OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Teatrul Odeon, Ingerul albastru. Regia si coregrafia: Razvan Mazilu. Decorul si costumele: Irina Solomon
si Dragos Buhagiar. Muzica: Friedrich Hollander. Interpreteaza: Florin Zamfirescu, Maia Morgenstern, Jeanine Stavarache, Mircea Constantinescu, Catalina Mustata, Mihai Danu, Ioan Batinas, Dimitrii Bogomaz, Leonid Doni.

In scena deschis-reflectanta a cabaretului, ingerul mut – clovn omniprezent – coboara si-si spune povestea. O poveste ce alterneaza jocul de lumini si umbre, insotind un chip: Lola-Lola si fragmentele unei vieti incepute si sfirsite in cabaret. Spatiul isi developeaza succesiv propria istorie despre o lume condensata si disipata in placeri pasagere, traite insa cu maxima intensitate.
Propunerea regizorala, cu atit mai incitanta cu cit ii apartine unui coregraf preocupat de valentele multiple ale spectacolului, acorda aceeasi pondere textului (dramatizarea dupa romanul lui Heinrich Mann, Profesorul Unrat, ii apatine) si momentelor dansante. Cuvintul si miscarea se concentreaza in partituri atent dozate, cu bogate nuante expresive.

Virtuozitatile coregrafice ale actorilor, fie ca este vorba de tango sau de specificele dansuri de cabaret, sint adecvat puse in valoare. Ritmul dinamic, sacadat sau lent derulat modeleaza un joc antrenant, deschis pe mai multe paliere de interpretare, perfect integrat muzicii alese. O muzica ce recompune sonor, asemeni decorului, cadrul ambiental, in secvente plastice cu efecte bine scontate. Montarea accentueaza impactul acestor imagini-cheie, uneori in contrapunct (glisarea ingerului si miscarile lascive ale dansatoarelor). Decorul si costumele recreeaza ingenios o atmosfera de cabaret, in care detaliile particularizeaza si figureaza adecvat traseul personajelor, gindurile latente ce devin, intre oglinzile acestui cadru, pusee necenzurate. Aceleasi oglinzi care in final nu vor mai fi decit reflectii instantenee de fundal, proiectii secventiale avind in centru povestea fragmentata a Lolei-Lola (Maia Morgenstern). In jurul ei se desfasoara stagnant sau cu repeziciune viata de cabaret, respinsa si dorita in acelasi timp. Ea este cea care anima un spatiu resimtit de cei din exterior ca o irezistibila atractie. Alternind un patetism abil jucat cu o luciditate uneori grava, ea este provocatoare, lipsindu-i insa nota de seductie care ar fi nuantat interpretarea. Frivolitatea este contrabalansata de o detasare natural asumata, bine sustinuta.

Profesorul Unrat, surprins inventiv de Florin Zamfirescu in ipostaze care reflecta grade si forme diferite ale impunerii fata de ceilalti, ajunge sa fie captat de o lume initial dezavuata. Prejudecatile si valorile morale in care crede cu obstinatie nu sint decit aparente, destituite prin provocarea acestui spatiu fascinant in sordidul lui. Este de fapt atractia interdictiei si obiectivarea adevaratelor sale inclinatii si apetituri intr-un cabaret care il absoarbe total si ale carui roluri il captiveaza. Nu intimplator dublul profesorului (in aparenta masca, in realitate natura sa autentica) este clovnul, poate cel mai proteic si interesant personaj, dominindu-si spatiul de joc, intre stari contradictorii si in acelasi timp intim legate. Mobilul conceperii rolului, situat la limita flexibila dintre seriozitatea rigida si bufonerie, este disimularea performata continuu. Cabaretul este de fapt spatiul cel mai apropiat de esenta personajului, a carui dictatura maladiva culmineaza cu omorirea Lolei-Lola.

Lectura politica (figura dictatorului din final, in ipostaza de pantomima care o continua pe cea a profesorului intransigent), desi incomplet argumentata regizoral, accentueaza semnificatiile ideii de autoritate excesiva, miza intregului spectacol: Hitler si carnavalescul politicii subversive din care razbat nuante dramatice. Aluzia induce nevoia obsesiva de a suprima o lume de papusi-marionete surprinse intr-o gestualitate mecanica si minuite de un clovn abil. Figurinele de cabaret se inchid in cutia muzicala din care se aud difuz sonurile unui cintec ritualic. Cuvintele, asemeni oglinzilor, se retrag in fundal pentru a construi in prim-plan o poveste-imagine: Lola-Lola si ingerul albastru.