OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

„In camera 18 nu toti au stiut ca m-am botezat. Altfel, fostul sef al Fratiilor de Cruce nu m-ar fi poftit sa iau loc linga el, pe mica bancuta, si nu mi-ar fi spus: ei, acum sa stam de vorba, in contradictoriu, legionarul si evreul, dupa cuviinta. Vrei?
Ii arat ca nu avem ce discuta in contradictoriu pentru ca, unde ne aflam, toti credem acelasi lucru. Si-ar fi sa dam prea lesne cistig de cauza planului cusut cu ata alba al administratiei, de a isca discutii si certuri, asezind in aceeasi incapere oameni cu apartenente politice, sociale sau etnice diferite.“
(N. Steinhardt, Jurnalul fericirii1)

Fragmentul din Jurnalul fericirii pe care l-am reprodus mai sus se vrea un „avertisment de lectura“ a materialului care va urma: n-as vrea – date fiind tensiunile dintre diferitele paradigme ale intelectualitatii romanesti – sa fie supus unei instrumentari gresite sau interesate nici de catre admiratorii, nici de catre adversarii postumi ai lui C. Noica. N-as vrea, cu alte cuvinte, ca el (materialul) sa constituie inca un argument al „mitizarii“ filozofului de la Paltinis, si nici – Doamne fereste – sa ofere, pentru adversari, un prilej de legitimare, macar selectiva, a unui fenomen tragic, pe care l-am dori eliminat pentru totdeauna. Cu atit mai mult cu cit semnatarul acestor pagini nu este nici „fan“, nici adversar al lui C. Noica. Vreau doar sa atrag atentia asupra unui mecanism infernal caruia i-a cazut victima o parte a intelectualitatii romanesti (si nu numai!), dincolo de optiunile ideologice sau culturale.

- Cazuri paralele: Nadejda Mandelstam
si C. Noica
Despre ce e vorba? In volumul al doilea al Dosarului nr. 207 de la CNSAS, consacrat lui N. Steinhardt si lui Dinu Pillat (in total, 11 volume), am gasit circa 200 de file despre urmarirea lui C. Noica de catre Securitate in anii 1957-1958, cind acesta se afla in domiciliu obligatoriu la Cimpulung Muscel (se afla acolo din 1949, in urma decretului nr. 83, de expropriere a fostilor mosieri). Faptul este cel putin ciudat, dat fiind ca – din cite am inteles – in afara de un volum de T.O. (interceptari de convorbiri telefonice), nu s-a descoperit inca un Dosar de Urmarire Informativa a lui C. Noica2. Este adevarat ca cei trei intelectuali (N. Steinhardt, Dinu Pillat si C. Noica) au facut parte din acelasi „lot“ (alaturi de alti 20), dar acesta nu este un argument al „amalgamarii“ dosarelor de urmarire individuala. Ele nu trebuie confundate cu Dosarul procesului „Noica-Pillat“ din 1960 (Arhiva Fond Penal, Dosarul nr. 118.988), aflat tot in custodia CNSAS si cuprinzind 21 de volume. Exista destul de mult haos in aceste dosare si nu de putine ori este nevoie de un efort suplimentar de ordonare cronologica a documentelor, pentru ca sensul logic si coerent al „naratiunilor“ Securitatii (naratiuni deloc fictionale) sa fie recuperat.
Cele aproximativ 200 de file de care vorbeam (ACNSAS, AFI, Dosar nr. 207, vol. 2, filele 24-211) configureaza pas cu pas „filmul“ urmaririi lui C. Noica intre 7.VI.1957 si 3.XI.1958, urmarire care se va finaliza cu arestarea acestuia la 11.XII.1958. Dupa cum se mentioneaza intr-un „Plan de masuri“ din 15.XI.1957, intocmit de Directia Regionala a MAI Pitesti, C. Noica era, oarecum, in vizorul Securitatii inca din 1954. Informatia este redactata in limbajul de lemn specific si nu se abate nici de la regulile infailibile ale umorului involuntar: „Incepind din anul 1954, obiectivul ne-a fost semnalat de catre unii agenti, din proprie initiativa, cum ca ar avea o comportare suspecta in societate si ca urmare a sesizarilor primite de catre noi s-au luat unele masuri insuficient de active, pentru a putea fi supravegheat“ (Dos. cit., vol. 2, f. 68). Cititorii mai tineri isi vor da seama, parcurgind acest material, cam ce putea sa insemne in anii ’50 „comportare suspecta in societate“ si care au fost resemantizarile ulterioare ale sintagmei cu pricina.
Inainte de a inregistra „secventele principale“ ale acestei urmariri, as vrea sa precizez ca tipurile de documente care o atesta sint foarte variate: comunicari („adrese“) intre diferitele Directii ale Securitatii (cele mai multe intre Directia Regionala a MAI Pitesti si Directia a II-a a MAI Bucuresti, intre UM 0123/U – unitate care se ocupa de contraspionaj – si Directia Regionala Pitesti, intre Directia a II-a si Serviciul 12 – insarcinat cu identificarea persoanelor vizitate de cel urmarit in timpul actiunilor de „filaj“ etc.), planuri de masuri, note de filaj, ordine telegrafice, note informative, interceptari de convorbiri telefonice, corespondenta interceptata (in jur de 20 de scrisori), o nota de analiza a lucrarii Povestiri din Hegel s.a. Ca si in cazul urmaririi lui N. Steinhardt, astfel de documente sint tot atitea ecrane (in sens orwellian) in care era „prins“ – succesiv ori simultan – cel vizat. Parcurgindu-le cronologic, avem totodata imaginea monstruoasa a unui lat ce se stringe treptat in jurul celui care nu peste putin timp avea sa fie incarcerat. Va primi, dupa cum se stie, o pedeapsa de 25 de ani munca silnica, din care va executa sase, fiind gratiat in urma amnistierii generale din 1964.
Voi consemna (cu scurte comentarii) in continuare secventele esentiale ale acestui proces de urmarire:
7 iulie 1957: Printr-o adresa, UM 0123/U solicita Directiei Regionale a MAI Pitesti sa verifice daca si de cind are C. Noica domiciliu obligatoriu in Cimpulung si daca a primit vreodata aprobare pentru a se deplasa la Bucuresti. Se mentioneaza ca „numitul viziteaza in Bucuresti un element lucrat de indicativul nostru“ si se ordona ca rezultatul sa fie comunicat urgent, urmind sa se intreprinda „unele masuri in timpul deplasarii sus-numitului la Bucuresti“. Adresa este semnata de Lt. Col. Isidor Holinger si Cpt. Traian Vasilescu.
Doua mentiuni sint de facut aici: in primul rind, implicarea unei unitati de contraspionaj (suspiciunea de spionaj – asa cum am putut observa si in cazul altor dosare – era una din principalele marote ale Securitatii); in al doilea rind, „chiulurile“ lui Noica din domiciliul obligatoriu (D.O.). Despre aceste deplasari clandestine se va vorbi in multe dintre procesele-verbale de interogatoriu din timpul procesului din 1959-1960 (v. Dos. 118.988, vol. 1-5)3. Vor fi, de asemenea, evocate si de unii dintre martorii care traiesc astazi in convorbirile inregistrate de Stelian Tanase in exceptionala sa carte Anatomia mistificarii (Editura Humanitas, editia a II-a, 2003). Nu de putine ori, Constantin Noica avea sa fie gazduit de N. Steinhardt in garsoniera sa din strada Ion Ghica nr. 3 (v. Jurnalul fericirii, ed. cit., p. 211, 344).
26 iulie 1957: Directia Regionala Pitesti raspunde ordinului nr. 231/00192281, dat de Directia a II-a: Constantin Noica are D.O. in Cimpulung Muscel din 1949, iar „din verificarile efectuate la organele de militie a raionului Muscel (sic!), rezulta ca acestia nu i-au dat niciodata aprobare lui Noica C-tin de a parasi localitatea si nici susnumitul nu a facut vreo cerere in acest sens“. Documentul este semnat de maiorul Paul Constandache si de capitanul Ioan Micu. Trebuie precizat ca toate documentele stau sub acest numar de ordine generic: 231.
30 iulie 1957: Directia Regionala Pitesti intercepteaza o scrisoare trimisa de Constantin Noica lui Charles Orengo, director literar al Editurii Plon din Paris (scrisoarea era datata 17 iulie). Aceasta scrisoare este insotita de sumarul, cuvintul inainte si primul capitol din lucrarea Povestiri din Hegel (Dos. cit., vol 2, f. 175-192). Sa o reproducem:

„Domnule Director,

In speranta de a putea sa va trimet, sau sa trimet prietenului meu E.M. Cioran, gratie scrisorii dumneavoastra din 15 februarie, manuscrisul complet al lucrarii Povestiri din Hegel, iau libertatea sa trimet prin posta traducerea citorva capitole din cartea mea. Poate va vor interesa si in acest caz sint gata sa va completez traducerea franceza si sa v-o trimet din momentul in care dumneavoastra o cereti. Daca nu, imi ramine sa va multumesc din nou pentru invitatia dvs., asigurindu-va de sincera mea recunostinta. Adaug ca textul frantuzesc este provizoriu si ca vi-l trimet numai cu titlu de informare. Aveti, Domnule Director, asigurarea sentimentelor mele,

Constantin Noica“

Documentele interceptate sint trimise, dupa cum era de asteptat, la „centru“, adica aceleiasi Directii a II-a, cu o solicitare foarte semnificativa in ceea ce priveste competenta culturala a ofiterilor de Securitate, cel putin a celor care activau in „provincie“: „Intrucit scrisoarea este scrisa in limba franceza si noi nu cunoastem continutul ei, rugam sa fie studiata si tradusa de catre dvs., care dispuneti daca poate sau nu pleca la destinatie“ (Dos. cit., f. 128). Directia a II-a se va executa – cine spune ca nu era „democratie“ in interiorul Securitatii? – si la 6.XI.1957 va trimite Directiei Regionale a MAI Pitesti fotocopia si traducerea documentelor respective.
Sa reamintesc ca Povestiri din Hegel, alaturi de Anti-Goethe si Raspuns unui prieten indepartat de C. Noica, de Lettre à un ami lointain (aparuta in 1957 in Nouvelle Revue Française) si La tentation d’exister de Emil Cioran, de Forêt interdite de Mircea Eliade, de Asteptind ceasul de apoi de Dinu Pillat (un roman care „s-a evaporat“ din dosarele procesului) s.a., au constituit „corpurile delicte“ ale procesului din 1960. Trebuie sa mentionez, totodata, ca Noica nu a destinat aceasta lucrare unui circuit clandestin (dimpotriva, dupa cum se vede, a folosit circuitul postal oficial), neavind absolut deloc sentimentul „subversivitatii“ ei (cum s-a interpretat in ancheta). Mai mult decit atit, i-o trimisese si lui Mihai Sora la ESPLA, in eventualitatea – ce-i drept, utopica – a publicarii ei (v. Declaratia data de acesta la 20.I.1960, Dos. cit., f. 24-25).
19 august 1957: UM 0123/U instiinteaza Directia Regionala Pitesti despre continutul plicului expediat de Noica lui Charles Orengo, iar, in ceea ce priveste Povestiri din Hegel, se mentioneaza ca „lucrarea trateaza probleme de filozofie idealista-reactionara, din care motive nu veti da curs scrisorii la destinatie“. Se ordona, in acelasi timp, ca „numitul Noica C-tin sa fie luat activ in lucru cu scopul de a stabili daca a mai difuzat si in alta parte materiale asemanatoare“. O fobie tipic securista, scenariul repetindu-se, de pilda, si in 1972, cind s-a confiscat pentru prima oara Jurnalul fericirii de N. Steinhardt. Suspiciunea Securitatii era augumentata si de faptul ca „apare ca legatura a lui Bucsan Gabriela, functionara la legatia Frantei din Bucuresti“ (Dos. cit., f. 127).
20 august 1957: Din acelasi motiv, UM 0123/U cere Directiei Regionale Pitesti sa faca investigatii asupra Marianei Noica, cea de-a doua sotie a filozofului. Este o solicitare semnificativa in primul rind pentru modul de intruziune a Securitatii in viata privata a oamenilor. In afara de „activitatea politica si profesionala in prezent si in trecut“, de „rudele din tara si din strainatate si datele lor de investigare“ (era vizata Mariana Parlier), Securitatea era interesata de „sursele de existenta si daca cheltuielile justifica veniturile“ si – nota bene – de „pregatirea intelectuala, aptitudini, vicii, fire inchisa sau comunicativa, stare fizica“ etc. (Dos. cit., f. 135-136). Cu alte cuvinte, Securitatea avea grija sa speculeze eventualele puncte vulnerabile ale fiintei umane.
14 octombrie 1957: Nu s-ar putea spune ca retelele informative nu functionau bine. La aceasta data, UM 0123/U informeaza Directia Regionala Pitesti ca, la sfirsitul lunii, C. Noica urmeaza sa se deplaseze la Bucuresti pentru a lua legatura cu o functionara de la legatia Frantei si ca asupra celui in cauza se vor lua „unele masuri“. Aceste deplasari provocau, dupa cum se vede, maximum de alerta pentru Securitate. Se ordona din nou Directiei Regionale sa verifice daca Noica a obtinut aprobare pentru o astfel de deplasare si, de asemenea, „tov. ce lucreaza aceasta actiune se va deplasa cu intreg materialul la Bucuresti, indicativ 231, dupa doua zile de la primirea prezentului ordin, unde urmeaza sa intocmim un plan de masuri“ (Dos. cit., f. 132).
Octombrie 1957: Directia Regionala Pitesti comunica Directiei a II-a ca in luna septembrie s-au interceptat trei scrisori, evident „cu continut suspect“, expediate de C. Noica lui Radu Popescu, lui Sergiu Al-George si Ancai Florescu. Ceea ce le provoaca ofiterilor de Securitate cele mai multe frisoane pare sa fie prima scrisoare, intrucit se comunica „aspecte legate de un oarecare Emil Cioran din Franta“. (Nici o problema: in notele de interceptare a convorbirilor telefonice ale lui N. Steinhardt se consemneaza la un moment dat: „cei doi – N. Steinhardt si Al. Paleologu – vorbesc despre un cetatean numit Ecco“.)
Directia a II-a este solicitata sa comunice „daca Emil Cioran figureaza in evidenta tradatorilor de patrie“. Scrisorile sint rezumate in acest raport si repuse in circuitul postal (Dos. cit., f. 152).
15 noiembrie 1957: Aceeasi Directie Regionala intocmeste un plan de masuri, plan pe care l-am mentionat la inceput si pe care il voi reproduce integral (Dos. cit., f. 68-73) in setul de documente care insoteste articolul. Dupa cum se poate observa, inainte de enuntarea masurilor propriu-zise, se face o „sinteza“ a evenimentelor anterioare, cu focalizare pe corespondenta interceptata si, in special, pe relatiile lui Noica cu Emil Cioran si Gabriela Bucsan. Viitoarele „corpuri delicte“ – Povestiri din Hegel si Ispita de a exista – sint deja puse pe tapet. O anumita „propunere“ pe care Cioran i-ar fi facut-o lui Noica le da multa bataie de cap ofiterilor, acestia nereusind sa-i detecteze continutul. Se mentioneaza, de asemenea, ca „tradatorul de patrie“ Emil Cioran are „dosar de urmarire pe tara la serviciul raional de securitate Sibiu“ (serviciu in evidenta caruia se afla si rudele apropiate ale eseistului), ca face parte din „asa-zisul Comitet National Roman“ si din insarcinarea acestuia scrie „carti cu caracter contrarevolutionar impotriva RPR“.
Printre masurile luate, cea care m-a uluit total este strategia „infiltrarii agentului“. Este vorba de agentul „PETRICA ALEXANDRESCU“, creditabil nu numai pe baza relatiilor anterioare cu organele de Securitate, ci si prin situatia sa familiala: socrul sau emigrase in Canada si, in scrisori, ii ceruse sa se expatrieze si el, sfatuindu-l totodata sa se puna la punct cu limbile franceza si engleza. Ei bine, C. Noica isi cistiga existenta la ora aceea din... meditatii (la matematica, fizica, istorie, latina, franceza, germana si – ce coincidenta! – la limba engleza). Agentul urma sa se infiltreze la domiciliul lui Noica (Str. I.C. Frimu nr. 6), in calitate de... elev meditat. El ar fi urmat sa se informeze despre pretul meditatiilor si, prin subtile strategii (v. masura nr. 1), sa dezamorseze orice posibila suspiciune a profesorului. (Cum semnatarul acestor rinduri este el insusi un vajnic meditator, tine sa marturiseasca faptul ca masura cu pricina i-a produs niste fiori reci pe sira spinarii.) Fireste ca, in timpul meditatiilor, „elevul“ ar fi urmat sa-l traga de limba pe profesor, sa obtina detalii despre „canalul ilegal prin care ar transmite datele vreunui serviciu de spionaj“, sa intre in posesia celor doua carti vizate, scrise de Noica si de Cioran, eventual sa inlesneasca posibilitatea unei perchezitii secrete si a fotocopierii documentelor etc. etc.
Trebuie sa recunosc ca am fost impresionat de originalitatea metodei, pina in momentul in care am citit cartea Nadejdei Mandelstam, Fara speranta. Ei bine, si ei i s-a intimplat asa ceva. De unde rezulta ca pattern-ul se afla tot in Uniunea Sovietica. Acelasi lucru avea sa i se intimple prin anii ’70 si lui N. Steinhardt. Inca o data mi-am spus ca metoda Profesorului din Lectia lui E. Ionescu nu strica uneori...
18 noiembrie 1957: Directia Regionala Pitesti intercepteaza o scrisoare trimisa de Sanda Pavel lui C. Noica, prin care aceasta ii comunica faptul ca dnele Maria Klara Virnav si Mandy Waston (doua nume care vor fi vehiculate in proces) urmeaza sa plece – cu pasaport legal – la Londra si, daca are ceva de spus/ trimis pentru Wendy (Wendy Muston, prima sotie a lui Noica), sa vina la Bucuresti. Banuind ca, in urma acestei scrisori, filozoful se va deplasa la Bucuresti pentru a trimite „unele materiale secrete, fie pentru Wendy din Londra, fie pentru Emil Cioran din Paris“, securistii directiei mentionate propun ca „in Gara de Nord, in urma unei razii, sa fie retinut de catre organele noastre, imbracate in uniforma de militie, sub pretextul ca are D.O., cu care prilej sa fie dus la primul organ de militie si perchezitionat. Acest motiv este plauzibil, deoarece sus-numitul are domiciliu obligatoriu la Cimpulung, pe care il paraseste fara autorizatie“ (Dos. cit., f. 149). Respectind ierarhiile, seful Directiei Regionale, maiorul Paul Constandache, cere aprobarea Directiei a II-a pentru retinerea lui Noica.
2 decembrie 1957: Telegrama-fulger (v. facsimilul). Interceptind o scrisoare primita de C. Noica de la dr. Ion Pavel, in care se relua informatia privind plecarea in Anglia a doamnelor Klara Virnav si Mandy Waston (plecarea urma sa aiba loc chiar in seara respectiva), aceeasi neobosita Directie Regionala intra – din nou! – in alerta. Fiind siguri ca Noica intentioneaza sa trimita „materiale secrete“ in strainatate, ofiterii de la Cimpulung propun ca „sus-numitelor sa li se faca la iesirea din tara o perchezitie amanuntita, iar materialele ce se vor gasi asupra lor de la Noica C-tin sa fie confiscate“ (Dos. cit., f. 150).
7 decembrie 1957: Se intocmeste un nou raport privind urmarirea lui C. Noica, raport in care se reiau unele dintre informatiile din „planul de masuri“ din 15 noiembrie. Aceste replay-uri erau, de altfel, destul de frecvente in dosarele de Securitate. Acelasi grad de stereotipie caracterizeaza, de pilda, si documentele din dosarul lui Dinu Pillat sau N. Steinhardt. Se face inca o data o sinteza a corespondentei cu Emil Cioran, Gabriela Bucsan, Ion si Sanda Pavel s.a., se insista iarasi pe suspiciunea de spionaj in favoarea Frantei, se reediteaza episodul Povestiri din Hegel (Securitatea avind acum certitudinea ca Cioran a intrat in posesia ei) etc. etc. Desi „obiectivul“ este pus in supraveghere operativa – in eventualitatea deplasarii la Bucuresti –, Securitatea trebuie sa constate cu amaraciune ca, pina la data respectiva, deplasarea cu pricina nu a avut loc. Obiectul muncii risca sa se diminueze (Dos. cit., f. 202-206).
9 decembrie 1957: Deceptie: Directia a II-a comunica Directiei Regionale Pitesti ca s-au luat masuri pentru perchezitionarea amanuntita a Klarei Maria Virnav si a lui Mandy Waston la trecerea frontierei (pe data de 3 decembrie 1957), dar ca asupra lor nu s-a gasit nici un material apartinind lui C. Noica (Dos. cit., f. 133).
13 decembrie 1957: Un alt raport de corespondenta interceptata. In afara de corespondentii mentionati, de data aceasta Directia Regionala Pitesti intra si in posesia unei scrisori expediate de Wendy Muston. Rezumata de Securitate, in scrisoare se mentioneaza printre altele: „Am avut placerea sa stau de vorba cu E. Ionescu, care a fost aici pentru ca i se vor juca din nou piesele la Londra. Are un succes enorm – eu insa n-am ajuns sa vad nici una, dar sper s-o fac, intrucit se vor relua. Ma intreaba ce faci... si vrea sa-ti trimita carti. El sta la Paris – evident, ca toti oamenii care ma intereseaza. Ce sa-i faci...“ (Dos. cit., f. 153-155).
Din nou, inocenta ofiterilor din „provincie“ este... seducatoare: „Referitor la E. Ionescu din Paris – despre care se vorbeste in scrisoare –, va rugam sa ne comunicati daca este cunoscut in evidenta Dvs. si daca se afla in pozitia de fugar“. Asta nu inseamna ca unele profetii politice ale securistilor nu se implinesc: s-a inceput infiltrarea agentului „Petrica Alexandrescu“ (cel cu meditatiile...) si se studiaza posibilitatea recrutarii lui Petre Ionascu, vecin al lui C. Noica.
15-16 decembrie 1957: In sfirsit, C. Noica vine la Bucuresti. Evident, este „pus in filaj“, primind numele de cod „DAN“. Operatiunea este condusa de Lt. maj. Zinca Ioan. Voi reproduce integral nota din 16 decembrie 1957 (Dos. cit., f. 96-97). In termenii naratologiei moderne, se poate spune ca Securitatea opera cu toate tipurile de perspectiva: „focalizare zero“, „focalizare interna“, „focalizare externa“ (in termenii lui Genette) sau, daca vreti, „viziune pe la spate“, „viziune cu“, „viziune din afara“ (in notele de filaj)...
22 ianuarie 1958, 4 februarie 1958, 11 februarie 1958: Urmeaza citeva documente (Directia a II-a catre Directia Regionala Pitesti si invers, Directia a II-a catre Serviciul 12) de identificare a adreselor vizitate de Noica in timpul perioadei de filaj si a persoanelor respective (Dos. cit. f. 131, 173, 87).
16-26 februarie 1958: O alta vizita a lui C. Noica la Bucuresti si, evident, o noua perioada – de asta data mai indelungata – de punere in filaj (Dos. cit., f. 101-112). Si, din nou, un set de documente, datate: 7 si 14 martie 1958 (f. 92-95, 113-122), privind identificarea persoanelor vizitate. Printre altii: Sergiu Al-George, Arsavir Acterian, Beatrice Streilisker, H. Wald, I. Dobrogeanu-Gherea, M. Sora, Radu Stoichita, Dinu Manoil, Margareta Mociornita, Aura Caracas, Simina Mironescu, Marietta Boldur-Voinescu s.a. O parte dintre acestia aveau sa-i stea alaturi in boxa acuzatilor, in procesul din 1960, iar altii – in cel mai bun caz – aveau sa fie convocati ca martori.
10 septembrie 1958: Nu-mi pot da seama daca in perioada 14 martie-10 septembrie 1958 a urmat o perioada de „relaxare“ a urmaririi sau e vorba de absenta unor documente din dosar. Oricum, interceptarea corespondentei n-a incetat nici in aceste aproximativ sase luni. Cert este ca la 10 septembrie Directia a II-a ordona Serviciului XI sa-l puna pe Noica in supraveghere operativa intre 9 si 25 septembrie 1958 (v. facsimilul, Dos. cit., f. 86). In ce ar consta aceasta supraveghere: obiectivul va fi insotit in orice localitate din tara se va deplasa; persoanele care apar ca legaturi sa fie plasate, fotografiate si identificate; daca obiectivul incearca sa treaca fraudulos granita, sa fie arestat; sa se ia masuri de T.O. etc. etc. Securitatea intra din nou in alerta aflind ca, intre 9 si 20 septembrie, Noica urma sa se intilneasca cu Mariana Parlier (verisoara sa), care va veni din Franta impreuna cu un grup de turisti.
10 septembrie 1958: Un document extrem de important (v. facsimilul, Dos. cit., f. 201): Directia a II-a trimite Serviciului „T“ un referat aprobat chiar de catre Alexandru Draghici, ministrul de interne, cu propuneri de instalare a T.O. la domiciliul lui C. Noica.
13 septembrie 1958, 27 octombrie 1958: In sfirsit, doua note informative: prima, data de un agent codificat „Mihai Grama“, iar a doua, de „Argeseanu Romica“ (pe care o reproducem in intregime). Exista o diferentiere stilistica semnificativa intre cele doua note: prima este caustica, vitriolanta; a doua este neutra, dar nu lipsita de informatii extrem de „pretioase“ pentru organele de Securitate. Si un element comun: ambii informatori se conspira prost. Primul este un fost redactor la Adevarul si la Dimineata si vorbeste in nota sa despre disputele ideologice dintre el si Noica: o ideologie de stinga versus o ideologie legionara. Exista si inexactitati in aceasta nota: de pilda, in 13 septembrie, cind este data, se spune ca Noica ar fi fost arestat. In realitate, la acea data Noica nu era inca arestat... (Dos. cit., f. 79-80).
A doua nota este data de – culmea ironiei! – un nepot al lui Nae Ionescu, de fapt al sotiei acestuia (v. nota, Dos. cit., f. 74-78). Este vorba de Mihai Ionescu, sotul Ancai Ionescu, implicata si ea in lotul „Noica-Pillat“. Mi-am dat seama de acest fapt conexind nota respectiva cu o marturisire a Ancai Ionescu din timpul unui interogatoriu, luat la 15 august 1959: „Ionescu Margareta, asa cum am declarat mai sus, a fost sotia legionarului Ionescu Nae, bun prieten al lui Noica Constantin. Sotul meu este nepotul acestei doamne si el l-a cunoscut pe Noica C., cu multi ani in urma, tocmai in locuinta sotilor Ionescu“ (ACNSAS, AFP, Dosar nr. 118.988, vol. 4, f. 311). De altfel, intr-un fel de „harta“ a relatiilor lui Noica numele informatorului este deconspirat chiar de catre ofiterii de securitate: „Anca Ionescu – sotia agentului Argesanu Romica“ (Dos. cit., f. 65-66). Intr-o discutie avuta de Stelian Tanase cu Ligia Minovici (avocat al apararii pentru Anca Ionescu), aceasta din urma exagereaza, cred eu, rolul decisiv al acestei note in declansarea procesului, cu atit mai mult cu cit o pune sub semnul unei supozitii (v. Anatomia mistificarii, ed. cit., p. 321). Dupa cum se vede, in realitate filmul acestei mistificari – ca sa preiau termenul lui Stelian Tanase – incepuse mult mai devreme... La 11 decembrie 1958, C. Noica avea sa fie arestat si, dupa el, inca 22 de intelectuali. Cred ca nu este inutil sa-i reamintesc: Dinu Pillat, Ion Mituca, Sandu Lazarescu, Gheorghe Florian, Arsavir Acterian, Constantin Ranetti, Emanoil Vidrascu, Alexandru Paleologu, Marieta Sadova, N. Steinhardt, Beatrice Streilisker, Iacob Noica, Nicolae Radian, Aurelian Vlad, Constantin Raileanu, Vladimir Streinu, Teodor Enescu, Sergiu Al-George, Al.O. Teodoreanu, Anca Ionescu, Simina Mironescu (Mezincescu) si Remus Niculescu.
Ultimul document din acest dosar este nota de analiza a Securitatii la Povestiri din Hegel (Dos. cit., f. 207-211). Il propun – dupa cum am spus deja – si pe acesta pentru Observator cultural. Ca si in cazul altor texte ale lui Constantin Noica (cum ar fi, de exemplu, Anti-Goethe), supozitia hermeneutului Securitatii – plecind de la trecutul ideologic al filozofului – este ca Povestiri din Hegel ar contine un mesaj legionar camuflat. Documentul este datat 14 mai 1959, deci dupa arestarea lui Noica. Cu aceasta, insa, incepe sa se deruleze un alt episod al aceleiasi istorii dramatice...

1. Editura Dacia, 1991, p. 164.
2. Faptul este cu atit mai ciudat, cu cit in Cartea Alba a Securitatii (Editura Presa Romaneasca, 1996) sint reproduse mai multe note informative despre C. Noica, printre care semnalez nota nr. 430 din 6 noiembrie 1987, in care se spune textual: „Filozoful Constantin Noica, in virsta de 78 ani, cu domiciliul in Capitala si resedinta la Paltinis, fost simpatizant legionar si condamnat politic, avind sotia si fiul stabiliti in Anglia, este lucrat de Securitatea judetului Sibiu din mai 1987, prin dosar de urmarire informativa (subl. mea, G.A.), pentru unele comentarii necorespunzatoare la adresa politicii culturale a partidului, legaturi cu elemente ostile din emigratie si cu oameni de cultura din tara noastra, aflati in atentia organelor de Securitate. Actiunea este in controlul Directiei I. In scopul cunoasterii activitatii sale si influentarii lui pozitive, a fost intreprins un complex de masuri informativ-operative de catre Securitatea judetului Sibiu, in cooperare cu alte securitati judetene pe raza carora s-a deplasat ori are relatii [...]“ etc. (op. cit., p. 374-375). Nota este selectata din ASRI, Fond „D“, dosar nr. 10.962, vol. 7, f. 278-279.
3. A se vedea, in acest sens, si vol. Prigoana/Documente ale procesului C. Noica, C. Pillat, N. Steinhardt, Al. Paleologu, A. Acterian, S. Al-George, Al. O. Teodoreanu etc., Editura Vremea, Buc., 1996.

Documente din arhivele CNSAS
Dosar nr. 207, vol. 2

M.A.I.
DIRECTIA REGIONALA PITESTI
– Serviciul Raional Muscel –
STRICT SECRET
Ex. Nr. 2.
S E A P R O B A
=================
SEFUL DIRECTIEI REGIONALE
MAIOR CONSTANDACHE PAUL.–

PLAN DE MASURI
==============
Intocmit in actiunea de verificare NOICA CONSTANTIN zis DINU din Cimpulung-Muscel, regiunea Pitesti.–

Este nascut in anul 1909 luna iulie ziua 12, in comuna Grosu raionul Alexandria, regiunea Bucuresti, fiul lui Grigore si Clementa, de nationalitate si cetatenie romina, are doctoratul in litere si filozofie, este profesor universitar, casatorit a doua oara, din prima casatorie a rezultat 2 copii, fost mosier, avind ultimul domiciliu in Bucuresti, in prezent are domiciliul obligatoriu in orasul Cimpulung, strada I.C. Frimu Nr. 6, raionul Muscel, regiunea Pitesti.–
Incepind din anul 1954, obiectivul, ne-a fost semnalat de catre unii agenti, din proprie initiativa, cum ca ar avea o comportare suspecta in societate si ca urmare sesizarilor primite de catre noi, sau luat unele masuri insuficient de active, pentru a fi supravegheat.–
Ce-a mai activa sursa de informare, pina la ora actuala, a fost interceptarea corespondentei, dupa care a urmat investigatia si mai putin supravegherea informativa.–
Cu toate ca masurile luate de noi, au fost insuficient de eficace, sau obtinut totusi urmatoarele informatii caracteristice:
Pe linia grupei „F“, au fost prinse scrisori, expediate de el unor prieteni in tara si strainatate, iar altele adresate lui de catre prieteni. – In urma studiului facut scrisorilor interceptate, a reesit ca obiectivul intretine relatii de corespondenta cu elemente suspecte de activitate de spionaj in favoarea Frantei, in care redacteaza si unele fraze, cu subintelesuri.
Pentru documentare, ilustram citeva aspecte din continutul celor mai caracteristice scrisori:
– La 14 mai 1957, expediaza o scrisoare din Cimpulung, unui oarecare CIORAN EMIL, cu domiciliul in Franta, orasul Paris. – Din continut se subintelege ca NOICA CONSTANTIN, a primit o scrisoare dela acesta, expediata din Italia, ca pina la primirea acestei scrisori, nu i-a cunoscut adresa si nu sau mai vazut din 1939. Deasemeni ii precizeaza ca nu-i accepta propunerea ce i-a facut-o in scrisoare.– (organele noastre nu cunosc continutul scrisorii, primita de NOICA, din Italia)
Tot din scrisorile expediate lui CIORAN EMIL, rezulta ca obiectivul, se preocupa in mod serios sa scrie o carte, intitulata „POVESTIRI DUPA HEGEL“, cu intentia s-o publice in tara, sau in strainatate.
Organele noastre, cu ajutorul unor mijloace ale muncii informativ-operative, au reusit sa intre in posesia unor capitole din aceasta lucrare, care avea destinatia Franta, adresate lui CIORAN EMIL, prin intermediul unui director de librarie din Paris.
Studiindu-se continutul capitolelor, a reesit ca ele trateaza probleme de filozofie idealista-reactionara si datorita acestui fapt, au fost confiscate.–
– La 3 octombrie 1957, Directia a II-a a M.A.I., a interceptat o scrisoare expediata de BUCSAN CLAUDIA din comuna Rasinari raionul Sibiu, adresata catre BUCSAN GABRIELA din Bucuresti, casatorita cu fiul expediatoarei.–
In scrisoare, expediatoarea roaga pe nora sa, sa-i trimita adresa lui CONSTANTIN NOICA dela Cimpulung Muscel, motivind ca-i este ceruta de protopopul CIORAN, lui NOICA CONSTANTIN, la Cimpulung. Aceasta explica ca BUCSAN GABRIELA, a comunicat soacrei sale adresa ceruta, fara insa sa cunoastem pe ce cale a trimis-o.
Studiindu-se scrisoarea, in continutul ei se evidentiaza faptul ca protopopul CIORAN, il apreciaza pe NOICA CONSTANTIN, ca pe unul ce cunoaste mult mai multe amanunte decit ei, despre fiul lor, CIORAN EMIL care se afla fugar in Franta, rugindu-l ca in cazul ca mai afla ceva despre fugar, sa le comunice si lor.
Intrucit lucrarea pe parcurs a devenit interesanta, sau facut investigatii si verificarile necesare, pentru a stabili date amanuntite despre CIORAN EMIL, despre BUCSAN GABRIELA si chiar despre obiectiv.
S-a stabilit ca CIORAN EMIL, a fost legionar si profesor universitar, originar din comuna Rasinari raionul Sibiu, fugit din tara in 1939, are dosar de urmarire pe tara la serviciul raional de securitate Sibiu, iar in Franta se cunoaste ca acesta face parte din asazisul comitet „National Roman“ si ca din insarcinarea acestuia, scrie carti cu caracter contrarevolutionar, impotriva R.P.R.– De curind a scris o carte intitulata „ISPITA DE A EXISTA“, pe care a difuzat-o in Franta.
BUCSAN GABRIELA, s-a stabilit ca este functionara la legatia Franceza din Bucuresti, are dosar de actiune informativa individuala la Directia II-a M.A.I., ca fiind suspecta de activitate de spionaj, in favoarea Frantei.–
Din verificarile facute a mai reesit ca ea, se afla in relatii bune cu NOICA CONSTANTIN, primind din partea acestuia, in dese rinduri scrisori si vizite la domiciliul sau din Bucuresti.–
Tot din investigatii, am stabilit ca obiectivul a fost casatorit pina in 1953, cu cetateanca engleza MUSTON WENDI, de care a divortat oficial si aceasta a plecat in Anglia impreuna cu copii.–
De la venirea in Cimpulung Muscel, NOICA, o perioada scurta a lucrat ca paznic la un depozit de conservarea fructelor, iar in prezent i-si cistiga existenta, de pe urma unor meditatii de limba engleza si franceza, ce da la diversi elevi din Cimpulung Muscel.
Analizind materialele mai sus aratate, organele noastre trag concluzia ca NOICA CONSTANTIN zis DINU, prin intermediul relatiilor pe care le are cu BUCSAN GABRIELA, functionara la legatia Frantei din Bucuresti, ar fi putut foarte simplu, sa realizeze un canal ilegal cu fugarul CIORAN EMIL, din Franta.
Concluzia noastra o consideram intemeiata, prin faptul ca atit CIORAN EMIL, cit si obiectivul, se preocupa sa scrie carti reactionare, mai mult BUCSAN GABRIELA, este si suspectata de spionaj, iar parintii fugarului, cu toate ca le-ar fi fost mai la indemina sa ceara relatii despre fiul lor, lui BUCSAN GABRIELA direct, nu a facut acest lucru, cerind asemenea relatii lui NOICA CONSTANTIN, la Cimpulung.
Pentru clarificarea suspiciunilor, ce sau creiat, ne propunem luarea urmatoarelor masuri, informativ-operative:

1/.– Deoarece pentru supravegherea informativa a lui NOICA CONSTANTIN zis DINU, nu avem agenti, cu care acesta sa aiba relatii, ne propunem sa realizam o infiltrare de agent, directa, fara desconspirare si sa mai intreprindem si alte masuri informativ-operative.
Consideram ca este indicat pentru infiltrare, agentul „PETRICA ALEXANDRESCU“, care in procesul muncii cu organele noastre, a fost verificat si sa dovedit a fi sincer.
Agentul corespunde sa realizeze sarcina actiunii de verificare, deoarece pe linga ca a fost verificat sub raportul sinceritatii fata de organele noastre, este profesor, iar sotia lui este fica numitului NITIVOI IOAN, care se afla fugar in Canada. Mai mult in relatiile de corespondenta pe care agentul le are cu socrul sau, de mai multe ori, l-a indemnat prin scrisori, sa emigreze in Canada si ca inainte de emigrare, sa se straduiasca sa invete limba engleza si franceza.
Presiuni asupra agentului, in sensul de a emigra in Canada au fost facute si de Legatia Engleza din Bucuresti, care i-a trimis agentului adresa scrisa prin care l-a incunostiintat ca poate emigra, intrucit din partea statului canadian are deja viza de intrare. Infiltrarea intentionam sa o realizam dupa cum urmeaza:
Intrucit NOICA CONSTANTIN zis DINU in perioada actuala isi cistiga existenta de pe urma meditatiilor ce le da la diferiti elevi pentru a invata limba engleza si franceza, consideram verosimila trimiterea la obiectiv a agentului „PETRICA ALEXANDRESCU“ sa primeasca si el lectii de limba engleza avind ca pretext indicatiile date de socrul sau prin scrisori si „intentia lui“ de viitor de a emigra in Canada.
Practic contactarea agentului cu suspectul, se va face dupa cum urmeaza:
– Conform datelor furnizate de agent, rezulta ca el a aflat cum ca NOICA CONSTANTIN preda lectii de limba engleza, de la DRAGAN ION. Agentul in discutii cu acesta ii va solicita sa-l recomande personal lui NOICA CONSTANTIN pentru a-i da meditatii de engleza. Deci legatura agentului cu obiectivul va fi facuta indirect, prin intermediul lui DRAGAN ION.
– In cazul ca NOICA CONSTANTIN accepta, se vor pune de acord asupra orelor de predare si pretul pe ora.
– Pe parcursul meditatiilor, este posibil ca suspectul sa-l intrebe pe agent ce interes are sa invete limba engleza si de ce tocmai la el a venit sa faca meditatiile, intrucit exista si alti profesori in orasul Cimpulung.
– Agentul va fi instruit sa spuna suspectului, ca intentionat a venit sa faca meditatia la o persoana care nu face parte din corpul profesorilor cimpulungeni, unde el este destul de bine cunoscut, deoarece doreste sa nu se cunoasca faptul ca el doreste sa invete limba engleza.
– Va explica ca tine in taina acest lucru, deoarece intentioneaza atunci cind va fi posibil sa emigreze in Canada impreuna cu sotia lui la socrul sau, care se afla plecat acolo din 1948. Va motiva ca pina la plecare tine secret intentia lui, deoarece doreste sa nu se auda acest lucru intrucit daca s-ar auzi ii este teama sa nu aiba repercursiuni, mai ales ca despre situatia socrului sau din Canada, crede ca in Cimpulumg nu se cunoaste, el fiind din Sebesul de Jos – Sibiu si nici agentul in autobiografiile date nu a aratat nimic.
– In cazul ca agentul va observa ca NOICA CONSTANTIN, nu este suficient de convins in urma celor explicate, la una din orele de meditatie, va avea asupra lui si adresa primita dela legatia engleza prin care ii face cunoscut ca are aprobata viza de intrare in Canada.
– Agentul va fi instruit ca intr-o imprejurare de discutie favorabila, sa foloseasca momentul si sa arate adresa respectiva si lui NOICA CONSTANTIN, consolidind astfel legenda creeata.
– Chiar daca obiectivul nu-l va intreba pe agent despre cele mentionate mai sus, va fi instruit ca in mod treptat, la meditatii, agentul sa-i aduca el la cunostinta suspectului.
– Aceasta pe de o parte cu rugamintea ca NOICA CONSTANTIN sa pastreze secret intentia lui si pe de alta sa motiveze temeinic de ce la aceasta virsta invata el limba engleza.
– Scontam ca agentul odata contactat cu suspectul sub pretextul mai sus documentat, vom realiza infiltrarea lui si in cazul ca NOICA CONSTANTIN face spionaj, va apela si la serviciile agentului si astfel vom reusi sa aflam ce date il intereseaza, canalul ilegal, prin care ar transmite datele vreunui serviciu de spionaj, prin ce mijloace realizeaza el acest lucru, etc.
– Vom reusi sa intram in posesia cartii cu caracter idealist reactionar, pe care o scrie NOICA CONSTANTIN si eventual sa aflam daca el poseda cartea editata in Franta, de tradatorul CIORAN EMIL care nu ar fi putut fi adusa decit pe cale ilegala.
Termen de executare 31 dec. 1957
Executa Lt. Maj Pita I. ajutat si controlat de tov. Comandant al raionului


2/.– In cazul ca prin agentul „PETRICA ALEXANDRESCU“ nu vom putea intra in posesia lucrarii lui NOICA CONSTANTIN „Povestiri dupa Hegel“ si a cartii lui CIORAN EMIL „Ispita de a exista“, despre care posedam date, ca s-ar afla la domiciliul sau, vom studia posibilitatea efectuarii unei perchezitii secrete la locuinta suspectului, in scopul fotocopierii acestor lucrari si a altor materiale pe care posibil obiectivul sa la detina la domiciliu.
Termen de executare 31.I.1958
Executa Lt. Maj. Pita Ion ajutat de B. II din cadrul Regiunii

3/.– Tradatorul de patrie EMIL CIORAN din Franta, poseda dosar de actiune de urmarire la Serviciul raional M.A.I. Sibiu, Reg. Stalin, care duce actiune de urmarire si asupra rudelor apropiate ale susnumitului (parinti, frati, surori, etc.).
In scopul documentarii asupra materialului pe care Serviciul M.A.I. Sibiu le are in actiune si pentru a stabili ceea ce se cunoaste despre activitatea contra revolutionara pe care o desfasoara impotriva R.P.R. CIORAN EMIL din Franta, si rudele sale din raza raionului Sibiu, Lt. Maj. Pita Ioan, se va deplasa la raionul M.A.I. Sibiu unde va consulta materiale din actiunea mentionata mai sus si de comun acord cu organul respectiv va studia intreprinderea in comun a unor masuri ce eventual va necesita.
Termen de executare 10 XII 1957
Executa Lt. Maj. Pita Ion.

4/.– Se va cere dela Directia VII-a M.A.I. Bucuresti investigatii asupra numitilor POPESCU RADU, Dr. SERGIU AL. GEORGE, FLORESCU ANCA si N. SAVCIU, domiciliati in Bucuresti, care apar ca legaturi ale suspectului.
Deasemeni, se va solicita investigatii, pentru numitul SINGER I., dela Directia regionala M.A.I. Galati.–
Investigatiile ne sint necesare, pentru cunoasterea persoanelor mentionate mai sus, dupa care sa fie verificate in evidentele serviciului „C“ M.A.I., pentru a se stabili cum sint cunoscute.–
Termen de executare 20.XII.1957
Executa Lt. Major PITA IOAN.

5/.– Biroul II din cadrul Dir. Regionale M.A.I. Pitesti are in Rimnicu-Vilcea un agent cu numele conspirativ „MEHEDINTEANU“, care in trecut la cunoscut si a avut relatii cu NOICA CONSTANTIN, in timpul cind domiciliau in Bucuresti.–
Se va studia posibilitatea ca agentul mentionat mai sus, sa fie marsrutizat la Cimpulung Muscel, pe baza unei legende, cu scopul de a lua legatura cu suspectul si a stabili date despre activitatea sa dusmanoasa pe care o desfasoara in prezent, cu ce elemente mai intretine relatii din C-Lung si alte localitati din tara, etc.–
Termen de executare 31.XII.1957.
Executa Biroul II din cadrul Reg.

6/.– In scopul identificarii legaturilor lui NOICA CONSTANTIN si-n special la sfirsitul fiecarei luni cind acesta face deplasari la Bucuresti, se va lua masuri de a fi pus in supraveghere operativa in timpul deplasarilor, iar la domiciliu, se va studia posibilitatea creierii unui post de supraveghere fix.
Termen de executare 15.XII.1957.
Executa Bir. II dela Reg., iar predarea ob. o va face Lt. Maj. Pita Ioan.

7/.– Vom intocmi o sinteza, asupra tuturor materialelor ce le posedam asupra lui NOICA CONSTANTIN, din care sa rezulte persoanele din Bucuresti, care apar ca legaturi ale lui NOICA.– Sinteza va fi inaintata Directiei II-a M.A.I., pentru a lua masuri operative, asupra legaturilor lui NOICA, care domiciliaza in Bucuresti.–
Termen de executare 31.XII.1957.
Executa Lt. Maj. PITA IOAN.

8/.– NOICA CONSTANTIN zis DINU, de-si are domiciliul obligatoriu in orasul Cimpulung Muscel, periodic face deplasari la Bucuresti, fara aprobarea organelor de militie.
In acest sens, vom lua masuri de a ne documenta, daca persoanele care parasesc „D.O.“ fara aprobare, sint pasibile de pedeapsa si-n caz afirmativ, ce sanctiune ar putea lua obiectivul nostru.–
Termen de executare 10 ianuarie. 1958.
Executa Lt. Maj. Pita Ioan.

9/.– Se va continua interceptarea corespondentei interne si externe a suspectului, cu scopul de a se stabili in continuare caracterul relatiilor ce le are cu tradatorul CIORAN EMIL din Franta, BUCSAN GABRIELA, dela legatia Franceza din Bucuresti si pentru identificarea si altor legaturi, pe care inca nu le cunoastem.–
Sarcina cu caracter permanent.

10./– In cazul cind, prin agentul „PETRICA ALEXANDRESCU“ nu reusim sa realizam sarcinile actiunii de verificare, vom lua masuri de studiere a 1-2 elemente, ce vor fi identificate in anturajul suspectului si vom trece la recrutarea unuia ca agent, care va avea calitati.–
Termen de executare 25 ianuarie 1958.
Executa Lt. Maj. Pita Ioan.

In functie de rezultatele ce vor fi obtinute, vom lua masuri de aplicarea si altor masuri informativ-operative, ce vor necesita, in care sens vom face noi propuneri.

LUCRATOR OPERATIV PRIM
SEFUL SERVICIULUI RAIONAL
Lt. Maj. I. Pita.
Lt. Majur. P. Brenea.–

D E A C O R D
==============
SEFUL BIR. II DIN CADRUL REG. M.A.I. PITESTI
C A P I T A N, I. Micu.–
15 Noembrie 1957.
C.Lung Muscel.
(ACNSAS, ARHIVA FOND INFORMATIV, DOSAR NR. 207, vol. 2, f. 68-73)



* * *
„FRAGA“

N O T A

privind supravegherea operativa a obiectivului „DAN“ din Reg. Pitesti, efectuata in ziua de 16.XII.1957 de la orele 8.10 pina la ora 16.20.–


ACTIVITATEA OBIECTIVULUI

La ora 10, Dan pleaca din str. V. Conta Nr. 7-9 unde a locuit, cu un plic in mina si merge pe Str. V. Conta, Traian Vuia, Bd. N. Balcescu si intra la magazinul foto-sport de unde isi cumpara o caciula maron, iese de aici cu ea pe cap si merge pe bd. N. Balcescu din statia C.A. Rosetti se urca in tramvaiul 4 si coboara la statia Lt. Dtru Lemnea, continua pe jos pe bd. Ana Ipatescu, Str. Amiral Urseanu, Ion Frimu, Str. N. Iorga si intra pe Intr. N. Iorga la nr. 2, etaj II, apt. 5, ora fiind 10.20.
De aici DAN iese la ora 11.20 cu un pachet 20/20 ambalat in hirtie alba lasind in schimb aici plicul cu care a venit si pleaca de aici impreuna cu doua individe care vor purta numele conspirativ de DINA si ANA. De aici impreuna merg pe str. N. Iorga, Calea Victoriei, unde discuta cu DINA si intra toti trei la Palatul Republicii unde a vizitat expozitia de Arta Plastica, unde s-a stabilit ca ANA este secretara prof. OROIU si cititoare la Palat. Aci stau circa 15’ dupa care DAN si ANA ies de aici si merg la oficiul de voiaj de unde DAN isi cumpara un bilet pentru Cimpulung, pentru seara.
De aici DAN impreuna cu DINA merg pe Calea Victoriei, Str. C.A. Rosetti, Bd. N. Balcescu din statia C.A. Rosetti se urca ambii in tramvaiul 4 si coboara la statia Grigore Alexandrescu si tot din aceasta statie se urca in tramvaiul 27 si coboara la statia Gara de Nord.
Dupa coborire merg impreuna pe Str. Pandele Tarusanu si intra pe str. Petre Poni si intra la nr. 18 (intrarea ce se incuie cu yale, a doua usa de la coltul strazii) ora fiind 13.10.
„DINA“ pleaca de aici la ora 13.25 pe str. Petre Poni si este luata in S.O.
„DAN“ pleaca de aici la ora 13.35 impreuna cu un individ in etate de 38-42 de ani, fata prelunga, parul lung negru, cu fire carunte, imbracat in canadiana kaki, basc bleumarin, pantaloni bej, pantofi maron si merg pe str. Petre Poni, Bd. I.G. Duca, se opresc in statia I.T.B. Gara de Nord, discuta 2 minute, dupa care DAN se urca in tramvaiul 15 si coboara la statia Patria. Continuind pe jos pe Bd. Magheru, Str. C.A. Rosetti si intra pe str. V. Conta nr. 7-9, etaj 5, apt. 164, unde a locuit ora fiind 13.50.
De aici DAN pleaca la ora 14.10 cu servieta pe care a avut-o asupra sa la venire si merge pe str. V. Conta, C.A. Rosetti, Maria Rosetti si intra la nr. 8, etaj II, apt. 4-5, unde DAN discuta cu o individa si ii spune acesteia ca pleaca diseara, isi ia la revedere si pleaca ora fiind 14.20.
Dupa ce pleaca merge pe str. M. Rosetti, si intra pe str. I.L. Caragiale nr. 35 intrarea principala ora fiind 14.22 si pleaca la ora 14.50, merge pe str. I.L. Caragiale, Icoanei, si intra la restaurantul Moldova, unde serveste masa timp de 15’ se reintoarce pe str. Icoanei, I.L. Caragiale si intra la aceiasi adresa. De aici DAN pleaca la ora 16.30 pe str. I.L. Caragiale, Icoanei, si intra pe Str. Dionisie Lupu la nr. 56 in fundul curtii la usa din dreapta (casa mica) ora fiind 16.20. De aici urmeaza raport de activitate la regiunea de Securitate Pitesti.