johnny Raducanu si Dumneavoastra tuturor.