Nr. 625 din 25.05.2012

Focus
Editorial
Actualitate
Opinii
Informaţii
Politic
Literatură
Istorie literară
Filozofie
Arte
Agenda culturală
Rubrici
Internaţional
 
Carmen MUŞAT
Paul CERNAT
Ovidiu DRĂGHIA
Iulia POPOVICI
Adina DINIŢOIU
Ovidiu ŞIMONCA
Alina PURCARU
Doina IOANID
Bianca BURŢA-CERNAT
Andreea RĂSUCEANU
Cezar GHEORGHE
Silvia DUMITRACHE
Observator cultural
vezi toti autorii
Translation

Acasa   |   Arhiva   |   2001   |   Aprilie   |   Numarul 60   |   Cabaretul ingerului mut

Cabaretul ingerului mut

Autor: Mihaela MICHAILOV | Categoria: Arte | 0 comentarii
Tipareste pagina Mareste caractereMicsoreaza caractere Marime text
Teatrul Odeon, Ingerul albastru. Regia si coregrafia: Razvan Mazilu. Decorul si costumele: Irina Solomon
si Dragos Buhagiar. Muzica: Friedrich Hollander. Interpreteaza: Florin Zamfirescu, Maia Morgenstern, Jeanine Stavarache, Mircea Constantinescu, Catalina Mustata, Mihai Danu, Ioan Batinas, Dimitrii Bogomaz, Leonid Doni.

In scena deschis-reflectanta a cabaretului, ingerul mut – clovn omniprezent – coboara si-si spune povestea. O poveste ce alterneaza jocul de lumini si umbre, insotind un chip: Lola-Lola si fragmentele unei vieti incepute si sfirsite in cabaret. Spatiul isi developeaza succesiv propria istorie despre o lume condensata si disipata in placeri pasagere, traite insa cu maxima intensitate.
Propunerea regizorala, cu atit mai incitanta cu cit ii apartine unui coregraf preocupat de valentele multiple ale spectacolului, acorda aceeasi pondere textului (dramatizarea dupa romanul lui Heinrich Mann, Profesorul Unrat, ii apatine) si momentelor dansante. Cuvintul si miscarea se concentreaza in partituri atent dozate, cu bogate nuante expresive.

Virtuozitatile coregrafice ale actorilor, fie ca este vorba de tango sau de specificele dansuri de cabaret, sint adecvat puse in valoare. Ritmul dinamic, sacadat sau lent derulat modeleaza un joc antrenant, deschis pe mai multe paliere de interpretare, perfect integrat muzicii alese. O muzica ce recompune sonor, asemeni decorului, cadrul ambiental, in secvente plastice cu efecte bine scontate. Montarea accentueaza impactul acestor imagini-cheie, uneori in contrapunct (glisarea ingerului si miscarile lascive ale dansatoarelor). Decorul si costumele recreeaza ingenios o atmosfera de cabaret, in care detaliile particularizeaza si figureaza adecvat traseul personajelor, gindurile latente ce devin, intre oglinzile acestui cadru, pusee necenzurate. Aceleasi oglinzi care in final nu vor mai fi decit reflectii instantenee de fundal, proiectii secventiale avind in centru povestea fragmentata a Lolei-Lola (Maia Morgenstern). In jurul ei se desfasoara stagnant sau cu repeziciune viata de cabaret, respinsa si dorita in acelasi timp. Ea este cea care anima un spatiu resimtit de cei din exterior ca o irezistibila atractie. Alternind un patetism abil jucat cu o luciditate uneori grava, ea este provocatoare, lipsindu-i insa nota de seductie care ar fi nuantat interpretarea. Frivolitatea este contrabalansata de o detasare natural asumata, bine sustinuta.

Profesorul Unrat, surprins inventiv de Florin Zamfirescu in ipostaze care reflecta grade si forme diferite ale impunerii fata de ceilalti, ajunge sa fie captat de o lume initial dezavuata. Prejudecatile si valorile morale in care crede cu obstinatie nu sint decit aparente, destituite prin provocarea acestui spatiu fascinant in sordidul lui. Este de fapt atractia interdictiei si obiectivarea adevaratelor sale inclinatii si apetituri intr-un cabaret care il absoarbe total si ale carui roluri il captiveaza. Nu intimplator dublul profesorului (in aparenta masca, in realitate natura sa autentica) este clovnul, poate cel mai proteic si interesant personaj, dominindu-si spatiul de joc, intre stari contradictorii si in acelasi timp intim legate. Mobilul conceperii rolului, situat la limita flexibila dintre seriozitatea rigida si bufonerie, este disimularea performata continuu. Cabaretul este de fapt spatiul cel mai apropiat de esenta personajului, a carui dictatura maladiva culmineaza cu omorirea Lolei-Lola.

Lectura politica (figura dictatorului din final, in ipostaza de pantomima care o continua pe cea a profesorului intransigent), desi incomplet argumentata regizoral, accentueaza semnificatiile ideii de autoritate excesiva, miza intregului spectacol: Hitler si carnavalescul politicii subversive din care razbat nuante dramatice. Aluzia induce nevoia obsesiva de a suprima o lume de papusi-marionete surprinse intr-o gestualitate mecanica si minuite de un clovn abil. Figurinele de cabaret se inchid in cutia muzicala din care se aud difuz sonurile unui cintec ritualic. Cuvintele, asemeni oglinzilor, se retrag in fundal pentru a construi in prim-plan o poveste-imagine: Lola-Lola si ingerul albastru.

Etichete:  Ingerul albastru
 
 
 
Cele mai citite articole
„Marius Oprea se va întoarce la IICCMER“
Speranța lucidă a Bucureștilor
Educaţia – o piatră de încercare
Fără epic (II)
FILM. Cannes 2012: Cristian Mungiu, în cărţi, la mijlocul competiţiei
Cele mai comentate articole
„Marius Oprea se va întoarce la IICCMER“
Speranța lucidă a Bucureștilor
BIFURCAŢII. Absolvenţii
Fără epic (II)
SOFTUL ROMÂN. RA-RA-RAPIŢA, MOFT!
Cele mai recente comentarii
:)
?????
articole care dau dependenta
DE CE iar PAUL GOMA ? ......pentru că Norman Manea !
lamprins
 
Parteneri observator cultural
Artline Editura Litera Incubatorul de condeie Teatrul Tineretului din Piatra Neamt Modernism Liternet Regizor Caut Piesa
 
filarmonica george enescu ONB Radio Romania Muzical Radio France International Romania Muzeul Ţăranului Român Radio România Actualităţi Radio Romania Cultural
 
Uniunea Artistilor Plastici Elite Art Gallery Fundatia Culturala Greaca Comunitate foto Infocarte Cartier Reteaua literara
 
Godot Cafe-teatru bookiseala.ro Institutul Cultural Roman Dana Art Gallery Senso TV vreaubilet ro hoteluri
 
Business Edu LicArt Şcoala Micile Vedete Corporate Image International Experimental Engraving Biennial Gazduire