Regizorul român a primit premiul
pentru filmul Megatron. În 15 minute, Marian Crişan spune
povestea unui băiat de 8 ani dintr-un sat de lîngă Bucureşti;
mama sa vrea să-i sărbătorească ziua de naştere la un restaurant
McDonald’s, copilul vrea să-şi revadă tatăl stabilit în
Capitală.
Sînt convins că, atunci cînd
s-a aflat că singurul lungmetraj românesc acceptat la Cannes
2008 (Boogie de Radu Muntean) va fi prezentat în cadrul
secţiunii paralele „Quinzaine des Réalisateurs“,
speranţele celor mai mulţi dintre noi ca cinematografia autohtonă
să mai obţină un premiu important la Festivalul festivalurilor de
film, în al cincilea an consecutiv, s-au năruit. Cu atît
mai mare şi mai plăcută ne-a fost surpriza la aflarea veştii că
Marian Crişan, un cineast român cvasinecunoscut, a cîştigat
multrîvnitul Palme d’Or pentru cel mai bun scurtmetraj.
Megatron – film care poartă numele unui robot – a pornit de la o
întîmplare reală. „E o istorioară pe care am auzit-o
de la o fostă colegă de clasă de-a mea din Salonta, care se ducea
în week-end-uri cu copiii la Oradea, la McDonald’s“, a
afirmat Marian Crişan după cîştigarea Premiului de la
Cannes.
Ursul şi palmierul
Să ne aducem aminte că, în
2004, două scurtmetraje româneşti triumfau la festivalurile
internaţionale de clasa A de la Berlin şi Cannes: Un cartuş de
Kent şi un pachet de cafea al lui Cristi Puiu obţinea Ursul de Aur,
iar Trafic al lui Cătălin Mitulescu – Palme d’Or (al treilea
din istoria cinematografiei noastre, dar primul pentru un film de
ficţiune). După patru ani, povestea se repetă cu O zi bună de
plajă de Bogdan Mustaţă, respectiv Megatron de Marian Crişan.
Ironia sorţii face ca scenaristul şi producătorul filmului lui
Bogdan Mustaţă să fie Cătălin Mitulescu (coleg de promoţie cu
regizorul), iar cel al lui Marian Crişan să fie lansat de
Mandragora, casa de producţie a lui Cristi Puiu (producător: Anca
Puiu). E ca şi cum cineaştii „vîrstnici“ şi
experimentaţi (Cristi Puiu a realizat două lungmetraje pînă
acum, iar Cătălin Mitulescu se pregăteşte şi el pentru al doilea
film, al cărui scenariu iniţial îi aparţine lui... Bogdan
Mustaţă) ar fi predat ştafeta regizorilor „tineri“, care nu au
debutat încă în lungmetraj. În plus, aceste noi
premii dovedesc că resursele noului cinema românesc nu s-au
epuizat încă şi ne fac să sperăm că mai avem şi alţi
regizori înzestraţi de lansat pe plan internaţional în
viitorul apropiat.
Cine e Marian Crişan?
Născut în oraşul bihorean
Salonta în 1976, Marian Crişan a absolvit UNATC-ul în
1999. După facultate, s-a specializat în realizarea de
videoclipuri, fiind unul dintre cei mai apreciaţi regizori români
din acest domeniu.
Atunci cînd i-am văzut, în
2006, primul scurtmetraj (La mulţi ani!), un film deficient la
capitolul scenariu, nu i-aş fi acordat mari şanse de reuşită
acestui cineast. Însă, anul trecut, Marian Crişan a reuşit
să lanseze două scurtmetraje notabile, produse (pentru TVR 2) de
propria firmă, Rova Film. A fost mai întîi Amatorul, un
scurtmetraj alb-negru, pornind de la un scenariu de Gabriel
Andronache (finalist la concursul HBO din 2006), modificat radical de
către regizor. Filmul a fost selecţionat de cîteva
festivaluri internaţionale (din Dresda, Milano, Uppsala sau
Varşovia) şi a primit premiul pentru cel mai bun scenariu la DaKINO
2007. Damian (Erwin Simsensohn, excelent găsit) este un tînăr
ghinionist şi singuratic, care lucrează în timpul zilei
într-un supermarket, pentru ca seara să cîştige bani
lăsîndu-se insultat, la domiciliul clienţilor, de către toţi
cei care simt nevoia să se descarce în faţa unui necunoscut.
Scîrbit de fauna umană pe care o cunoaşte astfel, Damian
reuşeşte să se elibereze în final, găsindu-şi un job de
figurant într-un spot publicitar şi o potenţială iubită.
Amatorul este o comedie amară cu note absurde, despre o lume bizară,
pe care nici n-o bănuim în jurul nostru.
Anul acesta, Portret de familie, care a
primit recent premiul pentru cel mai bun scurtmetraj de ficţiune al
Uniunii Cineaştilor din România, a fost surpriza competiţiei
deja remarcabilului festival NexT (Bucureşti). Noua comedie a lui
Marian Crişan, care pare mai realistă, surprinde pregătirile de
dinaintea nunţii dintre chitaristul unei formaţii de rock dur,
Mihai (Gabriel Dihel), şi o vînzătoare de pantofi cu look
punk, Alina (Tania Muşina). Părinţi, vecini, naşi, colegi şi
prieteni sînt invitaţi să îşi spună opiniile despre
cei doi viitori miri şi despre felul în care ei vor face acest
pas important din viaţa lor. Momentele cele mai amuzante sînt
datorate componenţilor fictivei trupe Umbra (care se pregăteşte şi
ea să-şi lanseze primul album, intitulat sugestiv Antiglobalizare
solitară) şi personalului restaurantului care găzduieşte
petrecerea (Andreas Petrescu este savuros în rolul DJ-ului).
Din nou, un TIFFcu Palme d’Or
Megatron (avînd titlul de lucru
Tot ce vreau de ziua mea) a fost sprijinit de Centrul Naţional al
Cinematografiei cu 170.000 de lei (a-proape 45% din bugetul de
producţie), proiectul ieşind al doilea în clasamentul
scurtmetrajelor de ficţiune, în sesiunea din noiembrie –
decembrie 2007. Marian Crişan a semnat regia, scenariul şi
dialogurile acestui film (montajul – Tudor Pojoni, decorurile –
Cristina Barbu, imaginea – Tudor Mircea). Personajele principale
din Megatron sînt interpretate de Maxim Trinu (copilul de 8
ani) şi Gabriela Crişu (Mama). Prima proiecţie publică din ţară
a filmului va avea loc în cadrul festivalului TIFF Cluj (30
mai-8 iunie); anul trecut, lungmetrajul distins cu Palme d’Or, 4
luni, 3 săptămîni şi 2 zile de Cristian Mungiu, avea
premiera naţională tot la TIFF. În cadrul aceluiaşi
eveniment, publicul va putea vedea un alt film realizat de Marian
Crişan, documentarul Luni, care prezintă o zi din viaţa
interpretului hip-hop Tudor Sişu. Cineastul lucrează în
prezent la un scenariu de lungmetraj, Ultima zi, inspirat tot de
fostul component al grupului La Familia.
Autor: 
Categoria: 
Etichete:
RSS Feed
Newsletters