Vara indiana intr-o cursa Budapesta-Venetia. Trenul trecuse de vama sloveno-italiana si se indrepta spre Triest. Printre razletii pasageri italieni se evidentia un tinar „alternativ“, cu cercel in nas si cu haine cam stridente, care se fitiia prin vagon cu un catastif in mina, parind sa caute pe cineva anume. Ii evita pe albanezii si pe romanii care, odata depasita granita, se pornisera sa racneasca in telefoane. Intr-un compartiment linistit, se opri in fata unui studentas italian care isi citea cursurile (evident, tiparite…).
Il saluta si incepu sa-i recite obisnuita introducere a operatorilor sociologici: „Stiti, efectuam un sondaj“… Obiectul cercetarii viza, cica, obiceiurile de vacanta ale italienilor in strainatate.
Ce pacat insa: „sondorul“ nu-si gasise subiectul potrivit. Studiosul pasager era un politehnist care tocmai isi incheiase o bursa la Ljubljana si se-ntorcea acasa. Intrebarile despre cum isi petrecuse vacanta, despre frumusetea peisajelor, despre cele mai simpatice distractii si cele mai placute amintiri – aproape toate se duceau in gol. Bietul om se dusese-n Slovenia ca sa-nvete, nu ca sa petreaca. Cu toate acestea, operatorul parea sa-si noteze sirguincios totul, zimbind extrem de binevoitor. Intrebarile curgeau una dupa alta, din ce in ce mai inadecvate. Studentasul raspundea mereu politicos: „nu stiu… poate… eventual“, oarecum stinjenit de insistenta cu care celalalt ii demonstra ca el, practic, pierduse ocazia sa se distreze, ca pierduse cel mai frumos sezon turistic ca un soarece de laborator…
In cele din urma, cind schimbul de replici atinsese culmea incomunicabilitatii (Ionesco si Beckett s-ar fi lasat de scris ascultindu-le), anchetatorul se incumeta sa scoata din tasca un film de fotografiat frumos impachetat si sa i-l inmineze interogatului: era o oferta speciala a unei cunoscute marci de materiale fotografice. Coala pe care s-ar fi aflat chestionarul ramasese necompletata. Tot sondajul fusese un pretext, un simulacru, un rol pe care tinarul sampler publicitar il jucase cu maiestrie actoriceasca. Intrebarile nu serveau culegerii unor date, ci crearii unei anumite ambiante in mintea consumatorului, favorabile promovarii produsului. Ce daca dialogul lor esuase din start? Concluzia era una fericita. Investigatia despre petrecerea timpului liber se voia in realitate o trambulina catre petrecerile viitoare... Pe linga rola-esantion gratuit, consumatorul trebuia sa primeasca si impulsul de a-l folosi: acesta din urma – obtinut pe cai extrem de persuasive.
Ce mai! „La ei“ epoca fetitelor sclifosite, cu zimbet profesional, care iti recita fara chef un text publicitar, a intrat de mult in istorie. Acum sampling-ul e interactiv! E un adevarat spot teatralizat in care esti implicat fara voie. Chiar si cel mai pasiv, mai inactiv, mai dezinteresat individ, cit timp corespunde publicului-tinta, poate fi atras in joc. Impresia „spotului“ trait pe propria-i piele nu i se va sterge imediat; gratitudinea pentru micul cadou i se va adauga si ea, deloc neglijabila; iar in vacantele urmatoare va sti cu siguranta ce film sa-si puna-n aparat…
florin_dtrescu@yahoo.com

