Nr. 625 din 25.05.2012

Focus
Editorial
Actualitate
Opinii
Informaţii
Politic
Literatură
Istorie literară
Filozofie
Arte
Agenda culturală
Rubrici
Internaţional
 
Carmen MUŞAT
Paul CERNAT
Ovidiu DRĂGHIA
Iulia POPOVICI
Adina DINIŢOIU
Ovidiu ŞIMONCA
Alina PURCARU
Doina IOANID
Bianca BURŢA-CERNAT
Andreea RĂSUCEANU
Cezar GHEORGHE
Silvia DUMITRACHE
Observator cultural
vezi toti autorii
Translation

Acasa   |   Arhiva   |   2009   |   Martie   |   Numarul 467   |   COSMOPOLIS. Metafizica lui de parking!

COSMOPOLIS. Metafizica lui de parking!

Autor: Călin-Andrei MIHĂILESCU | Categoria: Rubrici | 0 comentarii
Tipareste pagina Mareste caractereMicsoreaza caractere Marime text
E mai greu să parchezi decît să nu parchezi – ştiu. Şi mai ştiu că: nu e om care să nu fi parcat măcar o dată-n viaţa lui (nu e musai să ai maşină ca să parchezi); că unii parchează înainte de a fi învăţat, cum şi unii dintre ei nu învaţă niciodată; că sîntem o specie slabă, căreia îi lipseşte cel de-al şaselea simţ – al parkingului; că ni se urcă sîngele la cap cînd parkingul ne înşeală; că bucuria de-a găsi loc de parcare ţine prea puţin; că anxietatea ne cotropeşte cînd trebuie să dăm fuga jos în stradă să mai hrănim hulpavul parcometru; sau cînd nu ne mai amintim unde am pus blestemata aia de maşină în parkingul de la mall. V-am spus ce ştiu şi ce, cred, ştim cam toţi: parcatul e frate cu transpiratul.
 
Dacă ne-am apuca să spunem cîte-am avea de spus despre parking, nu ne-am mai opri niciodată. Discuţiile despre vreme ne democratizează molcuţ, făcîndu-ne să dăm înconjur mediului ca nişte fiare blînde şi superstiţioase; atari discuţii omoară orice alt subiect de conversaţie (împărtăşesc multe cu ’Nea Iancu Caragiale, dar nu şi nacafaua meteo). Pe cînd vremea e un subiect de cînd lumea, parkingul e sujet tînăr: nu prea ştim cum să-i punem frînă enervării pe care ne-o produce. Pe ce lume pe dos trăim de vreme ce parcarea a devenit un subiect de discuţie zilnică a contemporanilor dumneavoastră şi ai mei? Generală, particulară, perpetuu imobilă, enervantă, parcarea e un obicei de mîna a doua, cam ca pilirea unghiilor, care a ajuns să joace un rol principal în dramele noastre cotidiene. Agentul de parking nu are predecesori iluştri. Legendele greceşti nu menţionează nici un soi de contra-Hermes; Charon nu era parcagiu acolo, jos, pe apele letale; nici centaurul Chiron, nici iutele Ahile nu erau parcaşi; nimeni nu-i vămuia pe căruţaşii în stare de repaos. Nici Cerberul cu trei capete, nici dragonii chinezeşti, nici heruvimii creştini n-aveau de-a face cu parcarea, ocupaţi cum erau să păzească porţile grele ale variilor tării. Agentul de parcare, parcaşul contemporan, e orfan de părinţi mitologici. Poate de aceea ni se pare inflexibil (şi) minor.
 
În ce mă priveşte, eu întreţin relaţii ambivalente cu parkingul: deşi el pare indiferent, ştiu că mă pîndeşte. Pare a fi doar un petec de asfalt. Dar e – oho! – mai mult decît atît. Locurile de parking ne iau maşinile o’statice şi ne silesc să le abandonăm intimitatea lor bunului plac al locului public şi al agentului său feroce. Parkingul ne învrăjbeşte (alt fenomen global negativ): de cîte ori nu ţi-a venit să-l mănînci cu fulgi cu tot pe cel care tocmai ţi-a luat locul? Te ia cu draci, îţi vine să muşti volanul, te calmezi zicîndu-ţi „E, mare lucru, găsesc alt loc!“, dar intri în criză de timp, mai dai o tură, îţi aminteşti de norocosul care ţi-a luat locul tău, îl mai blagosloveşti c-o vorbă deşucheată, te muşcă şarpele geloziei de inima care bate mai repede de grabă şi nervi. Gelozia, neputinţa îţi pot suci minţile şi învîrti limba. De pildă, o bună prietenă, mare lingvistă (nu spui cine, că a căzut de mai multe ori la parcologie), mi-a mărturisit odată: „Eu sînt particulară de Logan“.
 

Prefăcîndu-se că sînt minore, parcările ne fac să ne credem superiori. Cu cîtă viclenie o fac! Pentru că ele pot fi ale oricui, fiecare dintre noi le e, de fapt, supus. Ele – independente şi batjocoritoare; noi – mereu în criză. Cum ar veni vorba, parcările ne sînt transcendente. Ca atare, haremul lor de asfalturi e obiectul unei metafizici pe care o putem iniţia aşa: parkingul e un loc care îţi mănîncă timpul.

În Manhattan poţi vedea semne de „circulaţie“ parcă scoase din decalog („Thou shalt not park!“), din Jarry („Acesta nu este parkingul sinagogii“) sau din Woody Allen („Don’t even think of parking here“).

Pe de altă parte, oraşele româneşti sînt, acum, parkinguri abil deghizate ca trafic. Dimineaţa, la prînz şi seara, Bucureştiul trepidează de maşini prinse în trafic. Mai precis spus, de maşini parcate fără s-o ştie. Viclenia parkingului e de nestăvilit: aşa numita lipsă a locurilor de parcare s-a transformat în fals trafic. Ne-am parcat în parcă precum fiarele în arca lui Noe. Suferim de Parkingson: stăm cînd ne mişcăm şi vice-versa.
 
Acum o vreme, trebuind să parchez pentru „doar cîteva minute“ într-un lot privat din centrul Toronto-ului, cum mă întorc la micuţa mea parcată, găsesc, sub ştergător, un mesaj scris pe o carte de vizită. Politicos şi ferm, mesajul îmi atrăgea atenţia să nu mai parchez vreodată acolo. Mă uit pe verso, citesc că parkingul aparţinea unei companii numite „Nirvana“, care oferea lecţii meditabunde de concentraţie calmă şi de îmbunătăţire fulgerătoare a calităţii vieţii clientului. Cum am dat din cap a „o fi şi asta ceva“, am constatat că maşina mea era flancată de două parcate legal: un Porsche Targa cu numărul NIRVAN şi un Mercedes 600 cu numărul NRVANA. Ilu-minat, şocat, mi-am zis că, dacă nu mai poţi parca nici în Nirvana, lumea noastră a ajuns o vamă vitregă.
 

În numărul următor: „Zi-i bade cu-etcetera!“



 
 
 
Cele mai citite articole
„Marius Oprea se va întoarce la IICCMER“
Speranța lucidă a Bucureștilor
Educaţia – o piatră de încercare
FILM. Cannes 2012: Cristian Mungiu, în cărţi, la mijlocul competiţiei
BIFURCAŢII. Absolvenţii
Cele mai comentate articole
„Marius Oprea se va întoarce la IICCMER“
BIFURCAŢII. Absolvenţii
Speranța lucidă a Bucureștilor
Fără epic (II)
Educaţia – o piatră de încercare
Cele mai recente comentarii
pentru ca-mi pasa...
Finantarea pe student echivalent
mda,
"Capitalismul lucrativ" in perspectivă semantică
"Un distins intelectual român"..."un critic autohton"...
 
Parteneri observator cultural
Artline Editura Litera Incubatorul de condeie Teatrul Tineretului din Piatra Neamt Modernism Liternet Regizor Caut Piesa
 
filarmonica george enescu ONB Radio Romania Muzical Radio France International Romania Muzeul Ţăranului Român Radio România Actualităţi Radio Romania Cultural
 
Uniunea Artistilor Plastici Elite Art Gallery Fundatia Culturala Greaca Comunitate foto Infocarte Cartier Reteaua literara
 
Godot Cafe-teatru bookiseala.ro Institutul Cultural Roman Dana Art Gallery Senso TV vreaubilet ro hoteluri
 
Business Edu LicArt Şcoala Micile Vedete Corporate Image International Experimental Engraving Biennial Gazduire