OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Vara se apropie cu pasi repezi, aproape ca s-a si instalat, si la rentrée littéraire se pregateste de zor. Primul care a dat tonul este, desigur, Frédéric Beigbeder, cu noul sau roman, Au secours pardon. Evenimentele povestite se petrec in Rusia, la Moscova, in mediul monden al top-modelelor si al afacerilor de marketing. Naratorul e insarcinat de o agentie de relatii publice si comunicare sa aleaga noile frumuseti care urmeaza sa fie lansate pe piata. Asa cum singur se autodefineste, el e un soi de head-hunter1.

intregul roman se desfasoara sub forma unui dialog intre acest narator numit Octave si un popa ortodox care ii serveste atit de sac de box, cit si de confesional. Nu ne miram sa-l regasim pe Beigbeder intr-un univers dominat de coruptie, de noii imbogatiti si tot restul, sclipiciul divers ce inconjoara de regula viata luxoasa a parvenitilor postcomunismului sovietic. Avem de-a face cumva cu o continuare a cartii 99F2, care i-a adus succesul acestui fals dandy, indragostit de el insusi, care se pricepe sa jongleze cu aparentele si poate ca nici nu e atit de superficial pe cit pare.

Au secours pardon e o carte cu totul reusita, amuzanta si plina de imagini frumoase, o carte ce stie sa dispuna cu finete de un registru care imi confirma faptul ca Beigbeder e inainte de toate un moralist, si abia apoi romancier. Intriga romanesca nu exista in carte: am vrea ca autorul sa ne arate cum Octave sfirseste prin a ajunge in tabara terorismului, insa, la drept vorbind, putin ne pasa. Meritul cartii e in alta parte, in umorul ravasitor, in felul in care isi „citeste“ epoca, precum un observator care ar fi el insusi implicat in ceea ce vede. Moralistul e contrariul celui care da lectii. Chiar mai mult: moralistul e omul care stie cit esti de ridicol atunci cind vrei sa dai lectii. Singurul sau obiectiv este sa demonstreze lucrul acesta la modul cel mai implacabil, cel mai crud si, pentru a spune tot, cel mai adevarat. insa aceasta implica si simtul umorului, caci numai umorul ne poate salva de seriozitate.

Cuvintele crude care cauta sa dea adevarului o fata teribila nu inseamna nimic daca nu sint in stare sa se ia singure in ris. Adevaratul moralist este un scriitor care oscileaza fara incetare intre vertijul nihilist si metamorfoza lui intr-un ultim hohot de ris. Frédéric Beigbeder e din spita celor care practica cu un talent sigur arta autoderiziunii. Trebuie sa marturisim ca Rusia top-modelelor de 14 ani care iau cocaina si se scalda in miliarde de ruble are cum sa stirneasca verva unui cititor de Guy Debord. insa Debord e asa de plictisitor, cu frazele lui solemne, cu felul sau de a decreta sfirsitul a toate, cu alura lui de romantic puritan!

Beigbeder este mult mai amuzant de citit si nu mai putin just in privirea pe care o arunca asupra unei lumi pe care nici Dostoievski n-ar fi indraznit poate sa o inventeze. Si totusi, mafia moscovita n-are de ce sa invidieze Demonii, si nici noii agenti ai publicitatii mondiale n-au nevoie de un Raskolnikov. E nevoie doar de putina imaginatie, adica sa nu uitam ca se poate intotdeauna mai rau decit ceea ce se intimpla in cutare moment. Haosul nihilist de dupa comunism seamana cu un tablou de Hieronymus Bosch, din moment ce copiii abandonati ratacesc pe strazi, locuiesc in parcari subterane, formeaza societati salbatice de care nici un sociolog n-are idee. E in cartea lui Beigbeder un ecou din aceasta apocalipsa cu atit mai exploziva cu cit are aerul ca se dezlantuie degeaba. E un soi de apocalipsa, de toate zilele, mergind spre nicaieri. Putem sa ridem de ea? Putem. S-ar putea chiar ca aceasta sa fie o ultima urgenta inainte de caderea definitiva a cortinei. Dumnezeu singur o stie, dar, cum spune Octave: „Dumnezeu e primul care-ti trage clapa“.
______________
1. In franceza chasseur (de tête).
2. in romaneste 199 000 lei. Romanele lui Frédéric Beigbeder au aparut in romaneste la Editura Pandora-M. Cel mai recent este in curs de traducere la aceeasi editura.
michel.crepu@wanadoo.fr
Traducere de Adina DINITOIU