OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Ca si in alti ani electorali, campania pentru Primaria Bucurestilor a atras atentia mai mult decit oricare alta. Dincolo de valoarea lor simbolica, alegerile din Capitala sint importante pentru ca aici se afla peste 10 % din electoratul intregii tari. Exista chiar sociologi care, plecind de la datele alegerilor anterioare, au identificat existenta anumitor corelatii intre votul pentru Bucuresti si votul national. Intelegind mai degraba intuitiv acest fenomen, partidele s-au angajat masiv in seducerea bucurestenilor. Numarul candidatilor pentru Primaria Capitalei (35) a depasit cu mult media nationala a candidaturilor in orase.
Ce anume a influentat votul bucurestenilor? Am enumerat mai jos gesturile si optiunile majore ale partidelor, ca si evenimentele petrecute de-a lungul campaniei care au marcat probabil optiunile:

1. Transformarea lui Catalin Chirita dintr-un cvasi-necunoscut intr-un candidat clasat pe locul al doilea: Chirita a beneficiat de o campanie publicitara reusita, care avea totusi un precedent in disputa de la partialele din 1998. Profesionalizarea comunicarii politice e mult mai vizibila in campanie decit in timpul „normal“.

2. Esecul dizidentelor din PNTCD: candidatii partidelor conduse de fostii premieri Ciorbea (regizorul Daneliuc) si Vasile (Elena Gheorghe, abandonata in favoarea lui Basescu), ca si fostii taranisti Lis si Iulian Cretu (trecut la PUNR) au esuat lamentabil. Forta partidelor a fost din nou decisiva.

3. Lista publicata de CNSAS referitoare exclusiv la candidatii pentru Bucuresti: un gest conceput ca unul simbolic, in conditiile in care Consiliul nu are nici sediu, nici acces direct la dosare. Cercetarile in arhive au aratat ca sase candidati au semnat angajamente de colaborare cu Securitatea, fara ca toti sa fi si actionat in aceasta calitate. Nici unul dintre cei identificati nu era cotat in sondaje cu macar 1%.

4. Intrarea in cursa a lui Basescu: a sporit cu peste 10 procente scorul propriului partid si l-a favorizat pe candidatul PNTCD in detrimentul candidatilor PNL si PDSR. Aceasta schema – al patrulea candidat – a fost imediat transpusa in scenariile pentru prezidentiale, intr-un limbaj aproximativ si pe un ton „mesianic“.

5. Dupa separarea de PNTCD, liberalii au cautat sa-si consolideze o identitate distincta, dar au facut-o intr-un mod care amesteca solemnitatea (premierea lui Isarescu la aniversarea a 125 de ani de la crearea PNL) cu „populismul gospodaresc“ (Padure i-a invitat pe concurentii sai la o… intrecere de maturat).

6. Prezenta masiva a liderilor nationali nu doar pe listele de candidati (Vosganian, Basescu), ci si in sprijinirea „pe teren“ a reprezentantilor propriilor partide (Iliescu, Vadim, Roman).

7. Peste campania electorala s-au suprapus mari emotii populare produse de afacerea Costea si de prabusirea FNI. Efectele acestor scandaluri se stabilizeaza doar la circa 45-60 de zile dupa consumarea lor.

8. Muzica si divertismentul au fost masiv asociate campaniei. Trupele tinere au fost „inchiriate“ fara prejudecati ideologice, tinind seama de ponderea importanta a noilor votanti in masa electorala. Campania a inceput si s-a sfirsit sub semnul divertismentului politic, atit de constiincios construit in emisiunea lui Florin Calinescu.

9. Protestul UFD fata de ceea ce liderii acestui partid au numit un act de cenzura: dupa interzicerea unui clip electoral, UFD a reactionat printr-un mars in culori sinistre, dar si cu ironie (prin afise care enuntau ca „toti primarii au fost minunati“).

10. Mai mult decit in anii anteriori, sondajele preelectorale au prezentat cu diferente foarte mari sansele candidatilor, chiar pina in ultima zi de campanie. Simultan, a fost dat publicitatii un sondaj la scara nationala. Mai mult decit instrumente pentru cunoasterea situatiei reale, partidele au vazut in sondaje ocazii de consolidare a simpatiilor. Putine cercetari au ramas secrete, pentru „uz intern“, asa cum se intimpla la casele serioase din Occident.