OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Trebuie sa ma resemnez, imi va fi imposibil sa vorbesc despre altceva atita vreme cit nu vom fi desemnat pe cineva la Palatul Elysée. Povestea asta a devenit un soi de obsesie, sufocanta, isterica. Saptamina trecuta, m-am dus la conferinta de presa pe care a sustinut-o François Bayrou la Hotelul Westin, pe rue de Castiglione, la doi pasi de Place Vendôme. imi place mult strada asta, perpendiculara pe rue de Rivoli, acolo ma intilnesc adesea cu prietenul meu Bernard Chapuis, cronicar la Revue des Deux Mondes, cel care a scris unul dintre cele mai bune eseuri din cite cunosc, referitor la impactul modelului revolutionar asupra spiritelor stingii pariziene; cartea lui se numea Le Moulag: am recitit-o de curind si am constatat ca ea da dovada de un admirabil spirit de impertinenta pentru epoca in care a aparut (cam prin anii ’80).

Tot pe rue de Castiglione e un magazin unde totul e scris in engleza; se vind acolo aparate de ras, pamatufuri si alte ustensile cu care sa-ti compui o fata frumoasa, ca sa treci apoi strada si sa bei o cafea la barul Hotelului Westin impreuna cu o domnisoara abia descinsa la Paris. Era multa lume la conferinta de presa, toata presa internationala era prezenta, linga mine era o mexicanca si in spatele meu cineva vorbea in italiana. Te-ai fi crezut la lansarea unui parfum de catre Karl Lagerfeld sau la o conferinta de presa a celor de la Rolling Stones. François Bayrou a sosit aproape la timp, mai exact cu o jumatate de ora de intirziere, tariful normal cind ai devenit o vedeta in politica. Trebuie spus ca ar gresi daca s-ar jena, nestiind ce ii rezerva viitorul: el a anuntat crearea unui nou partid, Partidul Democrat, insa nu toti membrii vechiului sau partid, UDF, au intentia sa i se alature, adica sa se desprinda realmente de dreapta lui Nicolas Sarkozy. Oh, ma doare capul numai cind ma gindesc la asta! Ce se va intimpla cu cel pe care-l numim „le Béarnais“?

intilnirea sa cu Ségolène Royal, zilele trecute, in acelasi Hotel Westin a spus mai multe decit parea s-o faca. N-o mai vazusem de aproape pe Ségolène de mai bine de citeva saptamini, era foarte frumoasa, intr-un costum alb cu dungi negre fine, foarte relaxata, foarte Madame la Présidente. Pentru prima data m-am gindit ca ar putea sa aiba, intr-adevar, tinuta de presedinte. Ea si Bayrou au raspuns la intrebarile jurnalistilor vreme de aproape doua ore. Evenimentul era important pentru ca era prima data cind un om politic considerat de dreapta purta o discutie in public cu o personalitate de stinga, si aceasta in eventualitatea de a parcurge o „bucata de drum impreuna“.

Am remarcat ca François Bayrou ii oferea un pahar de apa inainte sa-si toarne siesi si ca, uneori, isi stapinea cu greu o mica bilbiiala, semn al emotiei. Pe scurt, nu era chiar ceea ce am putea numi o alianta Bayrou-Royal, dar aproape. Tot ceea ce putea fi zis fara a avea aerul unor intrigi de culise a fost zis. Cui trebuie sa-i multumim? Partidului Comunist, redus la 2% la alegeri, o scadere de-a dreptul vertiginoasa. Dar care va urca poate in sondaje, dupa intilnirile de la Hotel Westin intre dna Royal si dl Bayrou… Vor trebui scoase la inaintare vechile stindarde. Ce e mai ciudat e ca socialistii, numerosi inca in a reclama respectul sfintei doctrine, nu misca in front. Ségolène Royal a aratat atita dispret la adresa lor incit ne intrebam daca nu sint complet terminati psihic. Tot ce e posibil. in 2002, caderea aceasta era provocata de deruta lui Jospin in fata lui Le Pen: in 2007, ei sint doar perplecsi. Asadar, vorbim acum cu Bayrou? Foarte bine, perfect. Daca li s-ar spune miine dimineata: „astazi luam masa cu directorul Circului Pinder“, ar intreba daca trebuie sa vina imbracati in costume de clown.

in vremea asta, Nicolas Sarkozy asteapta rabdator ora cind va putea sa defileze triumfal pe bulevardul Champs Elysées, pe locul din spate al masinii decapotabile. E convins ca asa se va intimpla si are motive intemeiate sa creada asta. Dar e bine intotdeauna sa ne aducem aminte de batrinul La Fontaine, care spunea: „Nu e de folos sa alergi, ci sa mergi la pas“. E ceva in aer care i-ar putea da dreptate lui La Fontaine, Ségolène Royal era sa-l invinga in ultimul moment pe acest tip plin de talent dar putin grabit, care e Nicolas Sarkozy. Ma incumet sa fac totusi, in fata cititorilor mei bucuresteni, un pronostic: Nicolas Sarkozy va fi viitorul presedinte al Republicii. Nu-i vom putea reprosa ca nu si-a dorit-o. Cistiga cel care si-a dorit-o mai mult. Cit despre mine, tot nu stiu cui o sa-i acord votul meu. Dar promit ca o sa spun in urmatorul curier. Ah, ce ma mai doare capul!

michel.crepu@wanadoo.fr

Traducere de Adina Dinitoiu