OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Am definit adesea situatia politica romaneasca de dupa 1990 printr-un termen metaforic: figura baricadei. Apreciam ca baricada reala din timpul revolutiei, unde se aflau de o parte revolutionarii si de cealalta fortele reprimatoare, s-a continuat politic. Baricada despartea, in continuare, conservatorii de reformisti, patrulaterul rosu de coalitia democrata. Scena politica a fost impartita in doua tabere intre care nu exista nici un fel de dialog, ci doar resentiment si furie.

Alegerile din anul 2000 au marcat desfiintarea baricadei. Ma refer la alegerile prezidentiale si mai ales la turul doi. Semnele subrezirii acesteia s-au aratat dinainte, prin evadarea din pluton a liberalilor si candidatura lui Theodor Stolojan, fost prim-ministru in regimul Iliescu, la presedintie. Se discuta, de asemenea, despre o posibila colaborare intre PDSR si PNL, idee intretinuta si de liberali prin declaratii contradictorii si ambiguitati. In turul doi, alegatorii Conventiei Democrate l-au votat pe Ion Iliescu, intruchiparea criptocomunismului in viziunea lor. Daca ar fi fost vorba despre Adrian Nastase, despre care se spune ca ar reprezenta o grupare moderat-liberala din PDSR, surpriza nu era atit de mare. Dar liberalii si mai ales taranistii l-au votat tocmai pe Ion Iliescu, dusmanul de moarte de pina atunci. Votul acesta s-a datorat, dupa cum bine se stie, amenintarii vadimiste. Chiar daca unii s-au mai amagit votind „raul cel mai mic“, chiar daca s-au ascuns dupa expresii de genul „a alege intre tuse si junghi“ sau intre „ciuma si holera“, stampila a imprimat „votat“, iar pragul a fost trecut. L-au trecut in primul rind liderii de partid si elita intelectuala potrivnica lui Ion Iliescu, pentru ca absentii (cca 49%) isi pastreaza pozitiile sau stau cu un picior pe prag. As zice ca baricada a fost inlocuita cu pragul care este, totusi, mai usor de trecut si normal intr-o democratie cu Putere si Opozitie.

Un alt element demn de luat in seama ii vizeaza pe maghiari, care au trecut peste campania jignitoare dusa de PDSR impotriva lor pina acum, iar UDMR si-a dovedit inca o data pragmatismul. Maghiarii l-au votat pe liderul pedeserist, iar PDSR a votat, in contradictie cu declaratiile din campaniile electorale anterioare, dreptul de uz al limbilor minoritatilor in administratie si autonomia financiara a facultatilor in limba maghiara din Universitatea „Babes-Bolyai“. E un pas inainte si aici care nu vizeaza numai un progres al liderilor PDSR, ci se constituie si intr-o forma de educatie europeana adresata propriilor alegatori si mai ales nucleelor dure ale partidului.
O alta idee care se vehiculeaza in ultima vreme este aceea dupa care ar fi potrivita aparitia unui partid transetnic, cu nucleul in Transilvania, mizind pe regionalism si consensualism etnic in jurul unor idei pragmatice, mult mai apropiate de nevoie locale si ale individului. In acest fel, s-ar trece peste o alta baricada, etnic-politica, reprezentata de UDMR si partidele nationaliste care au pornit din Transilvania.

Penetrarea baricadei, peste care nu s-au mai aruncat pietre, ci s-au intins miini (chiar daca nu s-au strins cu caldura), a fost posibila exploatindu-se datele noastre psihologice si inducerea ideii unei amenintari extremiste. Ramine, insa, de vazut daca acest vot impotriva lui Vadim Tudor va fi preluat de pedeseristi ca o sansa reala sau il vor uita smechereste, iar „reconcilierea nationala“ nu e decit o varianta a „consensului“ de mai ieri, in spatele caruia se striga „moarte intelectualilor“ sau impotriva minoritatilor nationale ori religioase. Sintem in fata unui gest responsabil, moral, mai ales din partea intelectualitatii noastre care, in opinia mea, a dat dovada si de multa naivitate. Problema care se pune acum, insa, este al raspunsului celor care guverneaza. Vor chema ei energiile morale sa lucreze mai departe pentru Romania sau se vor folosi de clientela politica? Diriguitorii meritorii ai institutiilor culturale vor ramine sau vor fi numiti veleitari care au facut servicii partidului? Dar la centrele culturale, la academiile romane din strainatate, dar consilierii de la ambasade? Cind in Parlament sint atitia analfabeti, nostalgici, exaltati, veleitari, certati cu legea, teama mi-e ca au mai ramas de multumit si pe-afara citiva. Inca o data spun ca problema noastra este morala. Miza oricarei guvernari ar trebui sa fie atragerea energiilor morale. Dar acest lucru nu este posibil prin trafic de influenta, minciuna, demagogie, ci prin vointa de normalitate. Energiile morale sint atrase de guvernantii responsabili si onesti, de legea buna, de respectul pentru merit (nu zic valoare), de respectul pentru cuvintul dat. Stiu ca PDSR nu e intruchiparea acestor deziderate, dar acum are o sansa, nu mai e de o parte a baricadei.