OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Caietele Bienalei Internationale a Poetilor (Biennale Internationale des Poètes en Val-de-Marne) pe iunie si octombrie prezinta o selectie de poezie franceza si internationala, precum si calendarul manifestarilor editiei 2001. A sasea editie, desfasurata in noiembrie 1999, a avut ca invitati speciali tineri poeti tibetani. Dupa cum remarca directorul Bienalei, poetul Henri Deluy, in editorialul numarului 26, „manifestarea se inscrie intr-o miscare mondiala in favoarea limbilor – nationale sau nu – amenintate cu disparitia, din ce in ce mai sufocate de discursul invadator al citorva limbi dominante“. Poetii prezenti la Bienala sau in Caietele ei scriu in franceza, in occitana, bretona, alsaciana, flamanda, corsicana, catalana, basca… Amintim ca la inceputul verii, Henri Deluy a fost prezent si la noi, pentru a se intilni cu poeti romani si pentru a lua pulsul creatiei literare tinere.

Lire a implinit in octombrie 25 de ani de aparitie. Pentru a marca evenimentul, revista alcatuieste un grupaj cu mici interventii ale unor tineri scriitori, critici, librari, bibliotecari care au implinit aceeasi virsta cu a publicatiei care ii gazduieste – un portret de generatie fara menajamente, cu obsesiile, problematicile si angoasele de rigoare. Iata marturisirile unui tinar scriitor care se considera mostenitorul spiritual al lui Barbey d’Aurevilly: „Nu-mi plac povestile cu indivizi care se retrag la tara, unde cumpara brinza de capra si beau vodca in fata focului, unde-si spun ca trebuie sa o ia de la capat. Am chef de lucruri vesele, usoare, percutante. Cu romanul meu, am incercat sa dau o replica scriitorilor de la Café de Flore, acestei generatii blazate a anilor ’70. Personajele mele sint exaltate.“

Unul din marile evenimente editoriale ale anului – aparitia volumului semnat de Paul Ricoeur, La Mémoire, l’histoire, l’oubli, este marcat printr-un amplu interviu cu autorul insusi, realizat de Jean Blain. Dupa Temps et récit, ultimul sau volum isi propune sa prelungeasca si sa completeze reflectia asupra timpului si istoriei cu o dezbatere asupra memoriei, uitarii si iertarii. O discutie despre istoria timpului prezent, despre rolul filozofului in cetate si despre cel al istoricului si al dimensiunii critice a scrierii de istorie: „In Temps et récit adoptasem o grila: ce anume ne permite sa intelegem locul nostru in timp? Povestirea. Dar, dintr-o data, totul trebuia sa se raporteze la povestire si, prin urmare, cultivam un demers istoric narativist. Dar daca atacam problema din punctul de vedere al fidelitatii memoriei si deci al veracitatii istoriei, ma situez in mijlocul unei problematici critice, de explicare care impinge in planul al doilea naratiunea. Aici (in La Mémoire, n. red.) ii impun cititorului o anumita ordine. Plec de la arhive.“
Lire – numar dublu decembrie-ianuarie – publica lista cu prezentarile celor mai bune 20 de volume ale anului care sta sa se incheie. Stabilit fara categorii de genuri, dar excluzind reeditarile sau cartile colaboratorilor revistei, topul pune pe primele trei locuri urmatoarele aparitii: 1. Ebène, de Ryszard Kapuscinski (Ed. Plon), traducere din poloneza, carte de calatorii a unui reporter polonez care, din 1957, bate de la un capat la celalalt continentul african; 2. Ingrid Caven, de Jean-Jacques Schuhl, premiul Goncourt (Gallimard); 3. Le Portail de François Bizot (La Table ronde).
Citim de asemenea cronica unui volum care face valuri si care reprezinta unul din cele mai mari succese editoriale ale anului – La Terre vue du ciel al fotografului Yann Arthus-Bertrand. Volumul contine un soi de ocol al pamintului in fotografii de o spectaculozitate care-ti taie respiratia. Iata ce noteaza autorul articolului, Daniel Bermond: „800.000 de exemplare vindute de la inceputul lunii septembrie; cartea este realizata de un specialist incontestabil al fotografiei, care a trebuit sa infrunte obstacolele administrative si politice ridicate de regimuri bolnave de spionita, deci destul de putin tolerante in materie de autorizatii de survol si destul de putin sensibile la argumente estetice“.
Interviul revistei este realizat cu scriitorul Pierre Guyotat, autorul unui roman care a facut epoca la aparitie, in 1967, si care isi alegea un subiect delicat pina in zilele noastre: razboiul din Algeria. Tombeau pour cinq cent mille soldats, caracterizat printr-o violenta verbala socanta in epoca, amintind de Artaud sau de Genet, a fost intimpinat cu entuziasm de Michel Leiris si Roland Barthes.
Numar de sarbatoare, Lire alcatuieste un amuzant si gustos dosar intitulat Bucataria in romane: „Senzuala, filozofica, politica sau pur si simplu gurmanda, bucataria este indisolubil legata de marile sau micile evenimente ale vietii, in trama realitatii sau a fictiunii“. Tot ca nota festiva, pagini intregi cu sugestii sau recomandari de „carti frumoase“, de bijuterii, obiecte rare, antichitati…

Le Mensuel littéraire et poétique. Revista lunara de limba si cultura franceza din Belgia. Director: Monique Dorsel. Apare din 1969 ca publicatie a gruparii experimentale Théatre Poème, a carei agenda – care consta, in special, in spectacole poetico-teatrale si dezbateri pluridisciplinare pe cele mai diverse teme (de filozofie, medicina, psihanaliza, film, politica, societate s.a.) – este „reflectata“ si comentata sistematic in aceste pagini. O substantiala sectiune a revistei este dedicata prezentarii cartilor de poezie, si in general fenomenului poetic, din spatiul francofon belgian si nu numai. Numarul 285 (noiembrie 2000) are drept „capete de afis“ un spectacol al lui Jacques Cels despre Montaigne si o dezbatere despre Nietzsche „celui qui est toujours égaré“. Retin atentia, de asemenea, un seminar despre Hannah Arendt, discutia despre imaginarul social, politica si toxicomanie si – in mod special – o dezbatere despre recenta traducere in limba romana a romanului Patimile dupa Alexis de Huguette de Broqueville. Dezbaterea, care include si un interviu cu autoarea, s-a bucurat de participarea lui Dan Cristian Circiumaru, Luc Norin, Petre Raileanu, Jacques Sojcher si Radu Voinescu. De altfel, Le Mensuel... se ocupa consecvent de manifestarile artistice din spatiul francofon ale personalitatilor culturale de origine romana.

Numarul 796 (din 16-30 noiembrie) al revistei La Quinzaine littéraire contine un interesant interviu despre memorie, istorie, mentalitati, geografii spirituale, acordat lui Christian Deschamps de filozoful si hermeneutul francez Paul Ricoeur (Paul Ricoeur: Fiction et Histoire – mêmes structures). In pagina 27, istoricul suprarealismului, Maurice Nadeau, publica, la rubrica sa Journal en public, un text despre o serie de „inedite“ Louis Aragon, despre mediile avangardist-suprarealiste si despre relatiile acestora cu ideologia comunista. Textul-vedeta este, probabil, cel al lui Denis Bonnecasse (Jane Austen, l’incarnation d’une mesure) despre citeva delicioase texte „minore“ ale prozatoarei britanice Jane Austen, incluse intr-un prim volum de Opere complete, publicat de curind de Bibliothèque de la Pleiade. In cadrul rubricii A votre Guise, se confeseaza, neconformist, prozatoarea si militanta feminista Hélène Cixous. In rest, revista „panorameaza“, ca de obicei, cele mai recente si mai importante aparitii editoriale de pe piata literara franceza.

Psychanalystes, encore un effort se intituleaza o foarte buna cronica a lui Michel Plon despre ultimul volum al filozofului francez Jacques Derrida Etats d’ame de la psychanalyse. L’Impossible au-delà d’une souveraine cruauté, publicat in numarul 795 din La Quinzaine littéraire. La fel de incitanta este si cronica lui Enzo Traverso (Hitler, suite et fin) despre ultimul volum al biografiei lui Adolf Hitler realizata de catre Ian Kershaw si considerat a fi, pentru mult timp de aici inainte, „o referinta importanta pentru istoriografia secolului XX“. Maxima atractie o constituie, probabil, episodul din Journal en public de Maurice Nadeau in care criticul vorbeste despre biblioteca filozofului german Walter Benjamin, figura de prim-plan a Scolii de la Frankfurt. Istoria devenirii bibliotecii lui Benjamin se constituie intr-un extraordinar portret in oglinda cartilor, o biografie alcatuita, arcimboldesc, din cartile achizitionate de-a lungul timpului si organizata in jurul „cimpului magnetic“ al unei personalitati de exceptie. La A votre Guise se exprima „liber“ (si fermecator) poetul Michel Deguy, vorbind despre resorturile intime ale poeziei, prozei, poemului in proza...

Revista L’Histoire dedica un numar special unei probleme care, la peste un deceniu de la prabusirea regimurilor totalitare din tarile est-europene, continua sa stirneasca dispute si controverse: crimele comunismului. Poate si pentru ca, neexorcizate prin uzajul critic al memoriei active, spectrele utopiei comuniste continua sa bintuie, in diferite forme. Cent millions de morts? Les crimes du communisme, o aparitie (deja) mult comentata in mediile culturale franceze, relanseaza dezbaterea declansata in urma cu citiva ani prin aparitia Cartii negre a comunismului. Obiect de scandal in Franta (in parte din cauza reziduurilor utopiei de extrema stinga din mintile unei bune parti a intelighentiei franceze), cartea – „un best-seller mondial“ – a fost tradusa in 18 limbi. Dosarul tematic (aproape 40 de pagini), atractiv si caleidoscopic, incepe cu o sinteza sistematica si provocatoare a lui Stephane Courtois, un „bilant“ al crimelor comuniste. Titlurile paragrafelor sint tot atitea „acrosuri“. Inevitabil, autorul ajunge la subiectul – extrem de delicat – al comparatiei dintre crimele nazismului si, respectiv, ale comunismului, sursele intelectuale ale celor doua sisteme de gindire si de putere, modelul lor mental, modul de functionare fiind (re)puse in lumina intr-un text caruia i se potriveste de minune acest motto: „Hypermnésie des crimes nazis, amnésie des crimes communistes“. Nu lipsesc incursiuni in istoria intelectuala a comunismului francez; amplul eseu (cu un titlu sugestiv: Le grand aveuglement, marea orbire) al lui Michel Winock, profesor la Institutul de studii politice din Paris, este o lucida panorama istorica a fascinatiilor, iluziilor, dar si a criticilor si deceptiilor din care nu lipsesc figuri precum Boris Souvarine, Sartre, David Rousset, Soljenitin. Un interes special il suscita probele de „istorie orala“, de pilda o confesiune a unei fanatice comuniste (Dominique Desanti) despre ceea ce a minat-o in lupta: „Pourquoi j’ai été stalinienne“. Grupajul isi propune un sinoptic al citorva dintre „marile modele“ ale terorii comuniste: modelul chinez (despre care scrie Jean-Luc Domenach), cel cambodgian (v. Pol Pot et la destruction du Cambodge de Pierre Brocheux) si, desigur, cel sovietic: Deportations, Goulag, famines... L’URSS ou le regne de la terreur de Nicolas Werth. Demn de interes este si articolul lui Pierre Chuvin despre nostalgia comunismului in tarile Asiei Centrale. Una dintre „vedetele“ acestui grupaj este insa interviul realizat de Veronique Sales cu Pierre Hasner, care se intreaba (retoric) „pourquoi la comparation entre Hitler et Staline fait-elle scandale?“ afirmind, raspicat, ca „On ne peut pas se cacher derrière l’idéal d’origine pour ne pas parler des crimes du communisme“, pentru a pune, in final, punctul pe i: „A vrai dire, toutes ces querelles sur Auschwitz, cette réévaluation permanente, cette question sempiternelle de savoir ce qui est la pire, ça me glaçe, ces attitudes de procureur et de gardien du temple d’un côté, ces attitudes de dénégation ou de banalisation de l’autre... Il y a quand meme mieux à faire: une réflexion philosophique sur ce qui dans la nature humaine et dans le processus de la civilisation a permis les barbaries du XX-ème siècle, et une action politique pour empecher leur retour sous d’autres formes.“ In definitiv, acelasi lucru si-l propune si acest numar al revistei in cauza.

Magazine littéraire, nr. 392, Noiembrie 2000. Un substantial dosar, alcatuit de Élie During si David Rabouin si consacrat Schimbarii avangardelor, aduce in prim-plan o serie de aspecte problematice ale fenomenului literar contemporan, precum criza „avangardelor“ istorice de la inceputul anilor ’80 ori “transformarea dezbaterilor literare in materie prima a presei de scandal sau in simple certuri de salon