OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Teatrul L.S. Bulandra – Exista nervi de Marin Sorescu. Regia: Serban Puiu. Scenografia: Andu Dumitrescu. In distributie: Ion Besoiu (Profesorul), Vlad Zamfirescu (Locatarul), Gheorghe Ifrim (Prietenul), Alina Berzunteanu (Femeia necesara), Andreea Bibiri (Femeia in plus)


Traim intr-un bloc de iluzii, cadru mobil si metamorfozant, pliat si de-pliat continuu.
O locuinta-vagon sau un vagon-locuinta (delimitarile se disipeaza succesiv, constituind insasi esenta spectacolului) in care patrund prin crapaturi adinci frinturi dintr-o realitate aparenta. Fiecare cu gradul sau de mistificare si insinuare, ordonind spatiul in functie de rolul, niciodata acelasi, al usii. Acest joc serios, ce propune melanjul ingenios dozat dintre cele doua nivele, cu multiple implicatii in planul existentei-iluzie defineste miza demersului regizoral. Serban Puiu imagineaza un tip de locuire descentrata, in care certitudinea si iluzia nu sint altceva decit sugestive masti complementare ale unei vieti traite sau inchipuite in/din mers. In asa fel incit Locatarul (Vlad Zamfirescu) priveste consternat cum spatiul sau vital depersonalizat prin prezenta unor detalii generice se transforma/este un compartiment de tren in care cei ce patrund isi developeaza halucinant propriile descoperiri si fantasme, cautindu-si o destinatie, de unde sa porneasca din nou la drum. Mereu pe drum. Aceasta calatorie aparent insesizabila, fie ea concreta sau abstracta, in vid sau spre cer, construieste lumea acestor personaje subliminale. Subtilitatea vine din contaminarea perfecta a celor doua forme temporale spatializate, ce induc Locatarului, alternind ironiile aluzive cu surprinderea gradului maxim al incertitudinii. Nu cumva incaperea-cutie, prim nivel al perceptiei, ascunde un compartiment in care se inghesuie haotic si fantasmatic un geamantan greu/usor, o gaina si cutii de diverse marimi, emblematice pentru statutul pasagerului? Sau, nu e realitatea locuita de nervi si cu nervi, un cadru rezonant al sinelor de tren?

Absurdul se insereaza in spatiul de joc, antrenindu-i mecanismele interioare si transformindu-l pentru citeva clipe in cel mai sugestiv spatiu cu putinta. Replicile se succed alert, fara a altera insa dezirabila stare de calm invocata de Profesor. Si totusi, exista nervi, asa cum au existat condensate intr-o secventa iluzia unei locuinte, pliate pe cea a unui compartiment, deschis si inchis de usi, ce pot fi la fel de bine ale invariabilei camere de bloc, cit si ale unui real/iluzoric tren. Pina la urma, iluzie e incercarea de a demonstra ca acest compartiment e asociat unei fantasme. Personajele (Profesorul, Femeia necesara, Femeia in plus) joaca si de-joaca abil certitudinile unui Locatar ce se agata cu disperare de amanunte nesemnificative pentru a-si proba versiunea despre spatiul locuit. O locuire suspendata in vag, un vag ce-si monteaza propria realitate. Fixitatea devine periplu, locuirea – parcurs si des-locuire.

P.S. Vind locuinta crapata, cu vedere spre iluzie.