OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Celebrul – deja – Antonie Solomon, care mai ieri îl trimitea cu graţie pe poetul Mircea Dinescu în Bulgaria şi schimba bezele cu  Traian Băsescu, e arestat spectaculos de eliotnessi craioveni. Scene de film poliţist sau justiţiar, demne de mari pelicule. Antonie Solomon, devenit şi vedetă TV naţională, e filmat cu cătuşe la mîini,  de parcă s-a pus mîna pe vreunul dintre marii criminali în serie. Poporul craiovean iese în stradă şi se declară solidar cu un om care e dovedit că a luat mită şi că nu poate justifica sutele de mii de euro găsiţi la percheziţie. Scene demne de marii regizori ai lumii. Ce să mai spunem, ce să mai adăugăm – imagini antologice. Proteste, oameni care nu pricep ce se întîmplă.

 

Craiova, LA şi Hollywoodul devin capitalele lumii pentru cîteva zile, pentru o noapte. O noapte sau 29 de arest. Sau noaptea unor simple premii, la urma urmelor, o glorie de mucava, ca toate gloriile. Setea de publicitate intră în acest joc, în care se vîntură nu doar oameni, ci şi bani. În primul rînd, bani. Bani, bani, bani. Mulţi bani. La Craiova, la Hollywood, aiurea în lume. Arta filmului şi arta vieţii. Viaţa bate filmul, zice românul. Dar banii bat şi viaţa, şi filmul. Cînd afli că filmul Avatar al lui James Cameron a avut un buget de 300 de milioane de dolari, rămîi visător. Cînd un film ca The Hurt Locker – care cîştigă, printr-o femeie (Kathryn Bigelow, fosta soţie a lui Cameron – iată un subiect pentru o povestire de Carver sau Cheaver), Premiul pentru Regie – are „doar“ un buget de 15 milioane de dolari, te întrebi pe ce lume trăim. Noi, aici, acum, în România. Unde arestaţii pentru diverse potlogării sînt mediatizaţi cu asupra de măsură şi devin modele pentru un popor ce devine pe nesimţite o populaţie.

 

Nu cred că 90% dintre români se dau în vînt după manele, cum cu aplomb mărturisea şeful Statului român. O cultură nu se face doar la nunţi şi botezuri, unde aruncăm bani în cristelniţă şi lipim bancnote de 100 de euro pe frunţile năduşite de lălăielile guriştilor de succes. Nu inventez nimic; s-a văzut limpede şi fără echivoc la televizor. O lume întoarsă pe dos. E clar că trăim pe altă lume. Şi nu doar de cifre este vorba. Industria cinematografului nu e în criză, nici televiziunile, nici ziarele nu sînt în criză. Trăim urît, şi asta e tot. Cu sau fără bani, lumea are nevoie de minciunile şi adevărurile marelui ecran. Ieri, ca şi astăzi. Am reţinut, din toată pleiada de învingători la Premiile Oscar – nu în fiecare zi o femeie cîştigă Premiul pentru Regie de film, chiar de Ziua Femeii, căci, într-o industrie plină ochi de femei, regizoarele nu sînt multe, să recunoaştem –, am reţinut, cum spuneam, zîmbetul senin al unei actriţe mult apreciate prin lumea largă, dar care, azi şi acum, reuşeşte să-şi adjudece şi o „Zmeură de Aur“ pentru cel mai prost interpretat rol. Despre Sandra Bullock este vorba. Aşa ceva nu s-ar fi putut întîmpla în România. Sandra Bullock reuşeşte performanţa să primească Premiul pentru Cea mai bună actriţă, pentru rolul jucat în The Blind Side, şi, în acelaşi timp, Premiul pentru Cea mai proastă interpretare, pentru rolul din All about Steve. Şi ce face frumoasa, simpatica şi inteligenta actriţă? Se duce şi se bucură de ambele premii, surîde şi rîde, şi noi pe lîngă ea. „Nobody is perfect“, ar vrea să spună. Doar la noi nu poţi să atingi nici măcar cu o floare critică marile genii ale naţiunii. O bună lecţie, cred eu, de modestie şi bun-simţ.

 

Un film istoric documentar, foarte frumos şi plin de subînţelesuri de tot felul, ne-a fost livrat, cum altfel, de History Channel. Un film cu multe imagini rarisime, majoritatea de arhivă, despre viaţa şi destinul copiilor preşedinţilor Statelor Unite ale Americii. Cum au reuşit ei în viaţă sau cum nu au reuşit ei să se despartă de imaginea şi de personalitatea copleşitoare a unuia sau altuia dintre preşedinţii Statelor Unite. Nu e chiar simplu să fii odraslă de om cu nume mare. Iar dacă e să fie şi şef de stat, e şi mai şi. O grea povară. Mai ales în Statele Unite. Că este vorba de băiatul lui Ronald Reagan sau de fata lui Jimmy Carter, că e vorba de băiatul lui Abraham Lincoln, de fata lui Truman sau a lui Roosevelt. De copiii lui John F. Kennedy sau de Chelsea a lui Bill Clinton.