OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Mintea-nceată se împlîntă în lipsa pasiunii atunci cînd vede în hyphen un ceva, ceva, acolo, în lumea vizibilă. Deşi, tehnic vorbind, hyphen-urile lui Paul sînt sculpturi– sute terminate, mii desenate, miriade visate – ele sînt esenţialmente invizibile pentru ochiul natural. Dar ele i se arată ochiului interior, spiritual. Ele leagă spaţiile plate şi volumele fără a aparţine nici unuia; ele sînt imposibili traficanţi de idei, de la cuburi la sfere şi de la puncte la nimic; ele provoacă simţul comun ca structuri utopice arcuind peste oraşe şi peste arcuri de triumf deja ucise de gloria lor monumentală precum fluturii îngheţaţi în ambră. Acolo unde nu fusese nimic, Paul împlînta trei stîlpi ca să susţină un rectanglu de contemplat. Arta lui extremă cîntă-n alter-tonuri: e vocea vibrantă a generaţiei sale exilate în alţii.

 

Monumentalismul lui Paul, ce face piazzele să crească sub cerurile exorbitante, atinge o coardă renascentistă. Visa (sau era doar un joc vag serios?) să acopere oraşul Coventry cu un imens hyphen; apoi, să construiască un hyphen arcuind peste parizianul Arc de l’Etoile; apoi să sculpteze un „Tristar“ impunător, aerian, dar atît de lucios încît primarul Londrei, temîndu-se de înmulţirea accidentelor de circulaţie, a interzis amplasarea lui în faţa gării Victoria Cross, spre deosebire de primarul Bucureştiului, care a aprobat amplasarea „Nasturelui“ lui Paul în centrul Pieţei Charles de Gaulle, ceea ce a sporit bine numărul de accidente. Fiind prea mare şi pentru pîntecul unui Hercules 300, „Tristar“-ul a fost transportat către Canada pe un vapor, apoi a blocat şoseaua dintre Halifax şi Ottawa pe care l-a cărat un camion mai mare decît noi toţi. Opera lui Paul se mişcă, nemăsurat, între înfinitul mare şi cel mic. Hyphen-urile lui sînt insaţiabile: precum iubirea dantescă, ele sugerează că totul poate fi legat de tot şi de orice, în tonuri bărbăteşti şi totuşi angelice. „Crucificarea“, pe care timişorenii cu of şi dezbateri au lăsat-o să fie expusă în faţa Catedralei, e şi monumentul sublim ambiguu al Revoluţiei, şi expresia volatil de clară a complexităţii artei lui Paul.