OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Dragi cititori bucuresteni, imi cer scuze ca va mai plictisesc inca o data cu scena politica franceza, dar nu se intimpla in fiecare zi sa se sfirseasca patruzeci de ani de viata politica. Jacques Chirac pleaca, e, totusi, un lucru care nu poate fi trecut cu vederea. Din 1995 Jacques Chirac a reprezentat puterea, dar el ocupa o pozitie importanta cu multa vreme inainte.

El a reprezentat mai ales o anumita imagine a Frantei, a francezului gurmand si bon viveur, care iubeste femeile, desi a remarcat cu scrupulozitate codurile in vigoare, contrar ilustrului sau predecesor. Era iubit de oameni si fara indoiala ca ii va creste cota si mai mult cind va redeveni un cetatean obisnuit. Nimeni nu crede serios ca va avea probleme cu justitia, daca e sa ne gindim ce li s-a intimplat odinioara unora dintre prietenii sai, care nu ezitasera sa-si insuseasca banul public.

Chirac e prin natura sa la adapost de orice nenorocire. E o sansa pe care altii n-au avut-o, incepind cu fostul prim-ministru Alain Juppé, care a fost condamnat si a preferat sa se refugieze aproape doi ani in Canada inainte sa se reintoarca la palat. Si totusi, Juppé nu era un bandit, el si-a asumat, a luat asupra lui greselile secunzilor. in viata, daca vrei sa fii la adapost, e mai bine sa fii pe planul al doilea decit sa exerciti responsabilitati de inalt risc.
Natural, Nicolas Sarkozy nu e plamadit din acelasi aluat ca Jacques Chirac. Cel din urma stia sa deguste brinzeturile, delicatesele, Sarkozy nu are nici o preferinta anume, nu bea, nu fumeaza, politica e singurul lucru care-l pasioneaza. intr-un fel, politica e drogul lui. in fond, am avut de ales intre un cocainoman si aproape o nebuna care se dadea drept Jeanne d’Arc. Din acest punct de vedere, Chirac reprezinta inca o imagine a batrinului secol al XIX-lea, cu ai sai ambitiosi à la Rastignac sau Rubempré.

Sarkozy are, cu siguranta, cunostinte destul de limitate de literatura. Prefera vapoarele luxoase de miliardar pentru a reflecta asupra propriului destin, iar nu aleile unei manastiri pierdute printre munti. Multi oameni il considera dintr-o bucata, asa e. E dintr-o bucata, dar nu e nociv. Trebuie sa alegem intre doua rele: intre a fi elegant, dar nociv sau a fi dintr-o bucata, dar nu ipocrit. Sarkozy reprezinta a doua varianta. O sa vedem in curind care sint avantajele si dezavantajele acestui lucru. in seara alegerii lui in functia de presedinte m-am dus sa ma plimb la Concorde, acolo unde erau adunati simpatizantii lui. Desi votasem in favoarea lui, nu ma simteam deloc solidar cu populatia cartierelor de lux, care-l aclama in zgomot de claxoane. Pe scena erau o cintareata de doi bani, Mireille Matthieu, si un tip super-simpatic, Enrico Macias. Nu era o atmosfera prea rafinata, dar ce vreti? Trebuie sa stim clar ce vrem: 30% pentru Le Pen sau Sarko la Palatul Elysée. in lipsa de altceva, il prefer pe Sarkozy la Palatul Elysée. Si cu Ségolène cum ramine?

Si cu stinga? Ségolène se descurca foarte bine, ea continua sa traiasca pe norul ei; ingeri bucalati ii spun seara, inainte sa adoarma, cit de minunata a fost campania ei, cit de supranaturale au fost mitingurile pe care le-a organizat. Colegii sai din Partidul Socialist sint ingrijorati: ei au inteles ca stinga a pierdut, dar ca nu vor scapa, in orice caz, de o restructurare fundamentala. François Hollande, seful Partidului Socialist, nu zicea oare zilele trecute la radio ca Partidul Socialist urmeaza sa-si schimbe numele? Nu se mai spune si ca Bernard Kouchner va fi viitorul ministru de Externe? Ar fi o adevarata insulta la adresa stingii.
Stinga franceza nu mai stie literalmente cine este. Si nu e sigur ca Ségolène Royal o va ajuta sa se regaseasca. Ceea ce e curios e ca toata lumea spune ca Dominique Strauss Kahn era in mod evident cel mai bun, dar atunci de ce nu a fost ales cind inca mai era timp?! Avea imaginea unui prof plictisitor de la Stiinte Politice, nimeni nu avea cu adevarat chef ca el sa intre in joc, si totusi, se spune ca e cel mai bun.

De unde atita masochism? De ce nu sint rasplatiti cei buni? Ah, incep sa ma plictisesc de toate astea, astept cu nerabdare ca totul sa se termine cu o frumoasa petrecere estivala si sa putem merge la picnic pe malul Senei. Luna aprilie a fost absolut minunata la Paris, sint fericit ca am putut sa ma bucur de acest lucru. Luna mai se anunta mai putin vesela. Ieri, de pilda, cerul s-a facut deodata complet negru, arborii se inclinau sub puterea vintului, aveam impresia ca o sa retraim furtuna din 2000. Parizienii sint gata sa creada in catastrofele meteorologice. Acum doi ani se punea problema gripei aviare si umbla vorba sa fie ucisi toti porumbeii. Porumbeii sint tot acolo si Nicolas Sarkozy este noul presedinte al Frantei.

michel.crepu@wanadoo.fr

Traducere de Adina Dinitoiu