Cînd principala convingere a reprezentanţilor din Executiv e
lipsa totală de convingere că au vreun proiect de ieşire din criză, atunci
recurgerea la modelele standardizate e o soluţie la îndemînă. Stephen Young, un
nou gînditor de referinţă din istoria ideilor, a fost la Bucureşti. Nici un
politician nu a catadicisit să-l întîlnească. El este prodecan al Facultăţii de
Drept de la Harvard. Mai mult, e preşedintele Caux Round Table, un forum al
iniţiaţilor din economie. Cine e interesat poate să-l mai întîlnească la Curtea
veche. La editură-n poartă sînt tomuri din scrierile sale. Volumul Capitalismul
moral - o reconciliere a interesului moral cu binele public nu este un demers
galopant prin memoria diferitelor culturi, o lucrare de sinteză, ci o colecţie
de cărţi-argument pentru ieşirea din criză.
Criza din America a dus la suprafinanţarea băncilor de către
stat. „Comunismul nu a reuşit să distrugă Wall Street-ul; capitalismul a putut.
Adam Smith l-a învins pe Karl Marx“, este de părere Young. Şi ce-i de făcut?
Cum poate fi readus un muribund de la groapă?
„A murit răpus de propriile
excese, precum John Belushi, Jimi Hendrix, Janis Joplin ori Jim Morrison.“ Ce
urmează? Caux Round Table a emis un set de principii: renunţarea la lăcomie,
împărţirea bunăstării, transparenţa decizională şi renunţarea la goana după
înavuţire cu orice preţ. Timpul pentru sumă nulă (unul cîştigă şi celălalt
pierde) a apus, consideră gînditorul britanic. Sigmund Freud asocia banii
personalităţii anale. Acumularea de averi ducea la cîştigarea puterii. Acum,
zice Young, există căi mult mai persuasive de dobîndire a poziţiilor ierarhice:
prin înţelegere şi valorizarea bunurilor. La ora de socialism ştiinţific, ţin
minte şi acum, tovarăşa mea de la Liceul „C.D. Loga“ din Timişoara, ne postula
guraliv-imbecil că în comunism nu va mai fi nevoie de bani. Am ridicat două
degete şi am întrebat: dacă eu vreau două treninguri Sergio Tacchini, cine mi
le dă? Partidul? Am luat nota 2 şi am fost poftit afară. M-am făcut că nu
pricep cum e cu visul de aur al omenirii. O lecţie capitalistă adevărată este
dată în volumul Capitalismul moral, prin exemplul cu brutarul şi măcelarul.
Noi, în schimbul produselor lor, oferim preţul corect. „Tranzacţia devine un
proces de socializare, avînd tendinţa de a inhiba pornirile antisociale şi de
dominare“ împotriva furtului de ambele părţi.
Reinterpretînd învăţăturile lui Confucius, ale lui Budha şi
ale altor înţelepţi antici sau moderni, Young creează un silogism apt pentru o
construcţie democratică nu numai pentru domeniul privat, ci şi de stat. El
consideră că ne aflăm în cea de a şasea treaptă de dezvoltare socială
preconizată de psihologul Lawrence Kohlberg, aceea a contractului, treaptă
bazată pe valorile etice. Autorul este convins că „tentativele de a guverna în
numele unor virtuţi absolute au lăsat în urmă moarte şi suferinţă“. El
consideră că acordul social şi încercarea de construcţie durabilă a noului
capitalism trebuie să fie în paradigma moralităţii. În viziunea sa, socialismul
utopic nu a făcut altceva decît să deterioreze mugurii dezvoltării sociale, iar
globalizarea ar trebui să aducă beneficii nu numai pentru investitori, ci şi
pentru clienţii acestora. După el, strategia cu sumă nulă: „eu cîştig – tu
pierzi“ ar trebui să dispară. Esenţa e ca fiecare grup de interese să fie
mulţumit: „maximizarea beneficiilor şi avantaje pentru ceilalţi“ (John Nash,
Premiul Nobel pentru Economie).
Un duşman învederat al marxismului, pe de o parte, şi al
capitalismului de cumetrie, pe de alta, el postulează viitorul ca fiind al
responsabilităţii sociale, în care grija faţă de ceilalţi creează confortul
businessului, deci al investitorilor, dar şi al consumatorului de servicii.
Young este, astăzi, preşedintele Caux Round Table, o
iniţiativă economică începută într-un orăşel din Elveţia. Mari gînditori şi
magnaţi ai lumii occidentale au postulat o serie de principii viabile pentru
viitorul economic. Ei nu sînt împotriva extinderii companiilor pe diferite
pieţe emergente, nici a fondurilor inter-naţionale de investiţii. Toţi membrii
Clubului Caux consideră că folosirea forţei de muncă mai ieftină din Extremul
Orient, precum şi finanţarea deficitelor ţărilor mai sărace vor aduce beneficiu
atît antreprenorilor, cît şi celor „exploataţi“.
Uitîndu-se cu un ochi critic la istorie, a tras concluzia că
aglomeraţiile urbane, marile centre comerciale ale lumii au împins civilizaţia
înainte. Capitalismul sălbatic orientat către profit obţinut prin orice
mijloace trebuie înlocuit cu unul bazat pe reguli contractuale. Unul îşi vinde
munca, altul beneficiază de pe urma sa. Amîndoi vor fi în cîştig.
Noi, cei crescuţi şi formaţi în comunism, avem prin lucrarea
lui Young o carte de învăţătură. „Ambiţiile acestei doctrine au contravenit
nevoilor umane“, conchide autorul care insistă pe nevoia de „reciprocitate“,
atît de invocată de Confucius.
„Nu bunăvoinţa negustorilor ne va asigura bucatele, ci
interesul propriu al acestora; doar cerşetorii preferă să depindă de bunăvoinţa
semenilor“. Cît de clar ne spune gînditorul englez, care şi-a împlinit
tinereţea în Extremul Orient, aproape de învăţăturile anticilor!
Cartea lui Young este bine-venită în România celor care mai
cred în sintagme prezidenţiale, anafură electorală, cu grupurile de interese.
Îndrumarul epic poate fi un decalog pentru fiecare om care gîndeşte în
raţiunile businessului modern, orientat pe profit: dacă ceilalţi sînt
mulţumiţi, înseamnă că şi eu, investitorul, sînt mulţumit, cam asta este
concluzia cărţii. Lucrarea vine să completeze şcoala de gîndire austriacă a lui
von Mises şi alegoriile atît de savuroase ale lui Rob Riemen, din Nobleţea
spiritului.
Autor: 
Categoria: 
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters