Nr. 746 din 31.10.2014

Istorie culturală
Avanpremieră
Focus
Editorial
Eveniment
în dezbatere
Polemici
Opinii
Informaţii
Interviu
Arte
Rubrici
Internaţional
 
Carmen MUŞAT
Ovidiu ŞIMONCA
Doina IOANID
Bianca BURŢA-CERNAT
Adina DINIŢOIU
Silvia DUMITRACHE
Cezar GHEORGHE
Iulia POPOVICI
Alina PURCARU
UN Cristian
Mihai FULGER
Şerban FOARŢĂ
Bedros HORASANGIAN
Cristian PÎRVULESCU
Radu Călin CRISTEA
Cristian CERCEL
Marius OPREA
Paul CERNAT
Daniel CRISTEA-ENACHE
Claudiu TURCUȘ
Bogdan-Alexandru STĂNESCU
Andreea RĂSUCEANU
Dana PÎRVAN-JENARU
Liviu ORNEA
Mihai PLĂMĂDEALĂ
Ovidiu PECICAN
Ovidiu DRĂGHIA
Observator cultural
vezi toti autorii
Translation

Acasa   |   Arhiva   |   2001   |   Aprilie   |   Numarul 60   |   Caietele Institutului Catolic, Arhitext Design, Cuvintul, Adevarul literar si artistic

Caietele Institutului Catolic, Arhitext Design, Cuvintul, Adevarul literar si artistic

Categoria: | 0 comentarii
Tipareste pagina Mareste caractereMicsoreaza caractere Marime text
profil
Caietele Institutului Catolic, revista a Institutului Teologic Romano-Catolic din Bucuresti, este o publicatie tip carte, avind o periodicitate semestriala. Apare cu sprijinul Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucuresti, director onorific fiind Arhiepiscop Mitropolit de Bucuresti Ioan Robu iar redactor-sef – Monseniorul Vladimir Peterca. Redactorii sint profesori in cadrul Institutului Catolic: Francisca Baltaceanu, Adrian Boboruta, Monica Brosteanu, Ecaterina-Carabas-Olaru, Wilhelm Danca, Dorina Doroftei, Dana Manea, Nicolae Mecu, Tarciziu Serban, Catalina Velculescu. Revista – de factura umanist-catolica, cu texte in mai multe limbi – se remarca prin rigoare si deschidere problematica, prin tinuta si consistenta intelectuala, colaboratorii fiind oameni cu o solida pregatire in domeniul disciplinelor umaniste (filozofie, psiho-pedagogie, comparatism, filologie, iconologie, si, desigur, teologie). Sumarul numarului 1 (2000) se compune din patru sectiuni principale: prima este cea de Teologie, in cadrul careia semneaza Patrick Valdrini (L’Ecclésiologie catholique et le droit canonique), Mons. Vladimir Peterca, Phillipp Harnoncourt (De la perceptie la intelegere – simboluri pascale), Pr. Francisc Ungureanu si Dan P. Iliescu (Misionarii catolici in Tibet in secolul al XVIII-lea).

A doua sectiune este una de Confluente si cuprinde texte aflate la frontiera cu alte discipline. Retinem, intre altele, eseurile semate de Pr. Wilhelm Danca (Limbajul ca semn al realului), Radu A. Duduica (Citeva aspecte ale filozofiei lui Jacques Maritain), Mihaela Voicu (Le concept de création et sa représentation dans la renaissance de XIIé siècle. Mutations d’un idéal), Carmen-Maria Mecu, Opera de arta – stimul al experientei de receptare, Lucia Iorga (Tendinte actuale privind psiho-pedagogia lecturii), Carmen Fotescu (The Mystical Experience at Crossroads – Eastern and Western Spirituality in Dialogue) si Ioana Iliescu (Cristo Ferens Colon – the Escchatological Mission of Cristopher Colombus). In cadrul sectiunii Invitatii nostri este evocata (de catre Catalina Velculescu) personalitatea prof. dr. Philipp Harnoncourt, prezent in mai multe rinduri si in Romania, unde a conferentiat pe diverse teme cultural-religioase. Din 1993, este presedinte al Cercului pentru Sud-Est si Est Europa din Graz.
In cadrul sectiunii de recenzii a revistei sint prezentate carti de spiritualitate, istoria ideilor, comparatistica si istorie literara. Cu totul – o revista demna de interes, implicata in viata spirituala a catolicismului si, mai ales, cu o deschidere larg culturala.

de ici, de colo
Numarul 2/2001 al revistei Arhitext Design are o tema provocatoare: Cartier-ghetto, pusa sub „semnul“... celor de la B.U.G. Mafia: „Dupa blocurile gri stam noi, majoritatea...“ Pornind de la stratul „hip-hopist“ investigatia merge catre surprinderea modificarilor de comportament social aduse de monstruoasele proiecte de sistematizare urbana ale lui Nicolae Ceausescu – ghetto-urile, alienantele cartiere-dormitor care au luat locul pitorestilor mahalale de altadata. In deschidere – citeva extrase dintr-un interviu realizat de Vera Marin cu arhitectul Peter Derer (Segregare) si un eseu de Valentin Protopopescu despre Mahala versus ghetto, din perspectiva istorica. In pagina 26, Catalin Berescu semneaza o analiza a culturii „ghetto-ului difuz“ de la noi (Ghetto): „In orice ghetou se naste un golem. Pentru Ceausescu acesta se chema «omul nou» si urma sa se nasca prin recitarea celor 221 de teze ale PCR de catre pionierii care, in lipsa de parcuri, dadeau ture cu bicicleta in jurul blocului. [...]

Optimismul pop-ului, fantezist si utopic-evazionist, pe care il regasim in arhitectura anilor ’60 e dispretuit azi de fanii lui «spune pe bune», cei care cinta despre «garsonierele jegoase care-ti intorc stomacul pe dos. Estetica evaziunii e inlocuita de etica grafitti-ului.“ Autorul nu ne spune insa despre care arhitectura a anilor ’60 e vorba. Cea din Romania, in nici un caz... Dupa blocurile gri/stam noi majoritatea este titlul unuia dintre cele mai interesante eseuri din grupaj, apartinind lui Cristian Oprea. Este vorba de o analiza percutanta a „spiritului de bloc“ din cartierul bucurestean Cringasi: „Aceste blocuri de beton care ne inconjoara se insinueaza in viata noastra si ne influenteaza comportamentul in mai mare masura decit propaganda ante- si post- decembrista. [...] Cert este ca aceasta aglomerare realizata in scopul controlarii populatiei nu a adus nimic bun in comportamentul uman, stringerea la un loc provocind un efect de indepartare, de rupere a relatiilor de vecinatate, de autoclaustrare. In conditiile in care si mobilierul existent putea lua doar citeva forme, expresivitatea individuala se manifesta in mare parte pe fatadele blocurilor «personalizate» prin inchideri de balcoane de toate formele si culorile, cosuri, ventilatoare, ghivece, antene, perdele si astfel de forme eterogene.“ Autorul nu se limiteaza la observarea raporturilor de uniformizare fortata/diferentiere „devianta“, ci propune si citeva solutii de „umanizare“ a coliviilor de beton.

Remarcam, de asemenea, minutiosul eseu al Angelicai Stan (Periferia romaneasca – ruptura si continuitate) si articolele despre cealalta fata a periferiei urbane – mahalaua, semnate de Dan D. Ionescu (Mahalale bucurestene) si Vladimir Bulat (In zorii modernitatii: mahalaua), analize ale istoriei dezvoltarii si distrugerii mahalalelor, de la Mahomed Cuceritorul pina la Ceausescu demolatorul (este citat si CV Tudor din Saptamina: „Noi distrugem numai mahalalele sordide si maghernitele care pot inabusi, daca nu se trece cu buldozerul peste ele si nu se deschid cai ale soarelui.“) Am gustat si ironia redactionala care incheie grupajul: „Sa nu ne deranjam (din) ghetto-ul propriu! Daca mahalaua este (inca) «partea cea mai autentica a Bucurestiului» (G. M. Canatacuzino), ce poate fi, astazi, mai savuros, mai «al nostru» decit ghetto-ul? «Nous sommes ici aux Portes de l’Orient...» Toujours.“

la colt
Intr-un articol intitulat Barbarul intelectual din Cuvintul nr. 3/2001, p. 12, Cristian Badilita vitupereaza impotriva „barbarilor intelectuali“ ai lumii contemporane, definiti ca un fel de fiinte rationalist-progresiste aptere, lipsite de acces la „spiritual“ si care, prevalindu-se de principiile democratiei, „isi dau cu parerea despre orice“, ca niste „timpiti bibliofagi si bibliografi“ ce se afla: „Modernitatea a permis accesul prostilor in biblioteca. De aceea nu ne intelegem“, conchide, sententios, Badilita. Sa ne explicitam. Exista in articol si observatii rezonabile si afirmatii discutabile (in sensul ca pot fi discutate), repede deviate insa in dilatari pamfletare, analogii hazardate, generalizari abuzive si calificative inacceptabile, cum ar fi cea despre „timpenia americana“. Asemenea sudalmi infatuate, ca si dispretul superior fata de autori si chiar discipline denota mai degraba orbire polemica decit „spirit“... Trecem peste excesele stilistice ale discursului (caci, minat de un dracusor polemic, Cristian Badilita cade intr-o exaltare spiritualist-salvationista vecina cu ridicolul) pentru a ajunge la citeva comparatii „ilustrative“: „...Oare domnul Marino poate sta alaturi de Calinescu pe o scara axiologica normala? Intrebarea este, desigur, retorica, pentru ca dl. Marino este, cum bine se stie, unicat. George Calinescu acoperea insa un spectru cultural de o amplitudine si de o diversitate demna de toata admiratia (las acum deoparte colaborationismul criminal). George Calinescu stia filozofie, stia psihologie, stia muzica, stia chiar teologie. Dar mai ales stia sa citeasca si sa scrie! Si dl. Marino stie filozofie, si psihologie, si teorie literara, stie si teologie, stie de toate, dar nu stie sa citeasca (si nici nu scrie prea cursiv, intre noi fie vorba). Cum a putut dobindi atunci o asemenea cultura? Desigur, printr-un geniu special. Domnul Marino are geniu, dar se fereste sa spuna, ca nu cumva sa fie taxat drept mistic, dumnealui fiind taxat drept liberal-rationalist.

Cu o deosebita grija ideologica isi tine sub obrocul operei daimonul faustic, nelasindu-i afara decit codita catifelata si imbirligata.“ Dincolo de inacceptabila lipsa de respect fata de o mare personalitate a culturii romane actuale, deducem din aceasta „demonstratie“ ca, desi lipsit de „obrocul“ unei opere comparabile cu aceea a lui Adrian Marino, Cristian Badilita nu s-ar feri sa pozeze in geniu, intrucit nu e liberal-rationalist ci platonizant-spiritualist! Ajuns in acest punct critic, Badilita recunoaste ca a sarit peste cal si ca „s-a ratacit un pic“. Asta insa nu-l impiedica sa gafeze in serie, incurcind si confundind – asemeni „barbarilor intelectuali“ incriminati – aproape totul... Precizam ca, in urma acestui atac, dl. Marino a renuntat definitiv la colaborarea la Cuvintul. In incercarea (nereusita) de a concilia contrariile, revista a pierdut – astfel – un colaborator de marca, trebuind sa se multumeasca, pina una-alta, cu „spiritualul“ Badilita. Iar „spiritualul“ nu se lasa pina nu ne serveste – in chip de bomboana pe coliva – citeva maxime si cugetari abisale de genul: „Omul adevarat de cultura nu polemizeaza (vi-l puteti inchipui pe Platon polemizind cu dl. Lefter de la Observatorul cultural?)“; sau: „Polemica e tot timpul stirnita de un prost care nu pricepe nimic din nimic, dar care tine sa-si dea cu parerea prevalindu-se de drepturile democratiei.“!?! Tradat de propria „argumentatie“ si, in cele din urma, de cuvinte, polemistul fara voie se dovedeste a fi, de fapt, adevaratul barbar intelectual. Articolul sau e un intristator exemplu de ce inseamna sa te descalifici cu propriile argumente... pamfletare, caci pina la polemica mai va...

In Adevarul literar si artistic, nr. 562, C. Stanescu ii ia un interviu istoricului Ioan Scurtu, consilier pe probleme de invatamint, stiinta si cercetare al presedintelui Romaniei. Acesta afirma, nici mai mult nici mai putin, decit ca „actuala programa de istorie seamana uluitor cu aceea care a stat la baza manualului de Istorie a RPR elaborat de Roller“! Protestind, indignat, impotriva unor „blasfemii“ precum „buzele senzuale“ ale lui Decebal, „cei doi copii nelegitimi“ ai lui Al. I. Cuza, contestarea lui Eminescu cel „mic de statura si paros“ sau etichetarea lui Calinescu drept un biet „colaborationist“ comunist si a lui Iorga drept „nationalist apropiat miscarii legionare“, Ioan Scurtu considera, intr-un spirit conspirationist amintind, suparator, paranoia regimului Ceausescu, ca „o asemenea abordare nu este intimplatoare, nu este rodul gindirii citorva persoane razlete, ci este o actiune programata care – sub pretextul «demitizarii» – vizeaza minimalizarea si chiar distrugerea valorilor nationale.

Mentionez ca din programa (curriculum-ul) de clasa a XII-a privind istoria romanilor, aprobata de Ministerul Educatiei si Invatamintului in 1999, lipsesc cei patru «piloni» ai existentei noastre: vechimea, continuitatea, independenta si unitatea.“ (n.n.: dar tin oare acesti „piloni“ de rigoarea disciplinei istorice sau de... altceva?) Protestind impotriva „terfelirii“ lui Nicolae Iorga de catre „indivizi care, nefiind in stare sa-si creeze o opera, traiesc din darimarea statuilor de pe soclu in aplauzele unora care nu au cele mai elementare cunostinte de istorie“, Ioan Scurtu, care, repetam, este si o persoana oficiala, isi declara deplina adeziune la un memoriu adresat presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului in care se cere „grabnica imbunatatire a programelor Televiziunii Romane – mai ales a programului 1, care are acoperire nationala –, prin introducerea, la ore de maxima audienta, a unor emisiuni in cadrul carora specialistii recunoscuti sa dezbata probleme esentiale privind evolutia istorica a poporului roman, rolul romanilor in istoria Europei si a lumii, contributii romanesti la dezvoltarea culturii si civilizatiei universale… de asemenea, sa fie abordate teme privind stiinta, invatamintul, cercetarea stiintifica, literatura, teatrul, muzica, arhitectura si rolul lor in societatea contemporana. Intre semnatari se numara academicienii Virgil Candea, Radu Grigorovici, Dan Berindei, Gheorghe Platon, Stefan Stefanescu, Dinu C. Giurescu, Nicolae Edroiu, Alexandru Vulpe.“ Afirmatiile lui Ioan Scurtu depasesc, din pacate, zona dezbaterii istorice si trec in aceea a propagandei mediatice si a directivelor nationaliste „de sus“. Cum intre semnatarii „memoriului“ se regasesc citiva fosti slujitori zelosi ai protocronismului ceausist, credem ca „buzele senzuale“ ale lui Decebal constituie doar un pretext pentru reintroducerea autoritarismului nationalist ca politica de stat. Faptul ca unii istorici „oficiali“ (sau care se vor a fi, cu orice pret, oficiali) nu-si pot reprima reflexele de gardieni publici ai „istoriei neamului“ este un lucru care, in opinia noastra, ar trebui sa primeasca o replica pe masura din partea specialistilor care nu doresc transformarea istoriei intr-un obiect de indoctrinare nationalista, pus in slujba unui regim politic cu nostalgii autoritariste.

 
 
 
Cele mai citite articole
Profil de preşedinte (I)
Ideologia Băsescu
În numele tatălui
România după Băsescu: epoca postbelică
Profil de preşedinte (II)
Cele mai comentate articole
„Ajunge zilei povara ei“
România după Băsescu: epoca postbelică
În numele tatălui
Efectele „originalităţii“ constituţionale
DNA
Cele mai recente comentarii
Multzumesc pentru raspuns....
@un elev
Incredere in DNA
Precizari
foarte bine argumentat
 
Parteneri observator cultural
Festival Muzica Veche