Autor: 
Categoria: 
În lipsa unor alte picanterii
legate de mai-marii noştri politici – vizita Papei Benedict în
Spania sau procesul lui Hosni Mubarak (adus pe targă în sala
de judecată, păreau secvenţe dintr-un film de ficţiune) nu credem
că ar interesa pe cineva –, am dat importanţă şi puţină
atenţie unei informaţii de presă. Cum că deputatul PD-L de Gorj,
un anume Marcel Hoară, un mai vechi client al antipatiilor noastre
de pe vremea cînd trăncănea vrute şi nevrute pe la
televiziuni, găunos, dar înfipt şi impertinent de fiecare
dată, îşi trage un canal! Un canal navigabil. De 10 m lăţime,
nu ştim adîncimea şi lungimea, cît să treacă yachtul
personal şi să ajungă întreg la casa mămucii. Adică de la
lacul Snagov pînă la locuinţa sa. Aflată nu chiar la malul
apei, ci la o oarecare distanţă. Omul are o proprietate acolo şi
face ce vrea. OK. Totuşi, un canal navigabil nu e chiar o simplă
ţeavă de 2 ţoli. Nu deţinem toate detaliile tehnico-ştiinţifice
ale afacerii, dar un excavator sapă deja pe traseul viitorului
canal. Bun, face omul ce vrea pe terenul lui, s-ar zice. Însă
de unde pînă unde liderul politic gorjan devine ilfovean, aşa
tam-nisam? De ce nu şi-o fi făcut cabană lîngă cea de la
Rusu, la Petroşani sau la Obîrşia Lotrului, că zona e faină?
Aşa am aflat că nu pentru dînsul osteneşte încă
junele lider politic gorjan, ci pentru mama domniei sale. Frumos şi
emoţionant, ce să mai spui, să aibă biata femeie la
bătrîneţe-haine-grele unde să-şi hodinească oasele şi
sufletul. ţi ce loc mai frumos decît pe malul lacului Snagov,
unde şi-au ctitorit modeste locuinţe te miri cine dintre mărimile
zilei. De ce nu ar avea atunci şi Marcel Hoară un loc de odihnă
pentru mama lui? Bun. Totuşi, cine e acest Hoară, căci au murit
atîtea nume sonore ale literaturii române în acest
an – de la MHS şi Mircea Iorgulescu pînă la Mircea Ivănescu
şi Costi Stan – şi nu prea s-au înghesuit ziariştii să
comenteze aceste triste pierderi ale culturii române. ţi
marele public habar nu are de Mircea Horia Simionescu, în
schimb ascultă cu atenţie de ani buni prostiile spuse pe ton ferm
de un om care ştie să se certe. Despre Marcel Hoară este vorba.
Iar despre această superbă mediocritate – este client mai vechi,
aşa că ştim ce punem pe hîrtie – se aminteşte/pomeneşte
cu orice prilej.
Cum nu-l mai văzusem – chiar ne întrebam
ce-o mai fi cu această obraznică şi înfiptă creatură
politică, vajnic huiduită şi să nu mai spunem ce, mai anul
trecut, în cursul unui mare miting bucureştean, de unde a fost
scos/extras sub protecţia forţelor de ordine –, am dezvoltat
puţin subiectul. Am căutat pe Internet date oficiale despre Marcel
Hoară. ţi aşa am citit o biografie demnă de pana ironică a
prietenului nostru, marele prozator Mircea Nedelciu, şi un
curriculum profesional demn de imaginaţia regretatului mare prozator
MHS. ţi am citit şi recitit datele care se găsesc cu mare
uşurinţă. O proză de mare substanţă, care ar satisface
cerineţele prof. univ.dr. Eugen Negrici în materie de
expresivitate involuntară. Ar părea halucinante, dacă nu ar fi
adevărate. Studii şi patalamale – la orice fîs, pac! şi
diploma sau certificatul, dar mai ales funcţii şi posturi publice
ocupate cumva fără nici o acoperire de expertiză reală. Nu ştim
gradul de salarizare, dar mic n-o fi, dacă automobilul este de teren
4X4 şi casa e la Snagov. Doar maşinăriile de hîrtii ale
învăţămîntului privat şi fel de fel de specializări
pe care propunerile apropiaţilor unui partid politic sau ai altuia
le fac într-o veselie. Aşa a ajuns Marcel Hoară mare mahăr
pe bani publici.
Am dat căutare să vedem ce e şi cu Roberta
Anastase, aceeaşi ştire de presă o dădea şi pe juna preşedintă
a Camerei Deputaţilor ca proprietăreasă pentru o nouă locuinţă.
La Mogoşoaia, de această dată. Surprize, surprize, cu toate
detaliile aranjate în jurul unei biografii unde marea realizare
este cîştigarea unui titlu – absolut onorabil, altminteri,
de Miss România în nu ştiu care an, restul este o
bălmajeală de date. ţi nu reiese clar dacă duduca din Ploieşti,
care a studiat sociologia la Bucureşti – fără să se precieze
anii, ce-o fi aia mijlocul anilor ’90, pare hilar să pui aşa ceva
într-un CV oficial!!!! – a terminat şi absolvit cu diplomă
SNSPA, cică iar, de unde îşi începe apoi o carieră
profesională plină de „succesuri“. La fel, şi în cazul
dnelor Ritzi, Plăcintă şi Boagiu ne lovim de diplomele unor
facultăţi iţite după 1989. E legal? Este. Mai e ceva de comentat?
Da. Totuşi, ne întrebăm cum se explică aceste fastidioase
biografii administrative, fără măcar o minimă competenţă
profesională? Numai nişte lungi liste de cursuri de pregătire în
diverse colţuri ale lumii nu justifică nimic. Doar avîntate
cariere politice şi atît. Poate nici nu se doreşte mai mult.
Dacă idealul omului politic român este un loc de casă la
Snagov sau Mogoşoaia – strada cu numele Marthei Bibescu pare o
ironie a istoriei faţă de prestigiul prinţesei –, atunci putem
spune că stăm bine. O stranie combinaţie de doctorate la Paris şi
studii aprofundate la Petroşani, Constanţa sau Alba Iulia –
devenite peste noapte prestigioase centre universitare, dar ar fi
altă căciulă povestea asta –, fără nici un fel de doctorat,
dau măsura absurdului unei guvernări făcute doar de dorul
canalelor. În acest punct avem şi experienţa unui trecut plin
de exemple. Pe lîngă Canalul Dunăre-Marea Neagră şi
viitorul canal Dunăre-Bucureşti – finanţat eventual de chinezi
–, canalul lui Marcel Hoară, făcut din bani-nu-se
ştie-exact-ai-cui, ar putea fi chiar un experiment reuşit.
Dragostea de mamă şi de ţară rămîn în continuare
exemplare. ţi un bun exemplu pentru politicienii care se dovedesc,
adeseori, fără mamă şi fără tată. Cam atît despre Marcel
Hoară şi canalul lui de aducţiune. Aşteptăm cu emoţie
inaugurarea. Dna Anca Boagiu, ca şi dl Ion Iliescu, posedă diplomă
de hidrotehnician.
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters