OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Astazi toata lumea se pricepe la tot. Fotbal, cutremure, politica sau constructii. Despre fotografii nu mai vorbesc. In anii ’90, ai romanticului capitalism salbatic romanesc, ma aflam in biroul directorului general al unei celebre fabrici de pantofi din Capitala, fosta intreprindere, transformata in S.A., si incercam sa conving onoratul board (alcatuit cu belsug din patru-cinci directori, trei sefi de serviciu, doi din departamentul financiar si unul de la recent infiintatul marketing) de eleganta si modernismul unor fotografii publicitare realizate in decoruri neconventionale.

Pe lunga masa de consiliu, acoperita cu eternul plus si cristalul aferent se insirau citeva zeci de fotografii, alaturi de cafele si pahare cu apa minerala. Deja incepusem sa-mi pierd rabdarea, pentru ca toate comentariile erau evazive si cvasimonosilabice. Pina cind, minata de treburi urgente, o secretara aflata la virsta pensionarii a navalit in birou si s-a oprit direct linga masa.
– Ce poze frumoase, dom’ director! V-am adus mapa. Si nepota-miu are un aparat de fotografiat si face poze la mare. Au iesit superbe. Si dispare. Evident, s-a spart gheata, au aparut zimbetele degajate si fotografiile au fost acceptate.
Vag, in memorie imi rasuna indemnul la lupta al fotografilor de pe plaja: „Nu mai cumparati prostii, faceti poze la copii“!
Si totusi unde ne sint fotografii? Cindva, nu prea demult, prin anii ’80, functiona la parterul Palatului Universul, atunci Informatia Bucurestiului, o institutie cvasinecunoscuta care purta initialele AAF, adica Asociatia Artistilor Fotografi. Buni sau rai, tineri sau batrini, pe linie sau nu, cei care se intilneau acolo discutau despre fotografie. Fotografiile asa-zis „artistice“ calatoreau la concursuri si saloane din lumea larga, Singapore, Canada, China sau Peru. O revista cu titlul Fotografia, continuatoare a celei interbelice, se straduia sa apara cu relativa regularitate sub acoperirea de Buletin informativ al AAF.

Dupa ’89, au aparut orgoliile si interesele. Spatiul, central, a fost pierdut, sediul mutindu-se in cladirea Muzeului Portelanului si Sticlei, intilnirile si-au pierdut farmecul idilic si au disparut treptat. Oaze de fotografie s-au pastrat la Oradea, Timisoara sau Sibiu. Reviste fotografice s-au mai editat, dar au esuat dupa citeva numere. Ultimei incercari, Photo Magazin, abia aparut la Oradea (nr. 1, ianuarie-februarie 2005), ii dorim viata lunga!
Din fericire, fotografii nu si-au abandonat pasiunea, uneori dublata si de profesie, chiar daca unii si-au deschis edituri, conduc tipografii sau publicatii. Profesionistii s-au reunit in AFPR – Asociatia Fotografilor Profesionisti din Romania (2000), prezenta in fiecare an cu expozitii la Salonul National al Presei Romane (Gaudeamus, noiembrie, la Romexpo). De neinteles este lipsa de vizibilitate a acestei organizatii, modestia membrilor sau indiferanta publicului larg fiind cauzele cele mai probabile. Poate, cindva, un Salon al Fotografiei Romanesti...?