OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Pe vremea lui Ceausescu umbla un banc cam vulgarut despre cum au reusit romanii sa vinda o multime de automobile Dacia la un mare tirg international: cica in fiecare masina se afla cite o gagica dezbracata care le striga vizitatorilor: „Ia d-acia! Ia d-acia!“...
Oribil, nu? Ei bine, cam pe acest principiu functioneaza o mare parte a publicitatii „sexy“, adresate mai ales barbatilor… Ideea e simpla, dar greu de perceput pentru o minte masculina sufocata de instincte „impetuoase“:
Domnilor, daca vedeti vreodata anunturi publicitare cu femei, mai mult sau mai putin dezbracate, intinzindu-se pe caroserii lucioase, tavalindu-se printre aparate electronice, mingiindu-si zonele erogene in timp ce beau vreo licoare, alcoolica sau nu, fiti pe faza! E ceva nu tocmai in regula cu acea marfa; ceva ce vi se ascunde in spatele unor atragatoare forme feminine, in intentia de a va determina sa cumparati; ceva ce altfel vi s-ar parea dubios…

Un adorabil anunt intr-o revista occidentala arata acum 4 ani o femeie goala, doar cu o pereche de sandale-n mina. Alaturi, o masina de spalat Daewoo. Legenda spunea: asa-mi place masina asta, ca nu ma pot abtine si, de fiecare data cind spal, imi bag toate hainele-n ea. Doamna respectiva zimbea sfioasa catre obiectiv, ca si cum chiar ar fi fost surprinsa de un martor. De aici un plus de sex-appeal echivoc: tipa e si-un pic prostuta (sau se preface?)… O strategie interesanta de a le baga pe git occidentalilor, naraviti de ofertele celor mai tari producatori, noua tehnologie „cu bule de aer“ a coreenilor.
Etalarea corpurilor de femei in publicitatea pentru produse feminine (mai cu seama cosmetice) e indeobste absolvita de banuieli: ea nu reprezinta de abuz asupra sensibilitatii publicului, scopul sau nefiind neaparat sa seduca, cit sa ilustreze un anume uz. Femeia e cea care-si face singura aceste achizitii. Doar daca vedeti vreun colier (mai mult sau mai putin frumos) plasat pe un piept de femeie (frumos fara discutie), e cazul sa va ginditi la un apropo adresat, evident, barbatului: un cadou pentru ea care-i place si lui...
Surogatul de hedonism care face tendinta de la o vreme in publicitatea pentru toale si cosmeticale este, evident, unisex. Doamnelor si domnilor cumparatori le sint deopotriva solicitate acele instincte dominate de Eros, legate si de dorinta de afirmare, de emancipare sociala, de expansiune individuala. E o noutate pentru publicitatea la femei, carora le erau adresate pina nu de mult doar acele blinde reclame „casnice“ cu oameni fericiti, cu apel la pulsiunile „regresive“: cautarea intimitatii linistitoare, a confortului familial, a „cuibului“. Femeilor tinere li se va spune mai nou ca „acasa viata-i odioasa“ si ca societatea le-asteapta plina de placeri si de recompense, gata sa se lase cucerita.

Si-apoi e si mitul acesta al Stapinei, al Femeii Dominatoare, atit de prezent, de la reclamele cu sugestii sado-mazo pina la spectacolele de strip-tease masculin (cu mare succes la fetele de 18 ani). Barbatii normali nu pot privi decit amuzati un spot ca acela la Miss Sporty in care o cocheta il trage de zgarda-lant-cercel nazal pe un amator de piercing care umbla-n patru labe: „trage-l de nas“, spune strigatura publicitara.
Feminism? Poate. Consumism? Fara indoiala. Femeile reprezinta un public imens, numai bun de pus pe cheltuiala…