Nr. 625 din 25.05.2012

Focus
Editorial
Actualitate
Opinii
Informaţii
Politic
Literatură
Istorie literară
Filozofie
Arte
Agenda culturală
Rubrici
Internaţional
 
Carmen MUŞAT
Paul CERNAT
Ovidiu DRĂGHIA
Iulia POPOVICI
Adina DINIŢOIU
Ovidiu ŞIMONCA
Alina PURCARU
Doina IOANID
Bianca BURŢA-CERNAT
Andreea RĂSUCEANU
Cezar GHEORGHE
Silvia DUMITRACHE
Observator cultural
vezi toti autorii
Translation

Acasa   |   Arhiva   |   2010   |   Februarie   |   Numarul 513   |   COSMOPOLIS. O, limpice!

COSMOPOLIS. O, limpice!

Autor: Călin-Andrei MIHĂILESCU | Categoria: Rubrici | 0 comentarii
Tipareste pagina Mareste caractereMicsoreaza caractere Marime text
Cînd omenirea se află în stare de olimpiadă, înseamnă că au mai trecut patru ani şi multe cicluri au ca să mai treacă. Şahul e modelul războiului după cum pacea e modelul păcii, dar olimpiadele sînt extaza homeopatică a păcii şi analogul paşnic al războiului. Exemple exemplar alunecînd între pace şi război, jocurile olimpice, ca şi jocurile de cuvinte, alterează rigiditatea trasă la foc automat şi rece.
Dar acum organizarea îşi capătă conţinutul; birocraţia răsuflă uşurată: două săptămîni de legitimitate meritată, după o aşteptare, cînd activă, cînd proactivă, de patru ani. Se munceşte pe celebrînci, regularitatea e inflamat regulată; deşi el însuşi e-ntors cu fundu-n sus de seriozitatea olimpică, carnavalul e potent. Dacă-i bal, global să fie! La Vancouver!
 

Căci sportul e aşa de aproape de adevăr, încît restul pare făcut din ficţiuni ori (hi)steroizi. Starurile lui sînt nefalsificate; ne place,-n admirare, adevărul lor cum ne plăcea pe vremea în care doar ziarul Sportul se îndepărta curajos de minciunile de întreţinere. Ce vrea omenirea mai mult, acum se împinge dînsa şi mai tare să găbjească: pîinea circului, cumpăratul, călătoritul, fraternizarea, entuziasmatul şi adevărul nemuncit. Toţi cu toţi sar voios, cu steagu-n mînă ca o paraşută divină, în imaginea asemănării cu toţi ceilalţi.

O dată la patru ani, ni se aminteşte să ne amintim că grecii au pornit jocurile de la Olympia, la 776 înainte de, cum crede Pausanias; că „olimpiada“ era perioada de patru ani dintre jocuri; că au durat pînă la 393 sau pînă la 435 după, cînd Theodosius (I sau II) le-a îngropat creştineşte; că, mai ales, anticii opreau pînă şi războaiele pentru ca jocurile să se desfăşoare netulburate.
 
Ei, noi, modernii, nici nu ne comparăm cu grecii. Uite, de cînd au fost resuscitate de Coubertin acum un veac şi-un pic, jocurile noastre olimpice n-au putut întrerupe războaiele mondiale (1916, ’40 şi ’44 au fost ani goi), ba nici de boicoturi n-au ştiut cum să se apere: africanii nu s-au prezentat la Montréal în 1976, nici occidentalii la Moscova, în 1980, şi nici esticii la Los Angeles, în 1984 (sigur, sigur, cu excepţia românilor, care atunci au ieşit pe 2 la general, după americani). Cît de mofturoşi, cît de sălbatici sîntem noi faţă de grecii vechi!
Chiar aşa: cît de sălbatici? Oare grecii nu luau războiul în serios, de vreme ce îl suspendau pe timpul jocurilor? Alte reguli ale întreruperii se aplicau atunci, şi cine pe cine putea să întrerupă. Jocurile lor erau şi festivaluri religioase, dedicate zeilor, aşadar. Fuduli, modernii îşi dedică jocurile lumii, adică tocmai acelui lucru care se umflă la vreme de război să găzduiască toate formele de inumanitate imaginate de specia noastră năstruşnică. Nu că modernii ar fi mai rafinaţi decît grecii, dar azi zeii nu mai mediază între joc şi seriozitate ca o zonă de tampoane transcendentale, iar modernii sînt şi atît de mult mai mulţi, că pînă şi ghanezii schiază printre bobeurii jamaicanii.
 

Mottoul atribuit jocurilor olimpice de către moderni este luat din latină: citius, altius, fortius (şi cu d’Artagnanul semn de exclamare, patru: CAF!) – un fel de „vom face totul!“, chit că romanii nu traduceau bine din greacă.

Cunoscătorii de spaniolă vor fi recunoscut în titlu urma cuvîntului limpio („curat“); înţelegătorii de engleză, pe-a vorbei to limp („a şchiopăta“). Cît despre invocaţia vocalică, în cele trei limbi: o e o e o. În Vancouverul de vis, la deschiderea Jocurilor Olimpice de iarnă, Betty Fox a purtat steagul olimpic. Fiul lui Betty, Terry Fox, e erou naţional în curata Canadă. Îi fusese amputat piciorul drept şi, bolnav de cancer şi suferind de inimă, a alergat, cu o proteză metalică, cîte un maraton pe zi. A pornit de pe coasta atlantică a Canadei cu gîndul de-a ajunge la Pacific; a făcut mai bine de 5.000 de kilometri pînă în Ontario-ul de Nord, unde, prea bolnav, s-a oprit. A murit, la nici 23 de ani, în vara lui 1981, după ce reuşise să arate cum poate fi înfrînt diavolul. Ţările care nu îşi schilodesc îngerii şchiopi sînt locuite de nemţi, elveţieni, scandinavi, francezi, englezi, japonezi, americani şi canadieni. Olimpiadele şi paralimpiadele reunesc lumea ruptă de zei şi de oameni. Ce minunat să poţi lua medalia de aur la mijloc de drum, în echilibru, în aurea mediocritas!

 

– Ce bucurie!, se înfierbîntă, una cîte unul, ca şi mulţii cu mulţii, la olimpiadă.

– Kitsch de masă prostită!, le răspunde avocatul diavolului, pe dată şi pe gratis.

 

Dar dincolo de orice cîştig, prin care superlativul relativ devine absolut, prin care evaluarea care este evacuare pură, dincolo de naţionalismele fiecăruia, care stîrnesc lacrimi din imnuri, jocul olimpic are cinci cercuri – antipentagonice – şi o triplă valoare: comemorativă (important e că ai luat parte), competitivă (ce glorios e să cîştigi) şi preventivă: olimpiada e imaginea bună a Apocalipsei – contrariul ei, care îţi umple inima.

 


 
 
 
Cele mai citite articole
„Marius Oprea se va întoarce la IICCMER“
Speranța lucidă a Bucureștilor
Educaţia – o piatră de încercare
FILM. Cannes 2012: Cristian Mungiu, în cărţi, la mijlocul competiţiei
BIFURCAŢII. Absolvenţii
Cele mai comentate articole
„Marius Oprea se va întoarce la IICCMER“
BIFURCAŢII. Absolvenţii
Speranța lucidă a Bucureștilor
Fără epic (II)
Educaţia – o piatră de încercare
Cele mai recente comentarii
pentru ca-mi pasa...
Finantarea pe student echivalent
mda,
"Capitalismul lucrativ" in perspectivă semantică
"Un distins intelectual român"..."un critic autohton"...
 
Parteneri observator cultural
Artline Editura Litera Incubatorul de condeie Teatrul Tineretului din Piatra Neamt Modernism Liternet Regizor Caut Piesa
 
filarmonica george enescu ONB Radio Romania Muzical Radio France International Romania Muzeul Ţăranului Român Radio România Actualităţi Radio Romania Cultural
 
Uniunea Artistilor Plastici Elite Art Gallery Fundatia Culturala Greaca Comunitate foto Infocarte Cartier Reteaua literara
 
Godot Cafe-teatru bookiseala.ro Institutul Cultural Roman Dana Art Gallery Senso TV vreaubilet ro hoteluri
 
Business Edu LicArt Şcoala Micile Vedete Corporate Image International Experimental Engraving Biennial Gazduire