OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Scrieri recente mentioneaza ca vizualul este componenta centrala in constructia culturala a vietii societatii occidentale contemporane. In jurul nostru, tehnologiile vizuale – fotografia, filmul, materialele video, televiziunea – interpreteaza lumea fara a reda fidel realitatea. Dintre toate acestea, fotografia a parcurs, alaturi de societate, drumul de la lumea pre-industriala pina in postmodernism. Indiferent daca poarta numele de fotografii de presa (fotojurnalism), sociologie vizuala sau fotografii documentare, toate acestea sint, practic, documente sociale necifrice. Ele au determinat procesul de constructie a cunoasterii umane si au oferit o varianta de acceptare si intelegere a mediului inconjurator.

Lansarea revistelor ilustrate, in anii ’40 ai secolului al XIX-lea, aproape simultan cu inventarea fotografiei (1839 e considerat momentul zero), nu a condus la folosirea imediata a acestui „nou produs“ in lumea jurnalistica. Ilustratia era realizata prin xilografie, fiecare dintre aceste veritabile publicatii-pionier avind angajate armate de graficieni care „imortalizau“ evenimentele: Illustrated London News (Marea Britanie, 1842), L’Illustration (Franta, 1843) si Illustrierte Zeitung (Germania, 1843). In rarele cazuri cind se folosea un cliseu fotografic, el nu era decit „un sablon“ pentru desenator, existind alaturi mentiunea: „dupa o fotografie“.

Reamintim ca anii ’50 ai secolului al XIX-lea au fost marcati de aparitia fotografului corespondent de razboi, prin tandemul Robert Fanton – Carol Pop de Szathmary, care au realizat, la cererea expresa a Reginei Victoria a Marii Britanii, imagini „cuminti“ ale Razboiului Crimeei, fara uniforme murdare, singe sau soldati morti.
Publicatia nord-americana Collier’s Weekly poate fi considerata printre primele care au folosit ca ilustratie preponderenta fotografia, fara sa se poata dovedi ca aceasta inovatie ar fi determinat o crestere masiva a vinzarilor, implicit a tirajelor. In 1898, anul angajarii fotografului James Hare, pe fondul razboiului dintre SUA si Spania, tirajul s-a dublat pentru ca in 1912 sa atinga un milion de exemplare.

Dar aparitia tipului de fotograf „acolo unde se intimpla ceva“ (reportaj de fapt divers, calamitati, accidente sau confruntare armata), inovatiile tehnologice care au permis reducerea timpului de expunere a unei imagini (problema dificila in situatia unui conflict... dinamic), precum si micsorarea dimensiunilor aparatului propriu-zis au creat asupra cititorilor o presiune a imaginilor vii, proaspete, executate rapid. Aceste lucruri au generat reprezentarea eroica a fotoreporterului, catarat pe turela tancului si surprinzind viata si moartea acolo unde ele se intilnesc.
Mai tirziu, Robert Capa a asezat ilustratia de razboi sub semnul lui „daca fotografiile tale nu sint suficient de bune, inseamna ca nu ai fost suficient de aproape“ si a platit cu viata pentru acest crez, fiind ucis in Vietnam, in 1954.