OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

La Londra, 7 iulie 2005 n-a fost o surpriza. Vorba unui supravietuitor, cu fata plina de singe si funingine : „Ni s-a tot spus ca o sa se intimple si s-a intimplat“. Nu mai departe de Craciun, fostul sef al Politiei Metropolitane avertiza ca intrebarea nu e „daca se va intimpla“, ci „cind ?“. „De ce ?“ Aceasta e acum intrebarea, cu sinistrul bilant in fata. Cu imaginile familiilor distruse umplind micile ecrane si paginile ziarelor, mame, tati, copii, soti, sotii, frati, surori care isi pling mortii, vinovati de un singur lucru: ca au luat joi dimineata metroul sau autobuzul ca sa mearga la serviciu. Si mai e, evident, o intrebare : „Cum pot fi opriti ?“ Nu daca, nu cind. „Cum?“.
Daca au sperat cumva repetarea Modelului Spaniol – teroristii s-au inselat. Masacrul de la Madrid a fost cauza directa a inlocuirii la putere a dreptei lui Aznar cu stinga lui Zapatero. Care Zapatero a retras mintenas trupele spaniole din Irak. Al doilea lucru pe care l-a facut a fost legalizarea casatoriilor homosexuale, dar asta e alta poveste (desi nu chiar lipsita de legatura). Marea Britanie nu e Spania. Tony Blair nu e Zapatero. Iar Londra nu e Madrid.
Din nefericire, Londra a mai cunoscut teroarea, adusa de bombele lui Hitler si de bombele IRA. Britanicii nu s-au plecat atunci si n-o vor face nici acum.

Cine se indoieste ar fi trebuit sa fie duminica, la trei zile dupa masacru, in Parcul Saint James, pe Mall si in fata Palatului Buckhingham. Printre sutele de mii de oameni care au indurat ore intregi un soare crincen ca sa isi ovationeze Regina, dar mai ales printre sutele de eroi care acum 60 de ani le-au adus victoria in cel de-al doilea razboi mondial. Citi mai traiesc, veteranii au vrut sa fie acolo. Impovarati de ani, subreziti de boli, si-au indreptat spinarile si au defilat impecabil, cu piepturile pline de medalii. Si, cind unul, cind altul, au facut cu ochiul celor de pe margine, zimbind hitru. Asa urale si aplauze nu poti auzi nicaieri. Mesajul n-avea nevoie de traducere: „Mama lor de bestii. Nu ne-au incalecat atunci, n-o sa le iasa nici acum“. Paralela cu al doilea razboi mondial e usor de facut: si acum e o lupta cu un adversar bestial si perfid, cu anvergura mondiala. Si acum, miza e libertatea. Si acum, lupta e lunga si grea. Exista insa o mare diferenta, care duce direct la intrebarile-cheie de mai sus : „de ce o fac?“ si „cum pot fi opriti ?“. Diferenta e la fel de usor de distins. Generatia lui Churchill n-a avut ceva in plus, ci, surprinzator poate, ceva in minus.

- Ambiguitatea. Ezitarile
„De ce luptam? Ca sa invingem o tiranie. Obiectivul nostru? Victoria totala“. Cuvintele lui Churchill, de la obraz, spuneau ceva elementar: ca sint momente de criza cind realitatea nu mai poate fi vazuta in tonuri de gri, mai inchis, mai deschis, ai gresit si matale, am gresit si eu, hai la una mica sa ne intelegem. Pe vechi, la Liga Natiunilor, pe nou la ONU, ca bufetul e gratis si tine deschis pina dimineata. Nu. Vorbele lui Churchill ne reamintesc ca sint momente cind realitatea e ori alba, ori neagra. Ca pe lume exista bine si exista rau. Ca teroarea nu poate fi justificata. Si totusi, de cite ori, din cite voci, nu continuam sa auzim justificari? Generatia lui Churchill n-a „igienizat“ teroarea. I-a zis pe nume. Azi? Ia sa vedem... De pilda, New York Times, despre numitul Al Zarkawi, flacaul care taie capete la civili in Irak si da clipuri la Al Jazeera, sa faca rating.

Banuit ca ar fi comandat masacrul de la Londra. Ce credeti ca e Al Zarkawi, pentru New York Times? „Luptator iordanian“. Nu terorist, nu asasin in serie, nu bestie, nu psihopat. Luptator iordanian. Lupta si omul, cum putea, pentru o cauza. Poate una dreapta, nu ? Cam care ar fi aceea? Sa-l auzim pe George Galloway, fost deputat laburist, acum deputat independent de Londra. Acuzat ca a primit milioane spaga de la Saddam, in cadrul programului ONU „petrol contra hrana“. Pe Saddam il vizita frecvent, sa-i multumeasca pentru curaj si intelepciune, cam in perioada cind ingropa siiti in gropi comune. Si zice Galloway, la BBC, seara, pe 7 iulie, cind mortii din metrou inca fumegau: „Care e diferenta intre atrocitatea de azi de la Londra si cea comisa de infanteria americana la Fallujah, in Irak? Ocuparea Afganistanului si a Irakului e cauza atacurilor de la Londra“. Redactorului de la BBC (unde nu se spune terorist, ci militant, insurgent, maximum extremist...), saracul, i-au cedat nervii si l-a intrebat sec pe Galloway: „Dumneata chiar crezi ce spui ?“. Greu de stabilit, cert e ca Galloway si tovarasii lui de convingeri spun, si spun, si tot spun. Si opiniile lor sint larg difuzate. Pentru ca au ajuns un fel de norma in Occident.

- „Idioti folositori“
Ce nu exista in Vest pe vremea lui Churchill era un curent de gindire infiltrat de-atunci foarte adinc. A fost implantat de Kremlin, in universitati (formatoarele de cadre) in presa si in politica, exponentii lui fiind descrisi cu nemuritoarele cuvinte: „idioti folositori“. Extrem de folositori. Asa ca alianta de conjunctura cu o dictatura bestiala (URSS) spre a invinge alta dictatura bestiala (Germania Nazista) a ajuns sa fie descrisa drept Mare Infratire de Arme. Iar colonizarea sovietica a jumatate din Europa si extinderea comunismului in lume este caracterizata drept dorinta fireasca a popoarelor de-a imbratisa un model nou, umanist, al egalitatii, pacii si prosperitatii.
Ca sa nu mai fie acuzati ca sint comunisti (dupa vorba, dupa port), mai nou, „folositorii“ de care vorbea Stalin isi zic, derutant, „liberali“. Pentru ca vor sa ne elibereze, la fel ca si Internationalismul Proletar. De Capitalism, Democratie, Crestinism. Conform acestui generos program, de toate relele de pe lume sint vinovate doua tari: SUA si, partial, Marea Britanie, mai ales de la Margaret Thatcher incoace. Ramasa temporar fara goarna dupa prabusirea blocului comunist european, stinga pro-comunista occidentala s-a reorientat rapid. A lansat un nou concept: „multiculturalism“.

Pe scurt, toate culturile, toate sistemele politice, sociale, economice, religioase de pe lume sint egale ca importanta si valoare, toate sint la fel de bune si trebuie ocrotite si incurajate. Cu o exceptie: democratia occidentala de sorginte crestina, adica, pe scurt, democratia. Conform gindirii „multiculturale“, raspunsul la intrebarea „de ce face Al Qaida ce face?“ este, desigur: din cauza imperialismului occidental (citeste: american). La a doua intrebare, „cum pot fi infrinti“, avem doua raspunsuri. Primul e plin de speranta si incredere intr-un viitor luminos, care bate la usa: „Nu pot fi infrinti!“. Al doilea e mai temperat si mai pe termen lung: „Retragere totala. Asa n-o sa ne mai urasca si, pentru ca ii rugam frumos, ne vor lasa in pace. Ca doar n-or fi nebuni...“. (Intre timp, acasa, nationalizam mijloacele de productie, bagam niste impozite ca lumea, sa luam de la bogati si sa dam la saraci, o lasam mai moale cu democratia, prea voteaza toata lumea si uite ce iese, nici o Constitutie Europeana nu mai poti sa treci, avem treaba: sa legalizam drogurile, sa distrugem politia si armata si sa imbratisam alte culturi, alternative, ca a noastra e depasita – vezi Zapatero). Bun, poate nu va vine sa credeti. Vorbim de occidentali, cum sa spuna asa ceva? Simplu, extrem de simplu. Unii asta cred. Iar cei ce nu cred sint convinsi ca asa au de cistigat. Putere, bineinteles.

- „Nesofisticat“ si „simplist“
Din convingere sau cinism, e acelasi mecanism ca la teroristi. Unii sint spalati pe creier si se duc cu bomba, altii, mai destepti, ramin sa scrie comunicatele pe internet si sa dea casetele la Al Jazeera. In timp ce planuiesc noi atacuri. Ar fi avut ei mult spor daca viziunea „simplista“, „nesofisticata“, a generatiei lui Churchill n-ar avea in continuare apel la popor. „Bastards“ si „Go to Hell“ – au titrat cele mai citite tabloide britanice dupa asasinatele de joia trecuta. Direct si nesofisticat, cei ce nu sint de acord cu George Galloway sau cu „liberalii“ din presa combat fara probleme argumentele defetiste, impaciuitoriste, anti-occidentale. Terorismul islamic, intruchipat de Al Qaida, exista hat, cu mult inainte de razboiul din Irak. In pofida atacurilor in serie, guvernele occidentale din anii ’90, si in special administratia Clinton, au decis sa ignore amenintarea. S-au inselat crunt. Interventia din Afganistan a fost consecinta directa a masacrelor din 11 Septembrie. In urma ei, Regimul Taliban a fost invins, Al Qaida a ramas fara baze si Afganistanul are un guvern ales democratic. Razboiul din Irak a fost declansat dupa ce TOATE marile servicii de informatii din lume, INCLUSIV Francezii, Germanii si Rusii, au conchis, dupa informatiile de atunci, ca Saddam avea arme de distrugere in masa si voia sa produca altele. Razboiul n-a fost lipsit de justificare. In plus, era intr-un moment in care Saddam lucra intens, cu spagile, la ridicarea sanctiunilor ONU. Exista acum acuzatii ca foarte inalti oficiali din Franta si Rusia ar fi fost mituiti prin acelasi program „petrol contra hrana“, ancheta e in plina desfasurare. (Franta si Rusia fiind tari cu drept de veto in Consiliul de Securitate al ONU, cu pozitii cunoscute in problema irakiana).

Fara embargo, exista riscul ca Saddam sa-si refaca arsenalul. Fara Saddam, Irakul a avut alegeri. Violentele persista, dar populatia irakiana nu doreste revenirea la dictatura. Iar varsarile de singe sint cantonate in zona sunnitilor, minoritatea prin care Saddam a controlat Irakul, si care si-ar putea dori revenirea la dictatura. Fallujah era unul din bastioanele teroristilor, americanii au cerut zile intregi civililor sa iasa din orasul incercuit, iar atacul s-a desfasurat casa cu casa, spre a reduce la minimum victimele, orasul n-a fost pisat cu artileria si aviatia. Nici o legatura cu bombele puse de teroristi in metrouri si autobuze.
Asa stind lucrurile, „de ce ?“. Iata ce spun expertii. Pentru ca o minoritate de clerici islamici fanatici, in principal din Arabia Saudita, recruteaza teroristi, care sint efectiv spalati pe creier. Nu e ceva nou, Pol Pot si Mao au avut si ei rezultate minunate in domeniu. Recrutarea teroristilor nu se face doar in Orientul Mijlociu, ci si in tarile occidentale cu comunitati musulmane. Exista de pilda banuieli pronuntate ca masacrul de la Londra ar fi fost comis de cetateni britanici.

Cei ce conduc aceste structuri teroriste dispun se pare de fonduri uriase si exista indicii ca au sprijin activ din Arabia Saudita, Siria, Iran. Planul lor este impunerea prin violenta a unui stat islamic mondial. Iarasi, nimic nou. Suna anacronic, aberant. Dar e un plan real si, dupa cum vedem, pus in aplicare cu rabdare. „Cum pot fi opriti?“ In primul rind, spun expertii, pe plan politic, nici un pas inapoi. O retragere din Irak ar fi catastrofala. Tara ar reveni in mod sigur la o tiranie singeroasa. Dictaturile din jur ar fi incurajate. Democratia renascuta din Liban s-ar prabusi. Mersul Iranului spre democratizare ar fi oprit. Administratia palestiniana, scapata in sfirsit de Yasser Arafat, ar cadea din nou sub controlul teroristilor sprijiniti de Teheran si Damasc. In planul actiunilor concrete anti-terorism – pe linga cele militare, informative si de politie – ar fi nevoie de presiuni reale asupra tarilor banuite ca sprijina terorismul islamic si eforturi masive de a jugula sursele de bani. In plus, ar fi nevoie de oprirea focarelor de recrutare din Occident, prin aplicarea legilor existente, care interzic incitarea la violenta pe criterii etnice sau religioase. Adica puscarie pentru cei ce fac asa ceva, nu invitatii la Primaria Londrei (cum s-a intimplat).

- Teroristii pot fi opriti
Idei limpezi, dar aplicarea lor inseamna ani si ani de eforturi. Care au nevoie de sustinere permanenta din partea publicului. Si de cooperare. Pina acum, razboiul contra terorismului a fost dus de americani si britanici. Au ajutat si ajuta si altii. Dar nu e de-ajuns. Ar trebui, spun aceiasi experti, ca Franta si Germania sa nu mai stea pe gard si sa acuze SUA, ci sa puna osul la cistigarea luptei din Irak. Totodata, ar trebui sa inceteze toleranta nejustificata aratata in Europa clericilor islamici extremisti, care sint lasati in pace sa predice si sa racoleze asasini, de teama acuzatiilor de rasism si islamofobie lansate in rafala de presa si politicienii de stinga, asa-zisii „liberali“. „Folositorii“. Ambiguitatea si ezitarile Occidentului nu folosesc nici unui scop nobil, nici vreunui nou umanism planetar. Le folosesc doar teroristilor. Doar asa pot unii sa spuna ca Al Qaida reprezinta toti musulmanii din lume, ca ar fi vorba de „lupta dreapta a Islamicilor impotriva jugului Occidental“.

Direct si nesofisticat, clar si fara ambiguitati, realitatea e totusi alta. Si e stiuta. In 2002, la Islamabad, presedintele Pakistanului, Generalul Musharaf, a deschis lucrarile unei mari conferinte a oamenilor de stiinta islamici. „Mari sint contributiile savantilor islamici la civilizatia mondiala“, a grait Generalul. „Dar – a continuat el – ar trebui sa fim orbi sa nu vedem ca tarile islamice sint azi cele mai ignorante, mai bolnave si mai sarace din lume“. Nu bombele, nu fanatismele religioase medievale, nu capul ingropat in nisip, nu propaganda anti-occidentala, nu pomenile din Vest vor schimba lucrurile. Libertatea, democratia, domnia legii – da. Ca teroristii pot fi opriti e clar, pentru ca si altii au fost opriti. Dar pentru asta, e nevoie de hotarire, bazata pe adevar. Spus ca pe vremea lui Churchill. Direct si nesofisticat.