OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

A ma intreba ce carti imi voi pune in valiza inainte sa plec in vacanta e una din cele mai delicioase placeri pe care le cunosc. incep sa ma gindesc la acest lucru cu cel putin doua luni inainte de plecare, atunci cind primavara se face deja simtita pe strazile Parisului. Am de ales intre mai multe placeri. Mai intii placerea de a reciti un „mare clasic“: in cazul meu, e vorba aproape intotdeauna de un romancier rus, Tolstoi, Dostoievski sau Gogol.

Anul acesta cred ca va veni rindul lui Dostoievski, cu Adolescentul sau, roman pe care l-am inceput de cel putin patru ori si pe care n-am reusit niciodata sa-l termin, din cauza nesfirsitelor obligatii de zi cu zi. Sper foarte mult sa termin Adolescentul in vara asta. Si apoi? Sau poate mai devreme? Caci nimic nu arata ca voi incepe cu Dostoievski. Din contra, pot fi tentat sa incep cu o lectura mai superficiala, mai distractiva. Si asta poate sa fie o placere si mai grozava, fata de prima pe care am amintit-o.

Nimic nu mi se pare mai voluptuos decit sa cedezi unei lecturi complet inutile: cel putin, cu Dostoievski, iti spui ca macar iti maresti cunostintele de literatura rusa, una dintre cele mai frumoase literaturi. Dar daca o sa ma cufund in numere mai vechi din Revue des Deux Mondes? Un articol despre etrusci, cultura porumbului la vechii egipteni sau poate un studiu despre un autor minor dintre libertinii secolului al XVIII-lea? La drept vorbind, cred ca o sa incep cu etruscii: nu pentru ca as avea o dorinta nebuna sa ma preocup de civilizatia etrusca, dar ma bucur dinainte sa apreciez stilul elegant si erudit al autorului articolului cu pricina. in realitate, el ma intereseaza, si nu etruscii. As putea chiar sa fac o pasiune pentru un studiu savant de numismatica, fie si numai pentru placerea stilului. Si apoi gasesc ca exista o adevarata voluptate sa citesti un text uitat, de care nimeni, cu exceptia ta, nu se mai intereseaza. in vara asta vor fi probabil pe putin 20 sau 30 care il vor citi pe Dostoievski. in schimb, sint sigur ca voi fi singurul care se va delecta cu studiul asupra etruscilor, si lucrul nu poate decit sa ma incinte. Literatura presupune sa ai placerea singularitatii, a exceptiei, a unicatului. in anotimpul estival, intr-o camera izolata, la adapost de soare, iata momentul ideal pentru mine sa ma dedic acestei voluptati.

Dar mai exista si alte voluptati posibile: sa citesti corespondenta (precum cea a lui Victor Segalen, de exemplu), memorii (cele ale baronului de Rémusat, unul dintre cei mai buni memorialisti ai Frantei din secolul al XIX-lea), poezii (tocmai am citit un poem de Umberto Saba, magnific, care evoca un meci de fotbal intr-o periferie italiana, intre jucatori saraci care joaca fara spectatori – e un poem de-a dreptul bulversant. Cred ca as putea sta ore intregi sa meditez asupra acestui poem foarte scurt, tot asa cum, in copilarie, uitam sa mai plec de la fereastra, privind cum se scurgea ploaia pe sticla geamului. insa asta e o imagine foarte conventionala!).
As mai vrea sa mai iau cu mine citeva carti de buzunar, tocmai mi-am strecurat doua in valiza: Lord Jim de Joseph Conrad, Les dieux ont soif de Anatole France. Etc. etc.
in fine, poate ca va interveni ceva care ma va face sa-mi schimb minunatele planuri. Poate ca va fi vorba de voluptatea ultima! intre timp, urez o vara frumoasa tuturor prietenilor mei romani.

michel.crepu@wanadoo.fr

Traducere de
Adina DINITOIU