Liberalii intra in batalia electorala in forma buna. Singura surpriza a Congresului lor a fost majoritatea complesitoare cu care a votat candidatura lui Theodor Stolojan la presedintie. Impresia pe care o lasa, cel putin la suprafata, este cea a unui partid matur, in stare sa se regrupeze dupa o dezbatere interna destul de aprinsa si pregatit pentru incercarile lunilor viitoare. In privinta lor, nu mai exista dubii: vor merge singuri in alegerile parlamentare si cu propriul candidat in alegerile prezidentiale. Certitudinea este ceva mai mica in zona taranistilor si a Conventiei Democrate 2000, dar apare foarte probabil ca primul ministru Mugur Isarescu va fi candidatul lor prezidential, desi componenta noii aliante nu a fost inca definitivata. E timpul sa ne intrebam ce mutatii poate aduce aceasta noua configuratie politica.
Prezidentialele se complica intr-o oarecare masura. Daca dam crezare sondajelor, Stolojan si Isarescu sint cei mai puternici contracandidati ai lui Ion Iliescu. Impreuna intr-un tandem ar fi avut o sansa buna sa-l invinga pe fostul presedinte, eventual chiar din primul tur. Cu cei doi candidind separat si in concurenta, un al doilea tur de scrutin devine o certitudine.
In afara unui eveniment neasteptat, unul dintre ei va ajunge in turul al doilea. Cel calificat, pentru a cistiga, va avea nevoie de sprijinul celuilalt si al fortelor politice care l-a propulsat pe acesta. Il va obtine? Depinde de cit de acerba va fi campania electorala a fiecaruia dintre ei. Cu alte cuvinte, daca ascutisul polemic al celor doi tehnocrati deveniti politicieni se va indrepta contra celuilalt sau contra candidatilor stingii. Nu stim inca nimic cu certitudine. Avind in vedere ca Isarescu si Stolojan vor concura pentru aproximativ acelasi segment al electoratului (recte cel care sprijinise Conventia Democrata plus cel inamorat de tehnocrati), nu ar fi o mare surpriza sa-i vedem angajati intr-o polemica personala sau politica de o agresivitate mai mare decit ne-am astepta acum. Pe de alta parte, ei sint oameni rationali si ar putea privi dincolo de interesul de moment, la ceea ce se va intimpla in al doilea tur si la o posibila cooperare post-electorala, ceea ce ar trebui sa-i determine sa procedeze cu precautie in campania electorala. Ce apare sigur este ca, oricare va fi cooperarea lor in al doilea tur, ea nu va putea lua forma unui tandem presedinte/ prim-ministru pentru simplul motiv ca la acea data va fi cunoscuta deja configuratia Parlamentului ales, care, judecind dupa sondajele de opinie de pina acum, e probabil sa fie dominat de PDSR.
Ceea ce ne aduce la alegerile parlamentare. Inabilitatea centrului-dreapta de a se coagula intr-o alianta electorala, ce i-ar putea fi potrivnica in alegerile prezidentiale, ar putea, dimpotriva, s-o slujeasca in alegerile parlamentare. Nu este deloc exclus ca, mergind separat in alegeri, liberalii si taranistii sa intruneasca mai multe voturi decit daca ar candida sub aceiasi sigla. E desigur o presupunere sau o speculatie, dar separarea liberalilor de taranisti a creat un dramatism si o diferentiere ce-ar putea sa scoata din letargie acele mase de alegatori dezamagiti si descurajati ai fostei Conventii Democrate. Nu ni se mai pare, in conditiile prezente, un dat absolut ca dispute electorale intre liberali si taranisti, de altfel rivali in intreaga lor istorie pre-comunista, neaparat alunga alegatorii sau creeaza un beneficiu pentru stinga, si ea scindata. Liberalii sint in ascensiune in sondaje, dar nu neaparat in detrimentul taranistilor. Mai ramine ca acestia din urma sa gaseasca resursele pentru o campanie viguroasa si moderna, veghind totodata ca noua Conventie Democrata 2000, pe care o patroneaza, sa nu se aglomereze peste masura cu partide mici ce ridica pragul electoral fara a aduce voturi. Si liberalii si taranistii au sansa de a se „contamina“ de popularitatea candidatilor lor prezidentiali, desi ar face bine sa se abtina de la o imbratisare prea insistenta si posibil asfixianta a acestora.
Ultimele evolutii s-au consumat in aria centrului-dreapta, dar se refera la intregul spectru politic. Merita remarcat ca, exceptindu-l pe inca necunoscutul candidat al UDMR, Ion Iliescu se va lupta numai cu fosti asociati sau aliati ai sai in perioade anterioare, cinci oameni care il cunosc bine si a caror prezenta in cursa prezidentialaaa constituie tot atitea contestari ale pretentiei fostului presedinte la un nou mandat. Ii va fi mult mai greu sa iasa victorios in fata acestora decit i-ar fi fost in fata unor adversari perpetui. Nu-i de prisos a observa aceasta imprejurare, daca nu pentru altceva, macar pentru a vedea de unde vin candidatii anului 2000, imbratisati cu entuziasm sau de nevoie de la stinga la dreapta.
(Text preluat dupa Radio Europa Libera)

