Autor: 
Categoria: 
–„Fată, o ştii pe Jenÿ, manichiurista aia din Queen’s? E bună, fată, că taie pieliţele pînă în carne, nu e ca coreencele alea care doar împing pieliţa niţel, arată bine o zi-două şi după aia trebuie să refaci operaţia. Mie-mi place să le taie pînă-n carne, fată, să simt, nu cu şmecherii.“
Nu în secret, Jenÿ avea o potaie, un bijon (Fifi?), care, într-o nenorocită de zi, a înghiţit ditamai punga de plastic. Disperată, stăpîna şi-a cancelat vacanţa în Florida, s-a internat cu cîinele în spital şi, după operaţia delicată, zece mii de dolari mai tîrziu, a ieşit cu animalul ca nou.
–„Fată, tot concediul mi s-a dus
pe cîinele ăsta. Mînca-l-ar mama!“
I-a mai luat şi o lesă nouă (Vuitton, „din piele de şopîrlă, fată!“) – potaia avea mai multe accesorii de firmă decît bipedul impozitabil. Era drăguţ – cîine, deh! –, uneori exprima ceva note muzicale prin gîtlej, ca... cum îl chema? –„Dan Spătaru“ –„Exact ca el, da’ şi mai subţire.“ De unde i-au ieşit potăii vorbe că ar fi ştiut, în genere, să cînte. Jenÿ îl costuma, pentru balmascheurile de Hallowe’en, în pompier, în albină, în Zorro, în vrăjitoare, în sticlă de Coca-Cola, ba chiar şi în perie de dinţi Dunhill. Manichiurista avea grijă de bijon, „floricica lu’ mama, vino să te puuup“, care stătea tolănit in the nails salon toată ziua, putoare mică.
–„Îţi făcea unghiile expré, fată. Să-ţi placă, să te relaxezi şi să te pui pe poveşti – de-alea porcoase îi plac cel mai tare. M-am cam certat cu ea, că era gură mare, da’ tot la ea mă duc – taie pieliţele atît de bine...“
*
Adina făcuse actoria în România; la New York, mai salcîm cu scena! Viaţă grea, nine-to-five, plus două ore pe metrou, în fiecare zi. într-o zi, îl vede pe unul în tren, îl urmăreşte, aşa, finuţ, ajung în Jersey. Se dau jos amîndoi la capăt, Adina îl ia la fix: „Aş vrea să te cunosc mai bine, n-am mai văzut bărbat care să umble cu şosetele desperecheate“. Omul se uită-n jos – una roşie, alta galbenă –, o invită la el. După vreo două luni, a dat-o afară. –„Fată, zice Adina, eu am încercat să-i explic lu’ americanu’ ăsta cum e cu iubirea, cu sentimentele, că e profundă, da’ el nu şi nu, că să nu mă mai vadă. Şi acum, uite, m-a lăsat însărcinată, of, Jimmy, Jimmy!“ –„Auzi, da’ tu i-ai spus?“, zice Jenÿÿ. –„N-auzi, fată, că ăştia nu înţeleg nimic? Ce să vorbeşti cu prostu’?“
*
Trece vreme, Adina pleacă în România, la mama, stă cîteva săptămîni, dar cînd să se întoarcă în State, îi zic ăia, la aeroport, că viza nu-i mai e valabilă şi că nu poate intra. Fata o sună pe Jeanne la Paris, doar erau prietene de mici, şi se invită la ea. Acolo, alea-alea, îi cumpără lui Jimmy nişte cravate Hermès, împrumută paşaportul franţuzesc al lui Jeanne, se tunde ca ea, să dea bine la poză, şi, hopa, ajunge la Kennedy, îi zîmbeşte frumos vameşului, ăla o lasă să treacă – şi asta se duce direct la Jimmy, fată, cu cravate cu tot şi cu burta la gură, că erau vreo opt luni de cînd îl văzuse cu şosetele alea incitante. –„Auzi, fată, eu îi duc cadouri şi ştii ce-mi zice şitu’ ăla? Cică whadda fuck do you want now?“ Io am intrat repede pe lîngă el, da’ el după mine, fugea ca nebunu’ cu o tigaie în mînă, mai era şi cu una în casă, o curvă îmbrăcată în Moş Gerilă, bea un Martini, întinsă pe pat, şi rîdea, fugeam, fată, în jurul mesei, da’ tot m-a pocnit în cap, ce cucui mi-a făcut, nenorocitu’! Auzi, cică avocat!“
–„Şi nu te-ai dus la Poliţie,
fată?“ –„M-am gîndit. Da’ era tatăl copilaşului, vai
de capu’ lui.“ –„ Şi ce-ai făcut?“ –„N-aveam nici
unde sta, fată, că dădusem apartamentul. M-am dus şi eu la nişte
măicuţe din Manhattan Nord. M-au ţinut la ele, tare bune femei.
Mi-au dat o cameră, de mîncare, mă întîlneam în
bucătărie, dimineaţa, cu Sister Emmanuella. «Să-ţi fac o
omletă, sister?», o-ntrebam dulce. Avea un coif din ăla, alb,
apretat ca la olandeze. «Nu, mersi», spunea ea, «sînt
vigană». Fată, îţi spun, măicuţele ălea erau
grozave. M-au dus la Maternitate, aveau şi ele grijă de copil după
aia. Prin ele i-am aranjat şi lui Flaviu, că-l ştiam din
facultate, juca gol în Danaidele. Nu-şi găsise nimic aici.
Era în pericol să-l deporteze, încercase să se însoare
pentru acte c-o portoricană, da’ aia îi ceruse zece mii şi
el nu avea decît cinci. Aşa că s-a dat gay, şi-a găsit unul
care să-l sponsoreze pe amor, decît că Flaviu s-a speriat şi
după aia a fugit de la ăla şi umbla bezmetic prin oraş. Am vorbit
cu măicuţele şi i-au aranjat ele să stea la călugări. Venea
dimineaţa, îi făceam omletă, da’ a trebuit să-mi fac şi
eu un rost, că rămînea copilul fără tată. Aşa că l-am
găsit pe Ricky, era cam dilimandros, da’ m-a luat cu acte, că aşa
am putut să rămîn şi eu în State.“
–„Cu ăsta cît ai stat?“ –„E greu cu ăştia, fată, americanii ăştia sînt duşi. Veneam cu el de la Albany, conducea el, şi-mi zice că o să primească zece mii de la compania unde lucra, cică primă de copil.“ –„Facem fifty-fifty“, îi spun eu. „Normal, fată, doar eu făceam copilul, şi nici măcar nu era al lui, fir-ar al dracului!“ –„Şi ce-a zis?“ –„L-au apucat pandaliile, că ce mă bag eu în banii lui... Şi atunci i-am zis şi eu, cred că i-am tras o poşetă sau două, că ăla a oprit maşina pe pod, eram pe Queensboro Bridge, fată, patruj de metri peste rîu, s-a dat jos din maşină şi a sărit în apă.“. –„Ă?“ –„Da. Am sunat-o pe Meli, că stă alături, pe Roosevelt Island, şi i-am zis să se uite la mine; aia, fată, zice că unde. Pe Queensboro, fată! Păi, dă la televizor, că a căzut unu-n apă şi e plin de helicoptere şi poliţie. Da, acolo, sînt eu, pe pod, ăla care a sărit e nebunu’ meu; ia binoclu’ şi uite-te. Şi i-am făcut cu mîna. Era să leşine, fată. După aia m-am dus la spital, unde-l căraseră pe Ricky, ce dacă n-avea nimic? Cînd am ajuns, îl veghea maică-sa în pat, îi adusese şi un tediber.“ –„Ce faci, cucoană?“, i-am zis ei, „ăla era mut de nervi“. –„Îi aduc cîte un ursuleţ de cîte ori sare de pe cîte un pod.“ –„ A sărit de multe ori?“ –„Daa, nici nu mai număr. Sărea de pe garaj de la patru ani. Acum s-a obişnuit“.
RSS Feed
Newsletters