Veta, erogena Veta,
făcu-un vis de se făcea
România ţara mea.
Suflă duh hlizit pe ape
să ne dea un brînci uşor
(capra altora să crape
că nu-i ţap ispăşitor):
„Facerea vă e ieşirea
şi dorul aleator.
Fi-v-ar spaţiul aiuritic
şi sexul ameţitor!“
Moscova nu crede-n lacrimi,
şi nici Washingtonu-n rîs:
nimeni n-are rîsu’-plînsu’
ca al nostru predispus;
turţ în sînge, ochii-n pari,
plaga-n cer dă vlagă-n cler
securiştii cînd ne cer
frica-n sîni şi sînii mari;
curba oarbă, dreapta stîngă,
nesimţirea – simţ comun,
ţoapa ţopăie pe lîngă
mitocanul ei imun.
Imunificenţa Voastră –
Iliescu Yogaga –
pierde udul raţiunii
sec în stat cînd şut să dea
cu mici ţeste late-n buze,
pieptănate pe-ADNeu,
cu-Îngeromul cu ventuze,
cu inpoportunul EU.
Ei ne trebe, Bush ne cade,
noi ne rîdem, ei ne plîng,
cum prea bine i se şade
unui neam plasat nătîng.
Într-o ţară de cacao
Vodă Băse-i sus pe capră;
porcii-i fac bau-bau pe Tao –
merdă dulce, poamă acră!
N-are plan, dar are snagă,
nu-i orgasm, dar e harismă,
n-are mînă teoloagă
pînă-n vîrf s-ajungă-n cizmă...
Cum Vetuţa erogena
se trezea din vis sălbatic –
că, unde-i plăcere, jena
n-are loc automatic –
se întinse-n lat şi iar
cu pistrui, cu subţiori,
cu-ochiul zilei, falnic far,
să te facă, zău, să mori:
Vodă-i cool – surfînd pe ape
ne pluteşte într-un doar:
vestu-n pupă şi-n supape
să vă sufle – alivoar!

