OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Vremea ipocriziei constituţionaliste a trecut. Lumea, inclusiv adversarii ireductibili, a obosit să-i mai pretindă preşedintelui să se încadreze în limitele rezonabilului sau să mimeze, măcar, echidistanţa. Traian Băsescu se simte îndrituit să facă analiza critică a partidului, pe care simte că-l poate pierde. Foarte bine! S-ar fi cuvenit, totuşi, să procedeze şi la o critică mai aplicată a guvernării. Nu să încerce să-l inocenteze pe Boc, mutînd atenţia către grupul independentist Blaga-Videanu-Berceanu, căruia îi impută, în culise, trădarea politică şi tentativa de a acapara partidul. Şi, profitînd de frontul deschis de presa aliniată, care i-a luat la ţintă pe aceştia şi „performanţele“ afacerilor cu statul la care au ajuns firmele lor sau ale rudelor şi prietenilor. Dacă raportul între critica PDL şi cea a guvernării ar fi fost favorabil celei de-a doua, preşedintele putea fi apreciat pentru efortul de a-şi încheia primul mandat. Deocamdată refuză să facă acest pas sau nu poate. Reflexele îl trădează. Cabinetul Boc nu ar fi slab, ineficient şi clientelar pentru că numai astfel poate fi, ci slăbit şi vulnerabilizat de acţiunile celor trei miniştri, întîmplător aceiaşi care vor să desprindă PDL de tutela prezidenţială.

 

Mascarada trebuie să ia sfîrşit. Cabinetul Emil Boc este de mult epuizat moral şi este treaba lui Traian Băsescu să-i găsească rapid un înlocuitor. Pînă cînd lucrurile nu scapă de sub control. În fond, la ce i-a servit fidelitatea nealterată a nedemnului fiu al Apusenilor, dacă ea nu a fost dublată de o minimă abilitate executivă la nivel înalt? La nimic, dimpotrivă. Preferă, în continuare, Traian Băsescu un guvern credincios altuia bun? Nu cred că preşedintele doreşte să confirme tot ce e mai rău din ce-i impută duşmanii. Are încă puterea să-i surprindă şi să ne surprindă. Cum? Numind un tehnician adevărat în fruntea Guvernului – nu un politician de casă, gen Negoiţă –, un profesionist credibil, care să nu fie preocupat de aranjamente subterane şi nici îngrijorat de eventuale deconturi electorale, deci apt să absoarbă imensa presiune socială creată de planul de austeritate. Un premier capabil să îngheţe temporar – dacă nu le va putea demantela – reţelele clientelare, acceptabil chiar şi pentru PSD şi PNL.

 

Partide care vor să răstoarne Guvernul, dar care nu ştiu să pună în loc altceva decît programe anti-criză aproximative, propuneri fantezist-populiste, cum ar fi referendumul pe tema austerităţii, o retorică belicos-emoţională repetitivă şi chipuri insipide pentru talk-show-uri politice lamentabile. Şi care revigorează traseismul, condamnabil numai atunci cînd pierderile afectează propria tabără.