OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Voiam să scriu, cu multe ocolişuri şi paranteze, despre Mica Glaciaţiune consumată în preludiul Evului Mediu, despre care am urmărit un documentar la Discovery Channel. Un fenomen natural datorat condiţiilor climatice şi răcirii cu doar cîteva grade a temperaturii globale, care a avut drept urmare nu doar moartea a cîtorva milioane de oameni, dar şi masive modificări ale întregului ecosistem. Doar că socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din tîrg. Iată o veche zicală pe care ne-o tot livra bunica pe cînd eram mici. Atunci orice vorbă a bunicii avea o anume forţă şi un anume impact asupra noastră. A celor mici. Mă întreb acum dacă nu cumva buletinele de ştiri şi programele TV nu au aceeaşi putere de a ne influenţa. Şi de a aduce în mod direct modificări în modul de a gîndi şi trăi al copiilor noştri. Le spunem, pentru că, acum cînd scriu aceste rînduri, am întîrziat două ore din cauza grevei angajaţilor de la Metrorex. Este cea mai importantă ştire TV a zilei de marţi. Pentru că greva – justificată sau nu, ar fi o altă socoteală – reţine interesul unor mari mulţimi. Aşa cum apariţia unei cărţi a dat peste cap toate programele posturilor de televiziune de luni. Un anume fost procuror, Ciprian Nastasiu, şi un ziarist româno-american, la fel de necunoscut mie, V.Gaetan, au scris-alcătuit o carte ce a făcut furori în prima zi de lansare. Trebuie să mărturisesc deschis că nu am avut volumul în mînă – şi, de ce să nu spun tot deschis, nici nu mă atrage.

 

Am urmărit însă cu atenţie tot ce s-a spus la conferinţa de presă de la Hotelul Hilton. Ca paranteză, să spunem că tot acolo, iată cum uităm, acum 20 de ani, în decembrie 1989, se alcătuia Revista 22, cu Stelian Tănase şi Alexandru Paleologu printre protagonişti. Prindea contur o publicaţie de mare suprafaţă intelectuală a ultimelor decenii. Şi apoi, toate emisiunile care au umplut micul ecran în ziua de luni au fost dedicate volumului cu titlu pompos Prădarea României. Multe dezvăluiri şi fapte de taină petrecute prin culisele puterii ultimilor ani. Unde sînt implicaţi nu doar preşedintele României, dar şi Serviciile Secrete, oameni politici, procurori, instituţii ale Statului, spioni şi diplomaţi într-o mare devălmăşie. Comentariile celor doi autori şi răspunsurile date ziariştilor nu au adus clarificări multor neclarităţi pe care cartea ar vrea să le exploateze. A fost sau nu implicat preşedintele în fuga din România a unui condamnat pentru terorism? Sînt implicaţi politicieni de vîrf, precum Theodor Stolojan sau Adriean Videanu în diverse privatizări şi combinaţii financiar-economice? Sînt implicate Serviciile Secrete din România în diferite combinaţii de pe eşichierul financiar-comercial-economic cu ramificaţii internaţionale?

 

Din cîte ne-am dat seama, cartea care a iscat atîtea controverse, comentarii, declaraţii şi contradeclaraţii nu este concludentă. Nici prestaţia celor doi protagonişti, procuror şi ziarist, nu a convins. Afacerea Omar Haysam este foarte departe de Afacerea Watergate, care prin demersul celor doi jurnalişti de la Washington Post a dus la demisia preşedintelui Nixon. La sfîrşitul zilei, şi după bune ore de urmărit vedetele zilei, cărora Realitatea zilei şi Antena3 le-au acordat o nemeritată atenţie în emisiuni live, în prime time, am avut un sentiment amar. Al zădărniciei şi neputinţei, al eşecului. Pentru că toată tevatura asta cu Prădarea României este dovada inadecvării la „prădarea României“ (realitate). Este un loc comun să mai spunem că s-a furat şi se fură în România ca... în codru! Pînă şi codrii s-au furat, şi vor trebui să treacă multe decenii ca „masa lemnoasă“ verde, transformată în faimoasele bancnote verzi să fie pusă la loc. Jenant cum două mediocrităţi ajung peste noapte autori de bestseller şi milioane de oameni cască gura la toate prostiile debitate. Sigur că sînt şi lucruri adevărate în aceste dorite „incendiare“ dezvăluiri ale culiselor puterii şi ale autorităţii.

 

Dar amestecarea cu simple suspiciuni sau vagi impresii subiective năclăiesc şi bruma de adevăr. Şi nu ajungem nicăieri. Conferinţa de presă a preşedintelui a fost în aceeaşi notă de bălmăjală neconvingătoare. În care ne place să ne scăldăm, unde nimeni nu este responsabil sau vinovat. Sau, dacă se declanşează vreo eventualitate de acuză-culpă, doar „ceilalţi“ sînt de vină şi nu ai noştri. Împărţirea României şi a românilor în „ai noştri“ şi „ai lor“ ţine astăzi locul categoriilor etice de bine şi rău. Înmocirlirea vieţii noastre publice nu este asumată de nimeni. Şi face ravagii. Iar în acest timp, viaţa rămîne în altă parte. Nu pot uita cele văzute şi comentate săptămîna trecută cu analfabeţii din Castelu şi Dărmăneşti. Aşa cum mă obsedează, clipă de clipă, imaginile legate de un copil, criminal şi iresponsabil uitat într-un incubator din Bucureşti.