OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Cind, acum citeva saptamini, marile ziare ne propuneau ca scoop cu litere de-o schioapa fuga de acasa a unei cintarete abia trecute de pragul majoratului, unii dintre noi i-or fi reprosat, ca de obicei, presei dimbovitene desertaciunea; dar, pe ascuns, or fi devorat cu nesat birfa de prima pagina a lui romanache. Acum cazul roscatei de la André s-a clasat; interesul public pentru „cintareata lu’ tata“ s-a vinturat precum gloria unui hit de vara. Vilva initiala a mai facut insa un scurt ecou, atunci cind Associated Press a preluat stirea, ceea ce, numai si atit, parea o stire in sine.

Dar era mai mult de atit. Agentia internationala, indiferenta la performantele artistice ale duetului in cauza, dar atenta la fenomenul de moravuri si consum pe care acesta l-a provocat in societatea romaneasca, nota caracterul emblematic al cazului, precum si importanta dezbaterii intre generatii de aici iscata, intr-o Romanie paupera, cu parinti-closti si copii-puiandri impartindu-si acelasi ingust spatiu locativ si acelasi frugal cos zilnic pina hat! la venirea nepotilor.
Nu intra-n discutie conditiile reale de trai ale micutelor gheise urlatoare; acestea pot depasi media pe tara. Ce conteaza e dimensiunea mitologica pe care a capatat-o intimplarea, in contextul socio-psihologic dat. Un plus de claritate ne-ar veni dintr-o comparatie a cazului André cu cazul Macauly Culkin, acesta fiind un alt artist precoce aflat intr-un notoriu conflict cu parintii. Micul mare star de peste mari s-a desprins de timpuriu de cuibul familial, s-a dezvoltat pe propriile picioare, cu propriile forte si propriul talent. Averea – Mr. Home Alone si-a facut-o singur, dar nu acasa, ci taman pe platoul de filmare, asemeni oricarui actor profesionist. Tentativa parintilor sai de a trage profit din prodigioasele ispravi ale minorului, oarecum legitima in masura in care i-au fost acestuia „producatori“ si „investitori strategici“, a fost judecata in instanta drept abuz. Nu e cazul adolescentei roscate cu glas de nimfeta si look de Hidra, al carei tatic, ca un veritabil pater patronus, i-a ghidat indeaproape fiecare pas pe scena, i-a semnat fiecare contract, i-a compus fiecare nota in studioul-cuibar, si – culmea promiscuitatii – i-a cizelat sex-appeal-ul in vederea unei cit mai ademenitoare oferte de piata…

Intr-o Romanie patriarhala, dar siluita economiceste de-a lungul deceniilor si debusolata complet de consecintele globalizarii, saracia nu doar ca n-a agravat conflictul dintre generatii, dar se pare ca l-a aplanat intr-un mod potrivnic naturii. Parintii isi proiecteaza idealurile reprimate inspre odrasle; care, desi bintuite de himera independentei, se complac la rindul lor in confortul meschin dar sigur oferit de cuibul-cotet familial. Produsele industriei de divertisment din Lumpen-Romania isi propun sa zgindare si sa satisfaca poftele si unora, si altora, vehiculind fantasme ale unor trairi mediate, conforme cu refularile ambelor categorii. Duo André este una din tentativele cele mai reusite de unificare si nivelare a gusturilor diferitelor generatii si categorii sociale, un produs care place si tinerilor, in masura in care le potoleste (reprimindu-le compesatoriu) setea de independenta: Libera la mare/ Stau cu tine la soare/… Nu mai sint o fata cuminte; dar place si „babacilor“, carora le rascoleste o latenta tendinta pedofila: Mosule, ce tinar esti etc.
Se stie doar: acest dibaci oximoron, chipurile dedicat lui Mos Craciun, a devenit, indiferent de sezon, imnul de crisma al barbatilor trecuti. E ceea ce maestrul-tatic a intuit magistral. Aceleiasi intuitii de compozitor-plasator ii datoram, se pare, si acele ambigue urlete, de durere-placere, care puncteaza pasajele accentuate ale melodiilor, spre excitatia dansanta a tinerilor si tardiv-libidinala a coetanilor sai si pe care le-a incredintat propriei fiice.

Aceasta, nemaisuportind tensiunea rolului de fecioara-prostituata pe care genialul „papa“ i l-a retribuit ei in mod special (in timp ce blondei colege omonime ii raminea rolul de dublura mai stearsa a sa), a facut un gest firesc si s-a razvratit… Pygmalion-ul care si-a replamadit fiica in chip de obiect sexual pentru uzul celorlalti barbati si-a primit pedeapsa: dezmostenirea inversa, expulzarea din lumea tineretii, in care abuziv se strecurase...